În România, mentalitatea e că trebuie să fii sărac ca să beneficiezi de locuință socială. În Viena, se califică toți cei cu sub 5.000 de euro pe lună. Pentru că nu sunt „pomană”, ci investiție strategică 

În România, percepția este că locuințele sociale sau municipale sunt doar pentru cei foarte săraci sau „care au eșuat în viață”. În Europa, locuințele sociale sunt considerate importante pentru dezvoltarea orașului, iar primăriile continuă să-și dezvolte fondul locativ, arată o documentare jurnalistică transfrontalieră la care a participat și HotNews.

• „Să meargă la muncă și să-și cumpere casă sau să plătească chirie, ce să le dea statul, nu mai suntem în comunism”, este mentalitatea împământenită când vine vorba de subiect, în România.  
• Articol realizat în cadrul proiectului european Pulse de Catiușa Ivanov (HotNews), cu contribuții de la Krasen Nikolov (Mediapool – Bulgaria), Lola García-Ajofrín și Ana Somavilla (El Confidencial/Spania), Petr Jedlička (Denik Referendum – Cehia) și Martin Putschögl, Franziska Zoidl și Flora Mory (Der Standard – Austria)

În administrarea Primăriei Capitalei se află 1.175 de locuințe sociale, potrivit datelor comunicate de instituție la solicitarea HotNews. 

În lucru, încă din 2020, mai este un bloc de locuințe sociale din Prelungirea Ghencea, cu 114 unități locative, însă lucrările sunt blocate din 2021 deoarece au fost demarate printr-o companie municipală care a fost desființată, iar blocul a rămas blocat la stadiul de execuție de circa 60%. 

5.700 de persoane așteaptă la coadă la locuințele sociale

Pe lista de așteptare, cu dosare depuse pentru a beneficia de o locuință socială sunt 5.724 de persoane. Acestora se adaugă câteva sute, la Primăriile de Sector, dar nu există o situație centralizată, fiindcă Primăriile de Sector nu au furnizat date Primăriei Capitalei. Singurele Sectoare care au comunicat date sunt Sectorul 3, unde sunt 285 de cereri și Sectorul 6, unde sunt 283 de solicitări. 

În București, pot beneficia de o locuință socială persoanele care au câștigul net lunar pe persoană/membru de familie sub nivelul salariului mediu net pe economie. 

Unii așteaptă de peste 20 de ani

Însă sunt oameni care așteaptă de peste 20 de ani să primească o locuință socială, spune Irina Zamfirescu, sociolog și activist civic, autoarea raportului „Locuirea precară și locuirea socială în București”, publicat de Asociația ActiveWatch și Fundația Parada în 2023. 

„Cel mai vechi dosar pentru o locuință socială, depus la Primăria Capitalei, și care este actualizat an de an, este din 2000, adică de 26 de ani. Eu am întâlnit oameni care au început undeva și înainte de 2000, mi-au arătat prima hârtie, dar la un moment dat pur și simplu au renunțat fiindcă au realizat că nu au nicio șansă”, spune Irina Zamfirescu. 

Zamfirescu susține că statistica oficială a Primăriei cu 6.000 de cereri nu e chiar relevantă. Pentru că nu prinde acești oameni, de exemplu, care la un moment dat au cedat sau care au nevoie de o locuință socială dar nu știu ce trebuie să facă.

Nicușor Dan a putut să dea „maxim 20 de locuințe sociale” 

Ce șanse ai să primești o locuință socială, dacă depui dosarul? 

„În mandatul primarului Nicușor Dan, în primii doi ani nu a dat nicio locuință socială, iar următorii doi, să se fi dat maxim 20 de locuințe sociale. Exceptând blocul din Prelungirea Ghencea, pe vremea doamnei Firea, când a dat 114 locuințe sociale, dar le-a dat înainte ca blocul să fie gata, deci ele nu existau, nici acum nu sunt gata. Cred că am auzit de un singur caz super fericit, o singură dată, undeva sub 10 ani Dar, în medie, sunt peste 15 ani de așteptare, din ce văd eu în jurul meu”, spune Irina Zamfirescu. 

