INTERVIU VIDEO. Silviu Faiăr despre cazul Pahonțu și de ce George Simion are grijă „să nu dea prea tare în prietenii de la PSD şi în structurile din jurul lor”
Influencerul Silviu Istrate, cunoscut drept Silviu Faiăr, este unul dintre cei mai cunoscuți români creatori de conţinut. Într-un dialog cu HotNews, Faiăr pornește de la „cazul Pahonțu” și descrie cum crede el că acționează politicienii.
Silviu Istrate (Faiăr) este urmărit pe rețelele sociale de câteva sute de mii de oameni, majoritatea tineri, care îl apreciază pentru comentariile pe teme politice şi sociale.
El spune de ce crede că tacticile lui Steve Bannon instituite încă de acum 10 ani sunt folosite și în România.
Dacă vă faceți în septembrie un abonament anual la HotNews Premium, un profesor primește gratuit un abonament pe 12 luni. Abonamentele dascălilor sunt distribuite printr-o organizație de educație care investește în profesori.
„Cazul Pahonţu e destul de uşor de înţeles”
HotNews: Silviu, ai o comunitate foarte mare, formată în special din tineri. Cum le-ai explica lor cazul Pahonţu?
Silviu Istrate: Eu plec mereu de la ideea că politica este tot, apropo de oamenii care susțin că nu sunt interesaţi sau că sunt apolitici. Dacă mergi pe stradă și ți-a picat o țiglă în cap care te-a lăsat întins pe jos, cazul tău e unul politic. E o consecinţă a deciziilor primăriei, ale guvernului, etc. Ca urmare a acestei caracatiţe politicieneşti, ție o să-ți cadă tencuială în cap sau o să dai cu mașina într-o groapă sau o să mori în cazul unui cutremur, pentru că nu s-a reabilitat nimic în București.
Cazul Pahonţu e destul de uşor de înţeles, dacă te uiţi la genul de jurnalişti care vorbesc mereu despre eroii de la revoluţie şi despre patima ultimilor 30 de ani, dar acum nu mai zic nimic. În primele două zile n-ai văzut niciun breaking news la televizor.
Pentru mine, e foarte interesant să constat că oamenii rămaşi de dinaintea lui Ceauşescu s-au menţinut. Te-ai fi așteptat ca în anul de grație 2026 ba să fi murit, ba să se fi pensionat, ba să fi ieșit din viața publică. Şi îl ai pe acest om care a participat la înăbuşirea revoluționarilor.
„Mă gândesc la votantul lui Nicuşor Dan, care l-a ales pentru platforma lui, în care vorbea despre reforma serviciilor secrete”
Şi mai e partea care îl priveşte direct la Nicuşor Dan. Pe de o parte, mă gândesc la votantul lui Nicuşor Dan, care l-a ales pentru platforma lui, în care vorbea foarte clar despre reforma serviciilor secrete.
Lumea l-a votat şi pentru ideea de a scăpa de astfel de oameni la vârful statului. Or, acum, Nicuşor Dan mai că nu ne spune „să lăsăm justiţia să-şi facă datoria”.
– De la Lucian Pahonţu nu-ţi cade nicio cărămidă în cap… – Eu îndrăznesc să zic că îți cade o cărămidă în cap în momentul în care ai un om care îl influențează pe preşedintele țării. Am văzut cum stă la masă, la discuții politice. L-am văzut în poziţia aceea de peste 20 de ani.
Nu cred că sunt conspiraţionist dacă spun că omul are dosare despre toți politicienii care s-au perindat în funcţii. Apropo și de reacția extrem de lentă a tuturor politicienilor.
De pildă, te-ai fi aşteptat la reacţii mai dure, în cazul unor partide ca AUR, care întotdeauna au spus că sunt cu poporul, că vor să dea sistemul jos. Sau în cazul lui George Simion, care a fost întotdeauna anticomunist, antibolșevic.
George Simion are grijă „să nu dea prea tare în prietenii de la PSD şi în structurile din jurul lor”
– Cum ţi se pare că a reacţionat online-ul la cazul Pahonţu? – Fiind un caz puțin mai complex, nu cred că a fost atât uşor de abordat pentru partea suveranistă, care întotdeauna vine cu TikTok-urile acelea menite să înnăbușe toată discuția.
