INTERVIU „Oamenii mureau pe străzi și mâncau coajă de copac”. Ce a fost foametea din 1946-1947, care va fi declarată crimă împotriva umanității de Parlamentul de la Chișinău

„S-a schimbat și contextul internațional”

– ⁠HotNews: De ce Republica Moldova ajunge abia acum, la 80 de ani de la foametea din 1946-1947, să recunoască oficial aceste evenimente drept crimă împotriva umanității?
– Virgil Pâslariuc: Este una din funcțiile datelor jubiliare, comemorative să focuseze atenția societății asupra unui sau altui eveniment istoric și să reflecte asupra semnificațiilor acestora. Când se împlinesc 80 de ani de la foametea provocată de regimul comunist în 1946-1947 mai multe organizații obștești, printre care Asociația Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Republica Moldova (AFDDORM) au cerut de la autoritățile publice să întreprindă acțiuni pentru a proteja legislativ memoria victimelor acelei tragedii. 

S-a schimbat și contextul internațional. După invazia Ucrainei în 2022, Rusia nu-și mai ascunde intențiile revizioniste și neo-imperialiste prin negarea de facto a independenței fostelor republici sovietice, de aceea, statele baltice, Ucraina și Republica Moldova au adoptat în acești ani un șir de legi în care să fixeze caracterul de ocupație al regimului sovietic și responsabilitatea acestuia pentru crimele comise împotriva cetățenilor acestor țări. De altfel, unul din obiectivele legii în cauză este să declare drept crimă împotriva umanității foamea provocată de regimul de ocupație sovietic și protejarea memoriei victimelor acesteia.

– Documentul prevede până la cinci ani de închisoare pentru negarea, justificarea, minimizarea sau prezentarea denaturată a foametei provocate din anii 1946–1947. Cum vor stabili autoritățile dacă o declarație sau o acțiune intră sub incidența acestor prevederi?
– Proiectul de lege nu face altceva decât să extindă aceleași prevederi din Codul Penal care atentează la drepturile constituționale ale victimelor Holocaustului, extinzându-le și asupra victimelor deportărilor și foamei provocate de regimul totalitar sovietic.

Vor fi cercetate și arhivele

– ⁠Legea prevede că statul va asigura condițiile necesare pentru cercetarea științifică, comemorarea și muzeificarea foametei din 1946-1947. Cât de bine este studiat astăzi acest subiect și cu ce dificultăți s-au confruntat istoricii de-a lungul timpului? Ce proiecte de cercetare sau de valorificare a memoriei victimelor sunt planificate în perioada următoare?
– Una din prevederile importante ale acestui proiect de lege este clauza libertății de exprimare și libertății academice. Adică cercetarea științifică care se efectuează în conformitate cu rigorile academice nu intră sub incidența acestei legi. Cercetătorii sunt liberi să investigheze fenomenul fără teama că vor fi sancționați. Repet, dacă se efectuează cu bună credință, în conformitate cu standardele academice. În perioada sovietică acest subiect a fost tabuizat, din motive lesne de înțeles, fapt care nu a permis o cercetare obiectivă. 

Dar și după declararea independenței cercetarea în mare parte a fost îngreunată de restricțiile legate de secretizarea documentelor de arhivă și termenul legal de 75 de ani. În ultimii ani s-au făcut eforturi susținute din partea Agenției Naționale a Arhivelor să suplinească fondul arhivistic legat de evenimentele din 1946-47, multe fiind păstrate în arhivele MAI sau SIS (Ministerul Afacerilor Interne și Serviciul de Informații și Securitate – n.r.). Proiectul de lege prevede clar că Arhivele Naționale trebuie să colecteze toate materialele existente pentru a facilita accesul cercetătorilor, deoarece fără documente nu poți asigura dreptul constituțional al victimelor și urmașilor acestora la adevăr. Instituțiile statului sunt obligate să faciliteze și să colaboreze cu cetățenii, comunitățile academice și organizațiile societății civile care își propun să restabilească adevărul istoric și să protejeze memoria victimelor.