HotNews a întrebat dacă Primăria Capitalei intenționează să cumpere sau să construiască locuințe sociale în următorii ani și care este planul, însă nu am primit răspuns. 

Pe lângă locuințele sociale, Primăria Capitalei are și circa 4.000 de locuințe convenabile, cu chirie mult mai mică decât prețul pieței. 

La acestea, prețurile de închiriere au fost majorate în martie. Dar dacă beneficiarii contractelor de închiriere au venituri pe membru de familie  mai mici sau egale cu nivelul salariului minim net pe economie, li se va calcula o chirie care să nu depășească 10% din cuantumul veniturilor nete cumulate ale familiei, realizate în ultimele 12 luni. 

Ciprian Ciucu: „Înțeleg că sunt oameni care au făcut acolo Airbnb, care le subînchiriază” 

În rest, tarifele sunt în funcție de zonă, 28 lei/mp în zona centrală și 12 lei/mp la periferie. De exemplu, pentru un apartament de 60 mp în zona centrală, chiriașii plătesc 1.680 lei, iar la periferie 720 lei. Primarul Ciprian Ciucu spune însă că o parte persoanele care au închirat aceste apartamente nu au dificultăți financiare. 

„Am spus Poliției Locale să meargă cu Corpul de control al primarului, să verifice cine ocupă aceste locuințe, înțeleg că sunt oameni care au făcut acolo Airbnb, care le subînchiriază. Fiind 4.000, nu pot fi verificate foarte rapid toate, dar vom începe”, declara primarul general, Ciprian Ciucu, în luna martie, când au fost majorate prețurile de închiriere a locuințelor convenabile de aproximativ 8 ori față de cât erau. 

România se află pe ultimul loc din UE în ceea ce privește locuințele sociale, cu doar 0,17% din fondul locativ național fiind locuințe sociale, conform datelor OCDE pentru anii 2020–2024, prelucrate de Monitorul Social, proiect al Fundației Friedrich Ebert.

Cât costă chiria în București și cum e prețul raportat la venituri?

În București, prețul mediu pentru închirierea unui apartament cu două camere, în luna iunie, a fost de circa 580 de euro/lună ( 2.900 lei/lună), potrivit unei analize realizate de storia.ro. 

Asta în condițiile în care salariul minim net pe economie în România este de 2.699 lei pe lună, iar salariul mediu net este de aproape 6.000 de lei. 

Prețul mediu al unui apartament cu două camere, în București, în prima jumătate a anului 2026, a fost de 117.985, potrivit datelor colectate de anunțul.ro, fiind în creștere exponențială în ultimii 10 ani. 

De ce Bucureștiul are atât de puține locuințe sociale?

Irina Zamfirescu spune că, dincolo de resursele financiare pe care Primăria Capitalei trebuie să le aloce pentru a cumpăra/construi locuințe, este vorba în primul rând de mentalitate, că trebuie să ne procurăm singuri locuința

„Percepția e care care a fost construită de mediul politic din anii 90 până ziua de azi, că în principiu de locuință trebuie să ne ocupăm siguri și cei care nu sunt în stare să plătească o chirie, care în București și în orașele mari ajunge să fie mai mult de jumătate din salariul minim, au eșuat individual. Iar discursul despre vulnerabilitate e preponderent acuzator”, spune Irina Zamfirescu. 

Iar dacă vrei o locuință, ori plătești chirie, ori plătești un credit de 30 de ani, aceasta fiiind norma. 

„Dacă nu mai vrem să stăm cu chirie, trebuie să facem un credit pe 30 de ani. A ajuns să fie așa o situație normală în societatea românească, că nimeni nu mai contestă acest model de a accesa o locuință. Vrei să stai cu chirie în orașele astea mari și scumpe, înseamnă că trebuie să-ți permiți. E faimoasă replica, dacă nu-ți permiți să locuiești aici, mută-te. Or, lucrurile nu stau așa”, spune Irina Zamfirescu. 

Irina Zamfirescu spune că sunt bani pentru construcția de locuințe sociale, de exemplu Ministerul Dezvoltării are un fond pentru asta. Asta pe lângă banii care vin de la Uniunea Europeană. 