Am văzut şi conspirații cum că el controlează tot statul, iar România joacă după cum vrea „dictatorul Pahonţu”. Faţă de alte cazuri, nu cred că a fost o temă de propaganda atât de bună, pentru că nu e un caz de analizat la prima mână, e destul de complex.
Nefiind la prima mână – „Dunărea e goală, deci un străin a supt-o la furtun şi a dispărut” nu am văzut ca ştirea să fie atât de preluată de aparatele clasice de propagandă.
Răstălmăcirea politică pe care o fac de regulă partidele de la putere o vedem şi pe alte subiecte.
Eu am un manual mental cu modalităţi de împachetare politică. George Simion va interpreta astfel încât să nu dea prea tare în prietenii de la PSD şi în structurile din jurul lor. Cei din partea suveranistă vor spune că e o conspiraţie şi că poporul trebuie să vină la putere. Din acelaşi manual face parte întrebarea „de ce acum?”. Trecând de vârsta mentală de 17 ani, mi-e greu să mă întreb asta.
Întotdeauna fac un exerciţiu cu comunitatea mea: încerc să plec de la premisa că toate astea sunt adevărate. Ok, hai să ne întrebăm cu adevărat de ce acum. Şi să căutăm un răspuns raţional. Numai că, niciodată, dacă mergi pe firul ăsta, nu o să găsești ceva logic. Pentru că nu există niciun răspuns, este doar o fumigenă aruncată de oricine vrea să se apere cam în orice context. Am văzut și în cazul în cazul investigației cu justiția de la Recorder aceleași naraţiuni.
„ONG-iști plătiți de Soros care vor să destabilizeze statul”
– Dar ce, doar pentru că au publicat Recorder şi Snoop trebuie să fie adevărat? – Nu zic asta. Eu încerc să-mi ţin procesul congnitiv pe un făgaș rațional. Evident că și Recorder, și Snoop, pentru că vorbim de niște oameni, pot să facă greșeli. Şi am văzut asta de-a lungul timpului.
E o discuție interesantă asta cu habotnicismul și în extrema cealaltă auzi, de pildă, „Alex Nedea preşedinte”. Alex Nedea, cu tot respectul şi dragostea pe care i le port, nu trebuie să fie preşedinte. El face o treabă foarte bună fiind jurnalist.
Dar mă gândesc şi la altceva: când ai un primar puțin eficient, începi să-i vorbești cu dumneavoastră și să-l rogi, nu ştiu dacă ai văzut. Eu sunt din Sectorul 6 şi am observat asta la Ciprian Ciucu, care a dat impresia că a făcut câteva lucruri acolo. Şi am văzut oameni care-i spuneau: „dacă se poate, vă rog frumos, domnule primar, să veniţi şi pe strada noastră”. Cum adică îl rogi? El asta trebuie să facă! În loc să-l rogi, du-te la primărie şi fă-i o cerere!
– Dacă ai fi PR-ul lui Lucian Pahonțu, cum ai gestiona cazul ăsta? – În primul rând, l-aș fi sfătuit să nu dea declarația aceea care se aseamănă cu cea a unui soldat nazist, în care a spus ceva de genul „eu doar am urmat ordinele şi legea”, în contextul care se punea sub semnul întrebării ce a făcut acolo și dacă el sau subunitatea pe care o gestiona a tras în oameni.
Dacă aș fi acest avocat al diavolului, cu siguranţă aş merge pe răstălmăcirea clasică, pe care a preluat-o şi preşedintele: să lăsăm justiţia să decidă. Adică, n-a decis 20 de ani, iar el s-a prindat pe lângă toții președinții României. Dar, de acum încolo să lăsăm justiţia să decidă! Puteam să ne uităm la Dosarul Mineriadei sau la Dosarul Revoluţiei să vedem în cât timp decide justiţia.
Altă strategie: Recorder și Snoop sunt ONG-iști plătiți de Soros care vor să destabilizeze statul – lucru pe care l-a zis şi raportul ICCJ. Cu naraţiunile astea şi cu niște televiziuni de casă îți cam faci treaba.