„A dispărut 5% din întreaga populație a RSS Moldovenești”

– ⁠În calitate de doctor în științe istorice, vă rog să ne explicați cum s-a ajuns la tragedia din anii 1946-1947, soldată cu moartea a aproximativ 200.000 de oameni pe actualul teritoriu al Republicii Moldova. Care au fost principalele cauze și ce mărturii sau istorii de familie ilustrează cel mai bine amploarea acestei catastrofe?
– A fost un fenomen provocat de politicile iresponsabile ale regimului sovietic de ocupație, iar proiectul de lege fixează fără echivoc că statul Republica Moldova declară că a fost o crimă împotriva umanității. Nu vom discuta aici date, cifrele variază între 115.000 și 200.000 sau și mai mult, adică undeva 5% din întreaga populație a RSS Moldovenești. 

Punerea în circulație a masivului de documente vor elucida mai bine fenomenul și dimensiunile catastrofei. Seceta a fost un factor declanșator, dar nu unul determinant. Societățile agrare, cum este a noastră, au elaborat de-a lungul secolelor mecanisme care să diminueze consecințele negative ale fenomenelor climaterice, care au caracter periodic. 

Dar anume politicile statului sovietic – colectările forțate – au fost acelea care au agravat consecințele, transformând o criză agricolă, într-o foamete de masă. O decizie a guvernului RSSM din octombrie 1946 cerea intensificarea colectărilor „cu orice preț”, iar în popor i se spunea „măturarea podurilor”. Acest „preț” este dovada a crimei comise de regim împotriva propriilor cetățeni.

– Ce impact concret considerați că ar putea avea asupra societății și asupra modului în care este înțeleasă istoria recentă a Republicii Moldova?
– Proiectul de lege plasează proiectul în contextul aniversării a 80 de ani de la foamete (2026- 2027) și al Strategiei naționale pentru cultură și patrimoniu 2025-2035, care promovează cultura memoriei. 

Legea urmărește trei obiective principale: recunoașterea oficială a foametei din 1946–1947 drept crimă împotriva umanității comisă de regimul totalitar sovietic; instituirea unui cadru juridic de protecție a memoriei victimelor și incriminarea negării, minimalizării sau justificării publice a acestui eveniment. 

Cu alte cuvinte, legea nu se oprește doar la aspectul memorialistic, dar și la sancționarea încălcărilor drepturilor victimelor și urmașilor acestora prin completarea Codului Penal. 

Foametea din 1946-1947 este comemorată oficial, printr-o hotărâre de parlament, în a treia sâmbătă din aprilie ca Ziua comemorării victimelor foametei organizate. În conformitate cu planul de acțiuni al guvernului, Agenția Națională a Arhivelor a organizat expoziții documentare pe această temă. Spre exemplu, la 24 martie a.c. a fost organizată o expoziție comemorativă în incinta Parlamentul european, la care a participat președinta Roberta Metsola, care împreună cu europarlamentarul Eugen Tomac au adus tribut memoriei victimelor acelei tragedii. Dar cel mai important este că despre acest fenomen se discută în cadrul instituțiilor de învățământ în cadrul unor activități programate. Această recunoaștere instituțională se înscrie într-un proces mai amplu de reevaluare istorică.

„Aceste traume trebuie depășite prin asumare și memorare”

– În opinia dumneavoastră, ce lecții ar trebui să învețe generațiile tinere din această tragedie și de ce este important ca societatea să continue să vorbească despre aceste evenimente?
– Lecția principală este că crimele împotriva umanității și al propriului popor nu au termen de prescripție. Foamea din 1946-47 a provocat o traumă colectivă de proporții, care a lăsat urme adânci în memoria societății noastre. 

Poate cineva să-și imagineze în ziua de azi, când risipa alimentară este un dat statistic, că doar cu 80 de ani în urmă, oamenii mureau aici de foame în plină stradă, mâncau coajă de copac și iarbă, iar cel puțin 150 de cazuri de canibalism erau oficial înregistrate? Și toate aceste lucruri s-au întâmplat din cauza politicilor criminale ale statului, pentru care viața omului nu avea niciun preț. Aceste traume trebuie depășite prin asumare și memorare, doar așa societatea noastră va putea merge înainte.

Cine este Virgiliu Pâslariuc

Virgiliu Pâslariuc (57 ani) este doctor în științe istorice, conferențiar universitar și deputat al Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS). A absolvit Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde și-a obținut și doctoratul în istorie în anul 2002. Din 1996 activează în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova, iar în perioada 2008-2009 a urmat studii postdoctorale la Universitatea din Bologna. Din 2019 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova, iar din 2022 ocupă funcția de vicepreședinte al PAS.