Irina Zamfirescu: Acesta este „mandatul autorității”

„În primul rând așa își achită mandatul de instituție care lucrează în interes public. Dacă tu vrei copii care să nu repete povestea de vulnerabilitate a părinților, înseamnă că acei copii trebuie să locuiască într-o locuință minim decentă, să meargă la școală, la liceu, la facultate”, a explicat Irina Zamfirescu.

„Ai pe de o parte, ideea de demnitate umană și achitare a mandatului autorității și, pe de altă parte, ai această formă de a te asigura că viitoarele generații din aceste familii vor fi oameni independenți și poate nu vor mai avea nevoie de sprijin în locuire”. 

Cum vede Uniunea Europeană problema locuirii

Potrivit datelor publicate de Consiliul Europei, începând din 2025, prețurile locuințelor din UE s-au mărit în medie până la 60%, în România creșterea fiind de 61%.

„Începând din 2015, prețurile locuințelor din UE s-au mărit în medie cu până la 60%, unele state membre înregistrând creșteri de peste 200%, iar prețurile chiriilor și costurile energiei au continuat de asemenea să crească. În același timp, veniturile gospodăriilor nu au ținut pasul, mulți europeni întâmpinând dificultăți în a-și acoperi cheltuielile cu locuința”, se arată într-un comunicat transmis de Consiliul Europei în octombrie 2025. 

Cât din veniturile unei gospodării ar trebui să se ducă maxim pentru locuire

În prezent, locuinței îi este dedicată aproape o cincime din venitul mediu al unei gospodării în UE, iar aproximativ una din zece persoane declară că nu își poate plăti chiria sau creditul ipotecar la timp, potrivit sursei citate. 

„În marile orașe europene, presiunea este și mai puternică: unul din zece locuitori din mediul urban cheltuiește peste 40% din venitul său pentru locuință. Aceste evoluții limitează opțiunile atât pentru potențialii cumpărători, cât și pentru chiriași și transformă accesibilitatea prețurilor într-o preocupare economică și socială majoră în întreaga Uniune”, se mai arată în comunicat.  

Se consideră că un preț al locuinței care depășește 40% din venitul disponibil al unei gospodării reprezintă o problemă pentru acea gospodărie. 

În decembrie 2025, Comisia Europeană a prezentat primul plan la nivelul Uniunii Europene destinat combaterii crizei locuințelor.

Comisarul european pentru locuințe, Dan Jørgensen, a declarat că planul are ca scop principal „sprijinirea celor mai afectați din societate”.

„Locuința nu este doar o marfă. Este un drept fundamental. Trebuie să mobilizăm fiecare euro și să facem tot ce ne stă în putință pentru ca în Europa toată lumea să-și poată permite un loc decent pe care să-l numească acasă”, a spus comisarul.

De ce este important pentru Uniunea Europeană ca locuințele să fie accesibile

La nivelul Uniunii Europene există termenul de „affordability” sau locințe accesibile, adică locuințe unde să-ți permiți să plătești chiria. 

„În multe orașe din Europa există mai degraba sintagma de locuință publică. Primăriile au ajuns la concluzia că, de fapt, locuirea ar trebui să fie un bun public, un drept al cetățenului. Și atunci ei s-au concentrat eforturile. Există acest termen de affordability,adică cheltuielile cu locuirea să nu depășească 30-40% din venit”, a explicat Irina Zamfirescu. 

Sunt locuințele sociale sau subvenționate doar pentru săraci?

Elena Calistru, reprezentant al societății civile în Comitetul Economic și Social European (CESE) spune că subiectul locuințelor sociale se discută foarte mult la nivelul Uniunii Europene în ultimii ani. 

„Trebuie să distingem foarte, foarte clar între două categorii care sunt super importante în acest moment și despre care se vorbește mult în politica europeană pentru toate statele membre deci și pentru România. Este vorba despre locuințele sociale și locuințele accesibile – affordable housing, recunoașterea dreptul la locuire ca fiind un drept cvasi-fundamental în Europa. Nu este înscris ca tare în carta drepturilor, dar dreptul la locuire apare în tot mai multe documente programatice ale Uniunii Europene venind la pachet și cu fondurile necesare”, a explicat Elena Calistru. 

