Magnatul din fotbal care se declară gata să plătească taxa de tranzit prin Strâmtoarea Ormuz, cerută de Iran. „Pentru mine, este mai bine”
Evangelos Marinakis, care deține peste 150 de nave, afirmă că plata taxei prin Strâmtoarea Ormuz poate acoperi „prejudiciile” cauzate Iranului.
Magnatul grec din domeniul transportului maritim, Evangelos Marinakis, a declarat că este pregătit să plătească Iranului o taxă de tranzit pentru a menține deschisă strategica Strâmtoare Ormuz și că această taxă poate ajuta ca Iranul să fie compensat pentru „daunele” cauzate de războiul SUA-Israel împotriva Republicii Islamice, scrie Financial Times (FT).
„Pentru mine, este mai bine să plătesc o taxă de 100.000 sau 200.000 de dolari, în funcție de mărimea încărcăturii sau de mărimea navei, decât să am toate aceste bătăi de cap”, a spus Marinakis, la un forum organizat de TradeWinds News în cadrul evenimentului maritim Posidonia, care a avut loc marți la Atena.
Marinakis, care deține peste 150 de nave – inclusiv petroliere, nave pentru transportul gazului natural lichefiat (GNL) și alte nave-cargo – a afirmat că banii obținuți din taxă „pot acoperi toate daunele cauzate de evenimentele de până acum”, potrivit Middle East Eye (MEE).
Marinakis deține, de asemenea, cluburile de fotbal Nottingham Forest și Olympiacos Pireu.
Comentariile Marinakis l-au adus pe magnat în conflict atât cu administrația Trump, cât și cu guvernul Greciei.
Premierul elen Kyriakos Mitsotakis a declarat, pentru FT, în luna mai că Iranul nu ar trebui să impună o taxă de trecere pe această cale navigabilă cheie pentru comerțul internațional, prin care trecea, înainte de declanșarea conflictului din Orientul Mijlociu, aproximativ 20% din livările de țiței și de GNL. Familiile grecești domină transportul maritim global, iar armatorii eleni controlează aproximativ 20% din flota mondială.
Un alt magnat grec al transportului maritim, George Procopiou, a declarat săptămâna aceasta, tot la Forumul Posidonia, că marinarii greci au o tradiție de „spargere a blocadelor”, dar el a respins orice efort de instituire a unei taxe de trecere.
Compania lui Procopiou, Dynacom, este una dintre puținele care au reușit să trimită nave prin Strâmtoarea Ormuz până acum, în timpul războiului, profitând de tarifele de transport maritim mai mari.
Un armator familiarizat cu problema a declarat anterior pentru Middle East Eye că navele au plătit taxe de tranzit către Iran, tarifele fiind achitate în yuani chinezești.
Iranul a insistat în mod constant asupra dreptului său de a institui o taxă de trecere în Strâmtoarea Hormuz ca parte a oricărui acord de încetare a războiului. Teheranul a încercat să atragă Omanul de partea sa, cea din urmă fiind singura altă țară ale cărei ape teritoriale se extind peste strâmtoare.
Conform Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării, țările pot revendica până la 12 mile marine pentru apele lor teritoriale. Strâmtoarea Ormuz are o lățime de doar 21 de mile marine în punctul său cel mai îngust.
Țărilor ale căror coaste se învecinează cu strâmtori internaționale le este interzis să restricționeze tranzitul prin apele lor teritoriale sau să perceapă taxe de trecere.
Însă experții juridici au precizat, pentru MEE, că există numeroase exemple pe care Iranul le-ar putea folosi, de la „taxe de pilotaj” la „taxe pentru servicii”, pentru a percepe navelor tarife, în cazul în care Omanul cooperează.
Statele Unite au respins, până acum, orice fel de încercare a Iranului de a impune o taxă de trecere pe această rută maritimă strategică.