Skip to content

Un model matematic nou arată că populația globală se poate prăbuși până în 2064 în cazul unei crize majore

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Pe măsură ce populația globală crește, crize provocate de schimbările climatice, boli, războaie sau presiunea asupra resurselor naturale amenință să reducă drastic capacitatea Pământului de a susține populația umană, un indicator al numărului maxim de oameni care pot trăi în mod sustenabil pe planeta noastră. Un nou studiu sugerează că, dacă o catastrofă globală ar lovi astăzi, am putea asista la un declin rapid al populației în următoarele câteva decenii, relatează Gizmodo.

Concluziile, publicate recent în revista științifică „Chaos, Solitons & Fractals”, arată că, în cazul în care capacitatea de susținere a Pământului ar scădea acum la aproximativ 2 miliarde de oameni, populația globală s-ar putea reduce cu 50% până în 2064.

Cu alte cuvinte, în aproximativ 40 de ani, omenirea s-ar putea diminua de la o populație estimată între 8 și 10 miliarde de oameni la 4–5 miliarde de oameni. Autorii au ajuns la această concluzie folosind un nou model matematic care unifică principalele regimuri ale creșterii populației globale din ultimii 12.000 de ani.

„În articol subliniem că acesta nu este un prognostic, ci mai degrabă un scenariu matematic ilustrativ, menit să arate cât de sensibilă poate fi dinamica populației la schimbări bruște de mediu sau societale”, a declarat într-un comunicat Alessio Zaccone, profesor de fizică la Università degli Studi di Milano și coautor al studiului. „Subliniem că traiectoria actuală rămâne relativ stabilă și nu implică o prăbușire iminentă”, arată acesta.

Regândirea creșterii populației Pământului

Zaccone și regretatul său coleg Kostya Tracenko, care a lucrat ca fizician teoretician la Queen Mary University of London până la moartea sa în mai 2025, și-au folosit modelul pentru a reevalua un scenariu celebru „al sfârșitului lumii”, propus în 1960 de omul de știință americano-austriac Heinz von Foerster și colaboratorii săi.

În acel studiu, ei au calculat că populația globală s-ar apropia de infinit până în 2026 dacă ar continua să crească în ritmul înregistrat în ultimele două milenii.

Asta nu înseamnă că ar exista un număr infinit de oameni pe planetă. Mai degrabă, înseamnă că ritmul de creștere al populației s-ar accelera continuu, fără limită.

Evident, acest scenariu nu s-a materializat, deoarece rata natalității a scăzut. Dar, potrivit lui Zaccone, „matematica de bază a unei creșteri scăpate de sub control poate reapărea totuși în anumite condiții”.

Bebeluși într-o maternitate din Vietnam, o țară cu o populație de aproape 100 milioane de locuitori, FOTO: Nhac Nguyen / AFP / Profimedia

Scenariul în care populația globală s-ar putea prăbuși dramatic

Studiul realizat de Zaccone și Tracenko modelează diferite scenarii privind viitoarea creștere a populației.

Deși calculele indică faptul că tendința globală actuală nu va conduce la situația catastrofală despre care au scris von Foerster și colegii săi, ele arată totodată că o criză majoră de mediu ar putea duce la un declin rapid al populației – și, posibil, la o prăbușire.

„Într-un scenariu privind cea mai gravă posibilitate, cu o estimare intenționat conservatoare, în care capacitatea sustenabilă de susținere a Pământului ar scădea brusc la aproximativ 2 miliarde de oameni, modelul nostru prezice un declin rapid al populației globale, omenirea putându-se reduce la jumătate în jurul anului 2064”, explică Zaccone.

Calculele mai arată că, într-un scenariu separat de creștere scăpată de sub control, creșterea populației globale se accelerează către un punct nesustenabil din punct de vedere matematic în jurul anului 2078, actualizând astfel vechea proiecție privind „sfârșitul lumii”.

Înțelegerea „sfârșitului lumii”

Zaccone este convins că modelul funcționează deoarece el și colegul său l-au comparat cu date empirice privind populația din diferite epoci istorice. El a constatat că modelul a reprodus cu succes atât fazele de creștere „exponențială comprimată” (precum „boom”-ul demografic din era industrială), cât și regimul mai lent de creștere „exponențială extinsă”, care are loc din aproximativ 1970.

Este important de reținut că modelul nu face predicții despre creșterea viitoare a populației, ci oferă mai degrabă o imagine a ceea ce s-ar putea întâmpla în diferite condiții.

Totuși, nu este exclus ca o catastrofă extraordinară (precum o iarnă nucleară, o pandemie majoră sau un colaps climatic extrem) ori suprapunerea mai multor crize globale să reducă, într-un viitor relativ apropiat, capacitatea de susținere a Pământului la 2 miliarde de oameni.

Acesta este, desigur, un scenariu improbabil. Însă Zaccone speră că noul model va oferi un cadru unificat pentru explorarea unor viitoare posibile, pe măsură ce amenințările la adresa omenirii se intensifică.

FOTO articol: Viktor Tretiakov / Dreamstime.com.