Calistru spune că locuințele sociale nu ar trebui să fie doar pentru categoriile vulnerabile, ci și pentru categoriile pe care ai dori să le ai într-un oraș, dar care nu reușesc să-și mai plătească chiria sau un credit ipotecar. 

„Nu asigurăm locuințe doar pentru „săraci”, ci inclusiv pentru acele categorii pe care ai vrea să le ai într-un oraș. De exemplu, dacă e să ne gândim la București, la Cluj, a avea o politică care să facă locuirea accesibilă înseamnă să ai o politică ce îți permite să ții tinerii profesioniști acolo. Să nu își cheltuiască în jumătate sau chiar mai bine din salariu pentru o chirie”, a explicat Elena Calistru. 

Activista spune că este esențial pentru economia orașului ca oamenii să-și permită să locuiască în oraș. 

„Când toată Europa vorbește despre nevoia de a fi mai competitiv, noi nu putem să fim competitivi dacă pentru majoritatea tinerilor, care sunt super pregătiți, devine prohibitiv să stea în orașul în care muncesc. Ne dorim medici în orașe, profesori tineri, antreprenori care să vină să facă business-uri în orașele mari, păi nu poți să ai asta dacă ai un preț prohibitiv și oamenii nu-și permit să locuiască acolo, cel puțin la început de drum”, a explicat Elena Calistru.  

Elena Calistru: „Zona metropolitană în București este foarte puțin dezvoltată din perspectiva transportului  public”

Ce se întâmplă când orașul devine prea scump ca să mai fie locuit? Impactul se vede imediat pe partea economică, pe partea de mediu, spune Calistru. 

„În primul rând,  ai un flux de lucrători care se duce spre periferie sau mai departe. În al doilea rând, îți apar niște fenomene care se duc în rafală și către alte zone, mă refer la o creștere a costului vieții în general. Și asta îți vine cu impact pe zona economică”.

„Pentru că business-urile din București, care au birouri în centrul Bucureștiului, o să aibă probleme să-și găsească angajați care dispuși să stea  o oră în pe trafic ca să vină la birou  din zonele unde locuințele sunt accesibile. Avem poluare care vine la pachet dacă oamenii își folosesc zilnic mașinile ca să vină la birou. Avem serioase probleme cu mobilitatea urbană în general pentru că zona metropolitană în București este foarte puțin dezvoltată din perspectiva transportului  public”, argumentează Calistru.

Câte locuințe sociale sunt în Viena și cum privește orașul problema locuirii

Viena are aproximativ 420.000 de unități locative sociale sau subvenționate public, ceea ce reprezintă aproximativ 40% din totalul de aproximativ 1 milion de unități locative.

Peste 1 milion de persoane din Viena locuiesc în locuințe sociale sau subvenționate public, deci aproximativ jumătate din populația orașului. 

Pentru un apartament municipal („Gemeindewohnung”), timpul mediu de așteptare este în prezent de aproximativ 1,5 până la 2 ani. 

Condițiile pentru a beneficia de un apartament municipal sunt să ai cel puțin 17 ani, să locuiești în Viena de cel puțin doi ani, și să deții fie cetățenie austriacă, fie cetățenie UE/SEE/elvețiană, fie un permis de ședere pe termen lung, eligibil. 

Solicitanții trebuie, de asemenea, să se încadreze sub anumite limite de venit, care sunt relativ mari și permit unei mari părți din clasa de mijloc să se califice: o persoană – 61.280 de euro venit anual net; două persoane: 91.320 venit anual. Asta înseamnă un venit sub 5.000 de euro pe lună, pentru o persoană. 

Începând cu 2026, strategia Vienei este extinderea și conservarea locuințelor sociale, mai degrabă decât să se bazeze exclusiv pe piața privată. Orașul continuă să trateze locuințele ca pe un bun public și a respins în mod explicit privatizarea fondului locativ municipal.

Se dezvoltă permanent

Obiectivul declarat al orașului până în jurul anului 2030 este construirea a câteva mii de apartamente municipale noi („Gemeindewohnungen”) și a peste 20.000 de unități noi de locuințe subvenționatel. 

