Skip to content
Actualitate

Ziua în care lumea a îmbătrânit: Seniorii au depășit numărul copiilor mici la nivel mondial pentru prima dată

Dan Popa
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

O schimbare demografică istorică este în curs: persoanele în vârstă depășesc numărul copiilor sub 5 ani. Ce înseamnă acest lucru pentru locurile de muncă, pensii și economia globală.

De-a lungul majorității istoriei omenirii, piramida populației a avut o formă stabilă: mulți copii la bază, mulți adulți la mijloc și mai puțini vârstnici în vârf. Această piramidă este răsturnată.

Persoanele cu vârsta de 65 de ani și peste depășesc acum, pentru prima dată în istoria înregistrată, numărul copiilor cu vârsta de 5 ani și mai mici la nivel mondial, conform unui nou raport al Biroului de Recensământ al SUA, prezentat publicației Axios, citat de presa elenă.

Asta nu este doar o intersecție întâmplătoare a două curbe, ci începutul unei schimbări demografice profunde care se va intensifica în următoarele decenii. Omenirea trăiește mai mult, are mai puțini copii și intră într-o lume în care persoanele în vârstă vor constitui o parte din ce în ce mai mare a populației, a economiei și a societății.

Chiar și în România, numărul românilor de peste 65 de ani îl depășește pe cel al copiilor (0-14 ani) cu circa un milion de persoane, potrivit unui comunicat al Institutului Național de Statistică.

Suntem pe locul 12 în lume în Topul țărilor vârstnice și, în câțiva ani, vom ajunge pe locul 8.

În plus, România a înregistrat, între 2005 și 2025, cea mai mare creștere a vârstei mediane din întreaga Uniune Europeană – 8,6 ani, mai mult decât Portugalia sau Grecia, până la o medie de 44,9 ani la nivelul blocului comunitar, spune președintele Institutului Național de Statistică, Tudorel Andrei, într-un text publicat în publicația „Barometru Statistic”.

„Nu trebuie să așteptăm o redresare miraculoasă a natalității, ci trebuie să ne adaptăm serviciile publice la fenomenele demografice”, spune Tudorel Andrei.

Schimbarea istorică a venit mai devreme

În 2023, peste 71% din populația lumii trăia în țări cu rate de fertilitate la nivelul de înlocuire a populațiilor — aproximativ 2,1 copii per femeie sau sub. Cu doar zece ani mai devreme, cifra era de 45%.

Potrivit cercetătorilor, această piatră de hotar a sosit mult mai devreme decât au prezis demografii în urmă cu un deceniu.

Scăderea ratelor natalității nu se mai limitează la țările bogate din Europa sau Japonia. China și India, cele mai populate două țări din lume, se află acum sub nivelul de înlocuire a populației.

Aceasta înseamnă că ratele scăzute ale natalității se transformă dintr-o problemă a anumitor economii dezvoltate într- un fenomen global.

De la 852 de milioane la 2 miliarde

În 2025, numărul persoanelor cu vârsta peste 65 de ani era estimat la 852 de milioane. Până în 2060, se așteaptă ca acestea să se apropie de 2 miliarde.

Această creștere va reprezenta aproximativ 55% din creșterea netă totală a populației planetei în aceeași perioadă. Cu alte cuvinte, mai mult de jumătate dintre persoanele care se adaugă la populația globală în următoarele decenii vor fi vârstnice.

Per total, se preconizează că populația Pământului va crește de la 8,13 miliarde în 2025 la 10,23 miliarde în 2060. Cu toate acestea, proporția persoanelor peste 65 de ani va crește aproape de două ori mai repede: de la 10,5% la 19,6%.

Cea mai mare schimbare numerică nu va avea loc în Europa, care deja îmbătrânește, ci în Asia. Se preconizează că populația de peste 65 de ani a continentului va crește de la 487 de milioane la 1,24 miliarde.

Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:

Nici cel mai tânăr continent, Africa, nu va fi lăsat neatins. Se așteaptă ca populația sa în vârstă să crească de peste patru ori, de la 60 de milioane la 249 de milioane. Până în 2060, aceștia îi vor depăși numeric pe vârstnicii din Europa.

