Dacă leul s-ar deprecia brusc, datoria publică în euro ar deveni mai scumpă în lei, iar deficitul bugetar s-ar înrăutăți automat, spune prim-viceguvernatorul BNR
În ultima vreme, mai ales după tensiunile politice din 2024–2025, a revenit în dezbateri publice o temă sensibilă: leul e ținut artificial la un curs fix față de euro? BNR intervine pe piața valutară ca să mențină artificial valoarea leului? Într-un text de opinie transmis HotNews, prim-viceguvernatorul BNR Leonardo Badea răspunde la aceste întrebări cu argumente tehnice.
Mesajul central transmis este că nivelul cursului și stabilitatea cursului sunt două lucruri total diferite.
Acesta e punctul esențial, pe care Badea îl subliniază în mod repetat. Că leul nu fluctuează mult față de euro nu înseamnă că leul e supraevaluat sau că BNR îl ține artificial la un anumit nivel. Sunt două întrebări complet separate:
Cât valorează leul? – e o întrebare despre nivel. Cât fluctuează leul? – e o întrebare despre volatilitate.
Un leu stabil poate fi și corect evaluat. Un leu stabil poate fi și supraevaluat. Nu poți trage concluzia despre una din cealaltă.
Cum afli dacă o monedă e supra- sau subevaluată?
Badea explică că există metode economice serioase pentru asta – nu e suficient să te uiți că euro stă de ani de zile în jurul aceluiași nivel față de leu. Cele două metode principale pe care le descrie sunt, traduse simplu:
FEER (Fundamental Equilibrium Exchange Rate) – care nivel al cursului ar face ca economia să fie echilibrată, nici prea deficitară, nici prea excedentară față de exterior?
BEER (Behavioural Equilibrium Exchange Rate)- dat fiind cum arată economia acum (productivitate, datorie, inflație), la ce nivel ar trebui să fie cursul?
Ambele sunt calcule econometrice complexe, nu simple intuiții. Și nu sunt nici ele perfecte – depind de estimări și ipoteze.
De ce intervine BNR pe piața valutară?
Autorul spune clar: intervențiile BNR nu înseamnă că încearcă să mențină leul la un nivel „fals”. Intervențiile au rolul de a reduce volatilitatea – adică fluctuațiile bruște și imprevizibile. Iar asta e benefic pentru toată lumea: firme care importă sau exportă, oameni cu credite în euro, stat cu datorie în valută.
Studii academice citate confirmă că astfel de intervenții sunt legitime și utile, mai ales când o mare parte din ce consumăm provine din importuri – ceea ce e cazul României.
Un avertisment important despre datoria în valută
Autorul face o observație relevantă și des ignorată: dacă România deprecia brusc leul, o parte importantă a datoriei publice emise în euro ar deveni instantaneu mai scumpă în lei. Adică deficitul bugetar s-ar înrăutăți automat, fără ca guvernul să fi cheltuit un leu în plus. Asta e un argument solid pentru a nu dori deprecieri bruște și necontrolate.
Concluzia
Badea nu spune că leul e perfect evaluat sau că politica BNR e infailibilă. Spune că nu poți judeca aceste lucruri uitându-te doar că leul stă liniștit. O monedă stabilă nu e neapărat o monedă artificială. Iar cei care afirmă că leul e ținut artificial la un nivel supraevaluat trebuie să vină cu analize serioase, nu emoționale.
Citește aici opinia integrală a prim-viceguvernatorului BNR Leonardo Badea