Un rol important în acest sens îl joacă terenurile deținute de oraș prin așa-numitul Fond Locativ Viena. Orașul achiziționează proprietăți mari cu mult înainte de a putea avea loc orice dezvoltare, terenul este apoi dezvoltat treptat. În prezent, Fondul Locativ deține aproximativ trei milioane de metri pătrați de teren. 

Câte locuințe sociale sunt în Sofia

În Bulgaria, locuințele sociale sunt treaba primăriilor. În prezent, Sofia, capitala țării, poate găzdui persoanele aflate în nevoie printr-un stoc extrem de limitat și în scădere de locuințe municipale. 

Spre deosebire de anii 1990, când erau disponibile peste 120.000 de unități locative municipale, numărul a scăzut acum la aproximativ 7.000, în ciuda unei populații a orașului de aproximativ 1,3 milioane de locuitori. 

Declinul a fost cauzat de privatizarea fondului de locuințe sociale. Multe dintre aceste proprietăți au fost vândute sub valoarea de piață, adesea pe fondul acuzațiilor de practici corupte. Vânzarea lor a privat  municipalitatea de instrumente cheie pentru a sprijini locuitorii vulnerabili. 

În urmă cu un an, Consiliul Municipal Sofia a respins strategia care viza conservarea și extinderea sistemului municipal de locuințe, în ciuda cererii tot mai mari de reformă a politicilor. Primarul Vasil Terziev a declarat că orașul are în prezent „aproximativ 7.000 de locuințe municipale, dintre care peste 99% sunt ocupate”.

 „În același timp, avem peste 7.000 de familii aflate în nevoie pe listele de așteptare. Este important să abordăm această problemă cu grijă și responsabilitate. Atât administrația, cât și eu vom oferi sprijin deplin pe tot parcursul acestui proces”, a declarat primarul. 

Bulgaria: Candidații nu trebuie să fi vândut sau donat nicio proprietate în ultimii 5-10 ani

Cine poate beneficia de o locuință socială în Bulgaria? Criteriile sunt stabilite de primăriile care le gestionează, dar în linii mari pot obține o locuință socială sau municipală doar persoanele foarte sărace, care nu au unde locui. 

În marile centre economice, precum Sofia și Plovdiv, cel puțin un membru al gospodăriei care solicita locuința socială trebuie să aibă domiciliul permanent înregistrat în municipalitatea respectivă timp de minimum 10 ani consecutivi, fără întrerupere. O altă condiție este ca solicitanții să nu dețină niciun fel de proprietate – locuință casă de vacanță, spațiu comercial sau un teren construibil oriunde în Bulgaria.

Candidații nu trebuie să fi vândut sau donat nicio proprietate în ultimii 5-10 ani. Gospodăriile nu trebuie să dețină active de valoare ridicată, autovehicule de lux sau economii bancare care depășesc plafoanele reduse stabilite de consiliile locale. 

În plus, solicitanții trebuie să fie în mod oficial încadrați într-o situație de „nevoie locativă acută”. Statutul de prioritate este acordat prin lege părinților singuri, gospodăriilor cu trei sau mai mulți copii și persoanelor cu o dizabilitate permanentă.

Câte locuințe sociale sunt în Madrid

În Spania, doar 3,3% din fondul locativ este reprezentat de locuințe sociale, potrivit datelor din Buletinul Special privind Locuințele Sociale 2024 al Ministerului Locuinței și Agendei Urbane. 

Acest procent este semnificativ sub media europeană de 8%, ceea ce reprezintă un obstacol în asigurarea unor locuințe accesibile pentru persoanele aflate în situații vulnerabile.

Concret, numărul total al locuințelor sociale era de aproximativ 318.000 de unități. Dintre acestea:

• aproximativ 197.000 aparțin comunităților autonome și instituțiilor aflate în subordinea acestora;
• aproximativ 121.000 sunt deținute de autoritățile locale și organismele lor subordonate.

În 2024, Madrid se afla pe primul loc din țară în ceea ce privește locuințele sociale, ajungând la 9.082 de locuințe, depășind pentru prima dată Barcelona în acest clasament.

