Adolescenții care au conectat România la internet. Ce rol a jucat umilul cartof în digitalizarea țării

Bine ne-am regăsit de partea bună a realității!

 Jumătatea plină: Adolescenții care au conectat România la internet  

Unul dintre capitolele la care România stă bine este viteza internetului fix. Avem net bun și ieftin și luăm acest fapt ca pe un dat. Însă, în procesul de creare a infrastructurii digitale de care ne bucurăm astăzi, au existat niște eroi necunoscuți. Aceștia sunt adolescenții și tinerii care au pus bazele rețelelor de cartier la sfârșitul anilor ‘90 și începutul anilor 2000. Lor le datorăm democratizarea conexiunii României cu lumea, spune jurnalista de știință și tehnologie Andrada Fiscutean. „Motivul pentru care internetul e ieftin și rapid în România a fost fix lipsa de monopol de la începuturi. Fix concurența foarte puternică între rețelele mici. Fix proiectele pornite de la firul ierbii de oameni care țineau mult la rezultat și nu la partea financiară”, explică ea.

Andrada Fiscutean a realizat pentru seria The Documentary Podcast a BBC World Service o bijuterie de documentar audio, „The teenagers who wired Romania”, despre pionierii internetului de la noi din țară. Este vorba despre puștii care se foloseau de cele mai modeste mijloace, precum o șurubelniță sau un cartof, pentru a extinde, de la un bloc la altul, rețeaua de fire prin care informația ajungea online în țară, într-o vreme în care internetul era scump și inaccesibil. 

Pasionată de știință și tehnologie, Andrada a scris articole pentru publicații precum The Guardian, Foreign Policy sau Nature. E colaboratoare a emisiunii Unexpected Elements de la BBC World Service, fostă bursieră Knight la Massachusetts Institute of Technology (MIT) și asistentă universitară la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București. În timpul liber colecționează calculatoare românești fabricate în anii 1980 și 1990. 

„Cartoful era rege”

Roxana Ardelean, care lucrează astăzi în industria cinematografică, a făcut parte din generația hotărâtă să se conecteze și să îi conecteze și pe alții la rețea. Ea i-a povestit jurnalistei cât de util se dovedea cartoful când avea de dus un fir de la un bloc la altul.

„Făceam o gaură cu o șurubelniță. Treceai cablul prin cartof, apoi îl aruncai spre a doua clădire și sperai să nimerești”, își amintește Roxana. „Cartoful era rege”, glumește ea.

2006 a fost anul de vârf al rețelelor de cartier. Însă zecile de kilometri de cabluri întinse între blocuri au plecat de la câteva fire scurte care mergeau de la un etaj la altul.

„Primele încercări au fost la finalul anilor 1990, când elevii de liceu își conectau calculatoarele între ele ca să se joace. Ulterior, în unele locuri, câte o persoană din rețea a început să aibă acces la internet prin dial-up și-l împărțea cu ceilalți. Internetul prin dial-up era oricum firav și nu puteai să faci mare lucru, dar ei îl împărțeau, făceau cumva cu rândul, aveau un fel de orar. După care, ușor, ușor, au început să împartă conexiuni mai solide la internet. La începutul anilor 2000, luau un abonament corporate de câteva sute de euro pe care îl împărțeau prin aceste rețele”, povestește Andrada Fiscutean.

În vremurile despre care vorbește, jurnalista locuia cu chirie într-un apartament din Pantelimon. „În blocul în care stăteam eu, era un băiat, Răzvan, care mi-a pus internet la două zile după ce m-am mutat acolo. Toți oamenii din blocul acela erau conectați prin Răzvan. Și era interesant că internetul era rapid, era bun”, își amintește.

Primul contact cu internetul

Ideea documentarului a plecat de la capitolul unei cărți despre istoria tehnologiei, pe care l-a scris împreună cu două cercetătoare, Alexandra Tătar și Alexandra Bardan.

