Documentele care ar fi putut lămuri trecutul șefului SPP, Lucian Pahonțu, se află la Jandarmerie și sunt ținute sub regim secret. Jandarmeria ar fi fost dispusă să predea arhiva către CNSAS, iar simpla relocare ar fi însemnat desecretizarea lor. Numai că CNSAS n-a putut să le primească, pentru că nu are unde să le depoziteze, explică, într-un dialog pentru cititorii HotNews, Mădălin Hodor, vicepreşedintele Colegiului CNSAS. „Ne învârtim în jurul cozii”, spune el.
- Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a primit noi informații despre trecutul lui Lucian Pahonțu după solicitările făcute de jurnaliștii Recorder și Snoop.
- Până atunci, verificarea începută în 2008 rămăsese practic „în așteptare”: răspunsurile primite arătau că Pahonțu făcuse parte din Trupele de Securitate, dar nu ofereau date suficiente despre activitatea lui, spune vicepreşedintele Colegiului CNSAS.
- „Ne întrebăm de ce nu ştiam. Păi, nu ştiam pentru că nu ne-a interesat să ştim. Lucrurile se întâmplă aşa în mod regulat”, spune Hodor vorbind despre subfinanțarea instituției.
Recorder a dezvăluit, miercuri, că actualul șef al SPP a fost comandant de pluton în Trupele de Securitate și s-a aflat în dispozitivul trimis împotriva protestatarilor în 21 decembrie 1989.
Jurnaliștii nu au primit acces la arhiva deținută de Jandarmerie: instituția le-a răspuns că documentele sunt fie secrete de serviciu, fie pot fi cercetate abia după 100 de ani. Snoop a arătat apoi că, deși Pahonțu conduce SPP din 2005, CNSAS nu a dat până astăzi o decizie privind eventuala sa calitate de lucrător al Securității și că declarația pe proprie răspundere necesară verificării din oficiu nu a ajuns la Consiliu.
Mădălin Hodor explică în interviul acordat HotNews cum verificarea lui Lucian Pahonțu a rămas nerezolvată timp de 18 ani şi unde s-a blocat circuitul informațiilor. Vicepreședintele CNSAS a mai vorbit, joi, despre faptul că CNSAS a primit noi documente despre Lucian Pahonțu şi într-un interviu pentru publicaţia Cotidianul.
„Pahonţu e singura persoană din categoria şefilor de servicii care nu a fost verificată din oficiu”
HotNews: De ce a durat 18 ani verificarea lui Lucian Pahonţu?
Mădălin Hodor: Domnul Pahonţu a fost numit în funcţia de director al SPP în anul 2005. Atunci era în vigoare legea 187/1999, în baza căreia funcţiona CNSAS. Atât în legea respectivă, cât şi în legea ulterioară, OUG 24/2008, o persoană aflată în această funcţie era verificabilă din oficiu (în OUG 24/2008, a fost adăugată, la art. 3, alin. h), verificarea din oficiu şi pentru directorii şi adjuncţii SRI, SIE, SPP, STS, precum şi pentru şefii şi adjuncţii din structurile judeţene ale SRI şi STS, n.r.)
Procedura este următoarea: în momentul în care o persoană este numită, în acest caz, în funcţia de director al SPP, dă o declaraţie pe propria răspundere, în care spune dacă a fost sau nu colaborator sau lucrător al fostei Securităţi. Această declaraţie el o depune la instituţia de care aparţine, iar instituţia respectivă transmite cererea către CNSAS, moment în care se declanşează procedurile de verificare. Aceste proceduri presupun o corespondență către deținătorii de arhivă, pentru a ne furniza date legate de persoana respectivă. Adică scriem la SRI, la SIE, la Armată și la Ministerul de Interne. După ce primim aceste răspunsuri, în funcție de ele, se declanșează procedurile interne.
CNSAS nu a avut această declaraţie pe propria răspundere a domnului Pahonţu. Ea trebuia depusă în 2005. Nu pot să explic de ce nu s-a depus.
Eu abia acum am aflat că domnul Pahonțu n-a fost verificat, când au făcut o solicitare jurnaliştii de la Recorder şi de la Snoop.
– În 2008, însă, o persoană a depus o cerere de verificare…
– În baza acelei cereri, CNSAS a iniţiat aceste demersuri procedurale, adică a făcut adrese către deţinătorii de arhivă. Am primit nişte răspunsuri aproximative, care nu au permis continuarea investigațiilor, pentru că erau foarte vagi.
– Deci, pentru clarificare, CNSAS a început verificarea ca urmare a solicitării acestui cetăţean. Pentru că n-a putut din oficiu, pentru că nu exista declaraţia pe propria răspundere. Întreb pentru că Mihai Demetriade susţine că „CNSAS l-a verificat pe directorul SPP, evident, din oficiu”.
– Probabil domnia sa, nefiind în boardul de conducere a CNSAS şi neavând acces la aceste informaţii, a presupus că s-a făcut o verificare din oficiu. Pentru că, în general, CNSAS nu prea ratează genul acesta de verificări.
Şi asta a fost și surpriza mea – nici nu mi-a trecut prin cap că nu există această verificare. Cred că e singura persoană din categoria şefilor sau adjuncţilor de serviciu care nu a fost verificată din oficiu.
„Verificarea a rămas în stadiu de aşteptare”
– Dar în 2008, CNSAS a început verificarea. Din ce documente?
– După ce am primit acele răspunsuri vagi, verificarea a rămas în lucru. Pe baza răspunsurilor respective, nu aveam ce să decidem. Erau foarte sumare: a făcut parte din structura Trupelor de Securitate între 1987 şi 1989. Am primit acest răspuns de la SRI. Ministerul de Interne mi se pare nu ne-a dat niciun răspuns.