Creșterea numărului de locuințe sociale a fost influențată de aplicarea planurilor de locuințe adoptate în 2022. Actul normativ prevedea inițial că:

• dacă terenul este reclasificat din teren agricol în teren construibil, 30% din acesta trebuie rezervat pentru locuințe sociale;
• dacă dezvoltarea are loc pe teren deja urbanizat, cota obligatorie este de 10%.

Autoritățile locale sunt cele care compensează dezvoltatorii imobiliari pentru aceste obligații.

Acest cadru a permis implementarea Planului pentru Locuințe de Închiriat la Preț Accesibil, care urmărea mobilizarea sau construirea a 184.000 de locuințe. 

Atât guvernul regional al Comunității Madrid, cât și guvernul național al Spaniei și-au asumat angajamentul de a extinde fondul de locuințe sociale în următorii ani.

Unul dintre principalele puncte de dispută este faptul că guvernul național propune ca locuințele sociale să își păstreze permanent statutul de locuințe protejate, în timp ce guvernul regional al Madridului se opune acestei măsuri, considerând că ea depășește competențele statului și limitează autonomia regiunilor.

Cine poate beneficia în Spania

Care sunt condițiile în care spaniolii pot beneficia de o locuință socială?

Acestea sunt stabilite de administrațiile locale, pentru fiecare oraș. 

Pentru a beneficia, de exemplu, de locuință socială în Comunitatea Madrid, solicitantul trebuie să se afle într-o situație specială, precum: evacuarea din locuință, violență de gen, condiții de locuire necorespunzătoare, locuirea în spații sau construcții improprii.

Pentru a depune cererea, solicitantul trebuie să fie major sau minor emancipat. În cazul în care locuința este atribuită în regim de închiriere, venitul anual maxim al gospodăriei trebuie să fie de 3,5 ori valoarea Indicatorului Public de Venituri cu Efecte Multiple (IPREM). 

De exemplu, dacă IPREM-ul anual este de 7.200 de euro, venitul anual al gospodăriei nu poate depăși 25.200 de euro pentru ca aceasta să fie eligibilă pentru o locuință socială.

În cazul în care locuința este atribuită în vederea cumpărării, venitul anual al gospodăriei trebuie să fie de cel puțin 2 ori valoarea IPREM. De exemplu, dacă IPREM-ul anual este de 7.200 de euro, venitul minim anual al gospodăriei necesar pentru a fi eligibilă pentru locuință ar fi de 14.400 de euro.

În plus, niciun membru al gospodăriei nu trebuie să fi beneficiat de o locuință publică în cei 10 ani anteriori depunerii cererii.

De asemenea, solicitantul nu trebuie să dețină o altă locuință nicăieri pe teritoriul Spaniei. Această condiție nu se aplică în cazul în care persoana deține cel mult 50% dintr-o locuință dobândită prin moștenire.

Câte locuințe sociale sunt în Praga

În anii 1990, orașul deținea aproximativ 100.000 de locuințe sociale, dar primăriile le-au privatizat treptat. Astăzi, în oraș sunt aproximativ 30.000 de astfel de unități locative. 

Orașul construiește locuințe sociale, însă numărul este foarte mic, de la câteva zeci, la 120 pe an.

Regula generală este că apartamentele municipale sunt închiriate la chirii de aproximativ jumătate din chiria comercială medie. 10,8% dintre apartamente sunt alocate în prezent persoanelor aflate în nevoie socială, 9% seniorilor și 10,2% profesiilor cheie, cum ar fi profesorii, pompieri și asistentele medicale. Restul a fost alocat solicitanților printr-o listă de așteptare standard, acordându-se prioritate persoanelor defavorizate social și familiilor cu copii. 

Are nevoie orașul de locuințe sociale sau subvenționate? Dezbaterea încă continuă. Între timp, Praga stă pe o bombă cu ceas, în oraș fiind  250.000 de pensionari (persoane peste 65 de ani), dintre care 30% locuiesc încă în apartamente cu chirii de piață și, având în vedere creșterea constantă a costurilor și a prețurilor imobiliare, mai devreme sau mai târziu nu vor mai putea să le plătească.