„Capcana fertilității”

În multe țări, scăderea ratelor natalității se poate auto-perpetua, creând ceea ce raportul numește o „capcană a fertilității”.

Generațiile mai tinere au mai puține persoane de vârstă reproductivă. Chiar dacă fiecare femeie are același număr de copii, numărul total de nașteri scade deoarece numărul potențialilor părinți este redus. În același timp, costurile ridicate ale locuințelor, nesiguranța locului de muncă, întârzierea formării familiei și dificultățile de a combina cariera cu statutul de părinte pun o presiune suplimentară asupra fertilității.

Astfel, generațiile tinere, mai mici, sunt chemate să sprijine grupuri mai mari de pensionari. Raportul dintre lucrători și seniori se reduce, în timp ce nevoile de pensii, asistență medicală și îngrijire pe termen lung sunt în creștere.

Îmbătrânirea demografică afectează aproape fiecare variabilă economică majoră.

Mai puțini lucrători înseamnă o bază productivă mai mică și venituri fiscale mai mici, în timp ce cheltuielile publice cresc. Sistemele de asigurări, majoritatea fiind concepute atunci când existau mulți lucrători pentru fiecare pensionar, vor fi supuse unei presiuni tot mai mari.

Deficitul de personal ar putea accelera automatizarea și inteligența artificială, dar ar putea și crește concurența pentru imigranți. Guvernele vor trebui să ia în considerare praguri de pensionare mai mari, contribuții sociale mai mari sau reduceri ale beneficiilor – opțiuni necesare din punct de vedere economic, dar dificile din punct de vedere politic.

Piața în sine se va schimba. Cererea se va îndrepta către sănătate, îngrijire, medicamente, asigurări, locuințe accesibile și servicii destinate așa-numitei „economii de argint” (de la încărunțire la păr). În același timp, școlile și economii locale întregi din zonele cu puțini copii se vor contracta.

O chestiune de alegere

Toate cele de mai sus au stârnit alarmă în rândul guvernelor. Dar nu există soluții magice. Combaterea ratelor scăzute ale natalității se dovedește extrem de dificilă, mai ales în economiile occidentale bogate, deoarece fenomenul nu se explică exclusiv prin dificultăți economice.

Multe guverne au oferit subvenții, scutiri de taxe, concedii și alte beneficii, fără a realiza o inversare susținută a tendinței. Costul locuințelor, nesiguranța locului de muncă și îngrijirea inadecvată a copiilor influențează cu siguranță deciziile.

În același timp, însă, prioritățile și stilurile de viață s-au schimbat mai profund. Tinerii investesc mai mult în educație și carieră, se căsătoresc mai târziu, amână nașterea primului copil și, în cele din urmă, au familii mai mici.

Pe măsură ce nașterea unui copil este amânată, termenul pentru un al doilea sau al treilea copil este, de asemenea, limitat. Stimulentele financiare pot ușura viața unei familii; ele nu pot schimba o alegere de viață.

Longevitatea nu este un dezastru

Totuși, îmbătrânirea nu ar trebui privită doar ca o amenințare economică. Creșterea speranței de viață este unul dintre cele mai mari succese ale secolului trecut: mai puțini oameni mor în copilărie sau la vârsta mijlocie și mai mulți ajung la bătrânețe cu o sănătate mai bună.

Provocarea constă în adaptarea instituțiilor la acest succes. Prevenirea, prelungirea unei vieți profesionale sănătoase, locurile de muncă flexibile și valorificarea experienței persoanelor în vârstă pot transforma o parte din costul demografic într-un avantaj economic.

Cercetătorul Andrew Scott susține că societățile trebuie să înceteze să mai considere bătrânețea ca pe o perioadă de dependență. Milioane de persoane în vârstă pot rămâne în câmpul muncii, pot avea grijă de rude, pot face voluntariat și își pot sprijini comunitățile.

Marea răsturnare demografică nu constă, așadar, în faptul că lumea are brusc „prea multe” persoane în vârstă. Ci în faptul că societățile, orașele, locurile de muncă și sistemele de asigurări sunt încă proiectate pentru o piramidă a populației care nu mai există.