Pentru a dovedi calitatea de lucrător al Securității în cazul unei unei persoane, nu este suficientă doar apartenența ei la structurile Securității. Trebuie dovedită şi implicarea în acţiuni care au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale.
Or, pentru a constitui acest probatoriu, ai nevoie să analizezi cariera dânsului, să urmărești pe unde a fost și, eventual, să găseşti documente. Atâta timp cât nu le găseşti, nu ai cum să demonstrezi nimic. Aşa că lucrarea a rămas într-un stadiu de aşteptare până când primeşti mai multe informaţii.
– Informaţiile erau în arhiva Jandarmeriei…
– Noi am primit recent, în urma reverificării domnului Pahonţu ca urmare a cererilor Recorder şi Snoop. Deci, după ce am primit aceste solicitări, CNSAS a revenit la deţinătorul arhivei şi, de data asta, am primit un răspuns mai extins.
Între timp, înţeleg că în cadrul Ministerului de Interne s-a făcut o reorganizare. Iar Jandarmeria, separat, a trimis o listă de documente privindu-l pe domnul Pahonţu, pe care acum le-a identificat.
Cum s-a blocat totul la „resurse umane”
– Ce legătură are solicitarea ziariştilor cu reorganizarea MAI?
– Vă explic procedura. Până recent, CNSAS avea o singură linie de solicitare cu Ministerul de Interne. De toate solicitările CNSAS-ului se ocupa direcția de resurse umane a MAI, care redistribuia cererea noastră către unităţile subordonate.
Ei ştiau că cererea se duce la Jandarmerie, la Administraţia Penitenciarelor, la Paşapoarte etc. Acum, fiecare dintre aceste subunităţi au devenit autonome. În consecinţă, acum au o linie de corespondenţă separată şi pot răspunde direct, fără să mai fie nevoie să treacă prin direcţia de resurse umane a MAI.
– Deci blocajul era la resurse umane, la MAI?
– Putem să deducem asta. Ei erau responsabili de aceste informații. Iar toate datele referitoare la domnul Pahonțu, care a fost angajat al Trupelor de Securitate, care s-a transformat ulterior în Jandarmerie, erau la nivelul Ministerului de Interne. Acolo erau. Din moment ce acum ni le-au trimis mai complet, înseamnă cu puteau să facă asta şi acum nişte ani.
„Ei voi să ne-o predea, dar n-aveam unde s-o punem”
– Dar până acum CNSAS a cerut preluarea arhivei de la Jandarmerie?
– CNSAS este blocat în momentul de faţă din punctul acesta de vedere. Povestea începe din momentul în care CNSAS-ul a început să înțeleagă faptul că arhiva fostei Securități și arhiva unor structuri care țineau de Securitate nu se afla doar la SRI sau la SIE. Bucăţi din această arhivă au fost sparte după 1989 şi au ajuns fie la Ministerul Apărării, fie la Ministerul Justiţiei, fie la Ministerul de Interne, la Jandarmerie. Noi am aflat toate lucrurile astea în timp şi am început să facem demersuri pentru a prelua aceste arhive.
Problema este că, în momentul de faţă, din cauza subfinanţării, CNSAS nu mai are loc unde să pună arhiva. Pentru că nu are loc unde să depoziteze această arhivă.
– Dar aţi cerut şi s-a ajuns la etapa în care ei au vrut să predea arhiva şi aţi zis: staţi, că n-avem loc de depozitare?
– Nici nu mai putem să formulăm cereri prin care să solicităm arhive suplimentare, din moment ce ştim că nu avem unde să o punem. Avem de preluat, de exemplu, de patru ani, cartoteca Evidenţa Generală de la SRI. Ei voi să ne-o predea, dar n-aveam unde s-o punem. Avem o hală dată de guvern, dar nu avem bugetul suficient încât să amenajăm hala aceea şi să aducem arhivă. Este un blocaj strict administrativ.
– Dar aţi cerut? Aţi primit vreun răspuns?
– Nu a fost o solicitare scrisă de preluare. Am avut nişte discuţii informale. Dânşii au zic că oricum n-au ce să facă cu ea şi că ne-o dau. Dar unde s-o punem? Nu putem s-o depozităm în orice condiţii.
Vedeţi, pe de o parte, autorităţile cer de la CNSAS răspunsuri, dar în același timp se asigură că nu avem cum să facem asta.
– Nu înţeleg cum de Jandarmeria a vrut să vă dea arhiva, chiar şi într-o discuţie informală, dar jurnaliştilor de la Recorder şi Snoop li s-a spus că documentele sunt clasificate fie ca secret de serviciu, fie intră în categoria celor privind siguranța și integritatea națională și pot fi cercetate doar după 100 de ani, adică în 2089-2090.
– Pentru că legea conform căreia funcţionează le interzice prezentarea unor documente care au acest regim „secret”. Dar, în momentul în care documentele ajung în arhiva CNSAS, ele devin publice. Noi nu deţinem documente secrete.
Practic, prin transferul arhivei se face o desecretizare. Documentele pe care colegii dumneavoastră n-au putut să le vadă la Jandarmerie ar putea să le vadă la CNSAS fără probleme. Dacă cineva ar înţelege de ce este nevoie ca CNSAS să mai fie finanţat să preia arhivă.
Da, ne învârtim în jurul cozii şi, de fiecare dată când apare câte-un scandal, ne întrebăm de ce nu ştiam. Păi, nu ştiam pentru că nu ne-a interesat să ştim. Lucrurile se întâmplă aşa în mod regulat.