Despre cine spune că e „individualist, nu acceptă alte opinii”
– Ce spune acest caz despre preşedinte? – Să spun că este într-o situație de tip Emil Constantinescu, în care, vezi Doamne, e înfrânt de sistem, mi se pare că-i fac un serviciu. Mi se pare că îl absolv de incompetența generalizată și de încălcarea promisiunilor pe care le-a făcut în campanie, scuzându-l acum că este înconjurat de toate aceste personaje de tip Pahonţu, care nu-l lasă să mişte.
Am văzut, apropo de habotnici și de conspiraționiști, la puținii fani pe care îi mai are Nicuşor Dan, oameni care spun că n-avem noi de unde să ştim ce se întâmplă acolo, poate e ameninţat, poate cine ştie. Aşa e? Dă-ți demisia!
Eu nu cred că a respectat vreo promisiune făcută în campanie, nici măcar una. A încălcat însă foarte multe promisiuni. Pe toate planurile. Şi cred că dă dovadă de incompetenţă, care se datorează modului său de-a fi din punct de vedere administrativ: foarte individualist şi care nu permite alte opinii. Am auzit foarte multe despre personajul Nicuşor Dan din 2015 încoace.
Să nu mai vorbim de toată mascarada cu PR-ul în SUA – ceva absolut regretabil şi se mai întâmplă şi pe banii noştri. Mă deranjează declaraţiile pe care le face în numele ţării. Pentru că nici eu, şi aş îndrăzni să zic că nici majoritatea românilor nu e de acord cu ce scrie Nicuşor Dan, din care reiese că suntem vasalul Statelor Unite.
„Oamenii politici şi partidele au început să recruteze tineri care înţeleg cum funcţionează internetul”
– Narațiunile astea pro-sistem au tracțiune pe net, la fel cum au şi clipurile tale. Ce fel de asemănare crezi că există între cele două? – Cred că oamenii politici şi partidele au început să recruteze tot felul de oameni tineri. Unii dintre ei se lasă sfătuiţi şi înţeleg cum funcţionează internetul și cum poți să arunci genul ăsta de fumigene, care ba să enerveze, ba să distragă atenția.
Nu cred că e nimic din ce nu se întâmplă peste tot. Sigur că pentru mine e ciudat să văd comunicarea lui Ponta, de exemplu, care e foarte tinerească. Cred că asistăm doar la un schimb de generații, în care vedem preluate și în politica românească metehne din SUA, care și-au dat seama deja din 2016 că ăsta este genul populist de politică ce funcţionează.
– Ce politician din România consideri că are cel mai bun PR din punctul ăsta de vedere? – Cred că George Simion. Șoșoacă se pricepe ea singură, ai văzut? Nu cred că are nevoie de cineva.
– Îţi mai poate spune Diana Şoşoacă ceva nou? – Doamna Șoșoacă, într-o singură lună, a fost la Moscova, a făcut live de pe străzile Moscovei în care îl înjura de morți pe Emil Boc fără să se repete jumătate de oră. A intrat în direct la Dan Diaconescu din piscină. În altă zi a intrat în piscină îmbrăcată, dansând pe manele. Oamenii se uită la ea pe sistemul Vadim. Iar ea îşi menţine acel 5%.
Depinde şi ce înţelegem prin PR. Pentru că, dacă ne referim la ideea de a nu face greșeli, de a avea o pregătire media nu pare că mai contează atât de mult în politică. Cu genul ăla de PR mori de foame în momentul în care ai acești populiști care aruncă cu orice le vine la gură, să duc să se certe, să se ia la bătaie în Parlament. Lumea se uită şi îi vede ca pe o schimbare.
„USR făcea exact același lucru pe care îl face acum AUR în Parlament”
– Nu e doar entertainment? Crezi că o votează cineva pe Diana Şoşoacă în funcţie de cum se scaldă în piscină? – Nu sunt de acord. Eu cred că asta este primul mod în care atrag ochii asupra lor, dar ei construiesc foarte bine pe o piramidă de nesiguranță și de neîncredere în statul român. Care există și care este foarte bine exploatată de ei. Pentru că, în timp ce face baie în piscină, spune că toţi politicienii din Parlament sunt niște criminali şi că ea e singura care îi vede și care îi demască. Iar omul, cu dezamăgirea din ultimii 30 de ani asupra politicienilor, s-ar putea să zică: „Dacă are tupeu doamna Șoșoacă să spună aşa ceva, aşa o fi”.