Capitolul descrie felul în care rețelele de cartier au pus bazele unei culturi tech înfloritoare în România. „LAN-urile de cartier reprezintă mai mult decât un demers tehnic al unei generații care nu a vrut să aștepte ca internetul accesibil să ajungă la ea. Și mai important, acestea le-au permis adolescenților și tinerilor adulți să își perfecționeze competențele tehnice într-o perioadă în care educația IT formală era încă limitată, oferind fiecărui utilizator o poartă de acces spre cunoaștere, conținut digital și oportunități noi care altfel ar fi rămas inaccesibile. Pentru mulți români, LAN-urile de cartier au reprezentat primul contact cu internetul, modelând felul în care au accesat și au experimentat lumea digitală”, argumentează autoarele.

„Moneda ta de schimb era lucrul pe care știai să-l faci”

Fenomenul, spune Andrada Fiscutean, s-a extins rapid în orașele mari, prin simplă imitație; era de ajuns ca cineva să se laude cu ce a făcut ca altcineva să îi preia exemplul. Faptul că resursele au fost la început atât de puține i-a forțat, deseori, pe tineri să găsească rapid soluții. De multe ori, erau folosite echipamente și cabluri ieftine care nu rezistau prea mult timp. „Dacă îngheța cablul sau dacă era o furtună mai violentă, ei trebuiau să schimbe o bună parte din infrastructură. Și erau foarte fericiți și mândri în momentul în care reparațiile lor erau făcute foarte rapid, iar perioada în care nu mergea rețeaua era scurtă”, povestește Andrada Fiscutean.

Încet-încet, s-au creat comunități de oameni cu abilități tehnice. „Era genul de comunitate în care moneda ta de schimb era lucrul pe care știai să-l faci. Adică erai bine văzut dacă veneai tu cu o soluție interesantă sau dacă reparai tu ceva într-un mod ieftin, dar eficient”, arată jurnalista.

O categorie de oameni care puteau ajuta sau încurca rețelele de cartier erau administratorii de bloc, cei care decideau dacă permiteau sau nu instalarea unei rețele. Dacă administratorul te lăsa pe acoperiș, era mai ușor. „Dacă nu, trebuia să te chinui să târăști cablurile prin balcoanele oamenilor”, povestește Andrada Fiscutean. În timpul documentării, echipa a găsit doi administratori de bloc primitori și unul mai puțin primitor, „exact ca pe vremuri”. Mare parte a episodului a fost înregistrată la înălțime, iar efectul sonor este convingător. Ascultând discuțiile de pe blocuri, ai impresia că te afli tu însuți acolo.

„Pirateria a funcționat pentru noi”

Ceea ce s-a întâmplat atunci, la începuturi, ar fi imposibil de replicat astăzi. Andrada Fiscutean amintește un moment șocant pentru presa și companiile occidentale: în 2007, președintele de atunci al României, Traian Băsescu, i-a mulțumit lui Bill Gates fiindcă, datorită copiilor ilegale de Windows, românii au putut învăța informatică.

„Pirateria a funcționat pentru noi”, a titrat atunci Reuters, citându-l pe Băsescu. Gates se afla la București pentru a inaugura Centrul Global de Suport Tehnic al Microsoft. Într-un fel brutal de sincer, președintele român a exprimat atunci adevărul.

În ceea ce privește rețelele de cartier, la sfârșitul anilor ‘90 și începutul anilor 2000 exista un vid de reglementare. Ceea ce făceau, în acele vremuri, creatorii lor nu era legal, însă nu era nici ilegal. Odată cu aderarea la UE, rețelele aeriene improvizate din anii 2000 au fost înlocuite cu magistrale subterane de fibră optică. Locul tinerilor cu înclinații tehnice din cartier a fost luat de giganții telecom. Însă ceva s-a păstrat.

„Având la dispoziție rețelele de cartier, care încercau să asigure o calitate cât mai bună a serviciilor și să le țină foarte ieftine, s-au creat niște așteptări în piață care n-au putut fi înlăturate de către firmele mari care au venit ulterior în România. Oferind internet de bună calitate și rapid în zona urbană, creatorii rețelelor au reușit, practic, să dea un impuls tuturor industriilor din România, nu doar IT-ului românesc. În plus, au creat și un impuls în ceea ce privește competența în IT”, explică jurnalista.

Documentarul poate fi ascultat, în limba engleză, pe Spotify sau pe Apple Podcasts.

În continuare, secțiunile „Semne bune” și „Rămâneți cu binele!” sunt accesibile doar membrilor HotNews Premium.