Șantierele din România pe care lucrează mai multe femei decât bărbați și povestea remarcabilă din spatele lor
De curând, pe când se afla în fața unei clădiri din Sibiu aflate în proces de restaurare, fotografa Mihaela Noroc, autoarea albumului best-seller „Atlasul Frumuseții”, a observat un fapt interesant: aproape trei sferturi dintre persoanele care lucrau la înălțime erau femei. Imaginea este un detaliu dintr-o poveste mult mai mare, care a dus în ultimii 10 ani la salvarea unei părți valoroase din istoria României. O puteți citi integral în ediția de vineri, 5 iunie, a newsletterului „Partea Bună”, la care vă puteți abona mai jos.
Clădirea în fața căreia se afla Mihaela Noroc era fosta Mănăstire a Ursulinelor din Sibiu, căreia Asociația „Ambulanța pentru Monumente” vrea să îi vindece rănile provocate de timp și de neglijență și să îi redea frumusețea de altădată.
O admiratoare a proiectelor Ambulanței, fotografa a ajuns aici pentru a-i cunoaște pe oamenii din spatele lor.
„Spre surprinderea mea, am descoperit acolo foarte multe doamne. Majoritatea erau studente la Arhitectură care făceau voluntariat, dar am văzut și femei spre a treia vârstă. Am cunoscut o doamnă care reușise să treacă peste un cancer și care spunea că simte nevoia să dea ceva înapoi”, povestește Mihaela Noroc.

Le-a fotografiat în cea mai bună lumină, cea în care s-au pus ele însele, prin faptele lor. „Contextul respectiv era, cu siguranță, ceva extraordinar. Și toate femeile care se aflau acolo, care veniseră să dea ceva din bunătatea lor, aveau prin asta o alură de om frumos”, spune Mihaela Noroc, care a început un nou proiect fotografic: „Femeile României”.
Intervenția de la Mănăstirea Ursulinelor a fost una dintre cele mai spectaculoase realizate de asociație în ultimii 10 ani, în care a reușit să salveze 125 de construcții istorice.
Din cei 3.000 de voluntari care au lucrat de-a lungul timpului, aproape trei sferturi sunt femei, arată Eugen Vaida, președintele Asociației MONUMENTUM și inițiatorul proiectului „Ambulanța pentru Monumente”.
„Majoritatea voluntarilor sunt de la facultățile de arhitectură și acesta este procentul de fete din aceste facultăți. Din păcate, ele lucrează de obicei în zona de proiectare, de cercetare, de birou, dar noi am deschis zona de șantier și pentru ele, iar ele au prins curaj și s-au alăturat de la bun început”, povestește Eugen Vaida. La Mănăstirea Ursulinelor, voluntarele au făcut tot ceea ce au făcut și bărbații: au fixat șipcile de lemn pe structura acoperișului, au pregătit mortarul, au montat țiglele, au lucrat la pardoseală și au scos molozul, nu mai puțin de 850 de metri cubi.

Însă înainte de toate, lucrarea s-a lovit de o provocare: cum să înlocuiești zeci de mii de bucăți de țiglă istorică, fără să strici, dar și fără să fabrici nimic? Eugen Vaida a cerut ajutorul comunității. Răspunsul a fost copleșitor și vorbește, ca și restul poveștii, despre istoria pierdută și regăsită și despre ceva ce s-a schimbat în România în ultimii ani.
Continuarea, vineri dimineață, în newsletter-ul „Partea Bună”.