Sigur că e o exagerare. Dar e acelaşi stil din anul 2016 până azi. Stil pe care l-au implementat republicanii americani, de la care au furat toate partidele suveraniste. E playbook-ul făcut de Steve Bannon în 2016. Îl folosesc identic!
– Sunt totuși două meserii diferite cea TikToker și cea de politician… – Oare? Dacă acolo e publicul… Nu poţi să spui că un TikToker nu poate fi şi politician, în acelaşi timp. Fiindcă el comunică cu un număr foarte mare de oameni care apoi merg şi te votează. Care e diferenţa între asta şi a merge la o televiziune? Din contră, TikTokerul vorbeşte cu mult mai mulţi oameni şi interacţionează direct cu ei.
Makaveli este o figură extrem de populară pe TikTok, deși are zero calități care l-ar pune vreodată într-un studio de televiziune. Dar iată că pe TikTok este un politician redutabil, dacă te gândeşti că a avut încredere să candideze şi a acumulat nişte putere încât să fie presat să se retragă.
Şi mi se pare că şi restul politicienilor observă că, dacă nu adoptă genul ăsta de populism, or să piardă. E un exemplu foarte interesant aici, la care mă gândesc uneori. Mai ții minte apariţia USR-ului în 2016, în Parlament? USR făcea exact același lucru pe care îl face acum AUR în Parlament!
Și atunci în retorica mainstream media era faptul că ăia sunt niște nebuni, că uite-i cum fac. Erau foarte ostracizați în Parlament! În momentul în care a venit AUR, cu tot cu populismul ăsta de tip salvăm România – deci cu aceleaşi mesaje ca USR – a fost uşor de înghiţit. Şi au crescut foarte mult în popularitate tocmai fiindcă făceau genul ăla de scandal.
Cred că USR-ul a făcut ceea ce face un partid care pornește de la firul ierbii. Doar că nu s-a ţinut pe această linie populistă. Ei au renunţat foarte rapid la ideea asta. În momentul în care au intrat în Parlament, au început să fie PNL-işti. Au început să fie profesionişti şi au pierdut mult electorat care s-a dus la AUR.
„O să fie foarte uşor”
– Popularitatea de politician ţine de felul în care te exhibi pe internet? – Cred că asta vorbeşte despre statul nostru, care are la baza piramidei această neîncredere, aceste probleme sociale, aceste hibe de toate felurile care vedem că nu sunt adresate. Ce să înţeleagă din ce se vorbeşte la televizor despre tranziţie, rezilienţă şi fonduri europene un cetăţean cu familia lui, dintr-o comună din Moldova, în care poate au venit niște bani de la UE acum 10 ani și s-a tras un asfalt.
Când ai această baza socială, când omul ăla n-a putut avea acces la educaţie, când părinţii lui au trebuit să plece în diaspora şi să rămână acolo, la ce te poţi aştepta?
Iar ei spun: ne-am simțit alungați din țară, a trebuit să fugim din propria noastră țară și de lângă propria noastră familie ca să ne facem un trai mai bun și acum vrem să vedem că țara noastră este condusă de cineva căruia îi pasă de noi și pentru asta vom vota. Dovadă că mulți dintre diasporeni au votat USR în prima fază, iar acum votează AUR. Atâta timp cât o să avem această bază, o să fie foarte uşor să construieşti genul ăsta de mişcări politice.
– Ca influencer, ce mecanisme ai atunci când vrei să îi convingi pe cei care te urmăresc de ce-i adevărat şi ce nu? – Nu cred că fac acest efort de a convinge pe cineva. Se simte mai mult ca o conversație, exact ca cea pe care o avem acum.
Încerc, poate, să arăt cum mă informez eu, de ce am ajuns la o opinie, încerc să trec prin mai multe materiale care să dovedească cum am ajuns eu la credința pe care o am. Făcând chestia asta, tind eu să cred că impulsionez și omul care se uită să facă cam același proces. Şi poate ajunge la aceeași concluzie.
