Capacitatea UE de a se apăra singură în fața unei invazii a Rusiei rămâne sub semnul întrebării. Patru mari probleme

Capacitatea statelor Uniunii Europene de a răspunde în fața unei invazii a Rusiei  până în 2030 rămâne incertă din cauza dependenţei continue de Statele Unite şi a sistemelor naţionale de apărare fragmentate, potrivit unui raport al Curții Europene de Conturi. 

Curtea Europeană de Conturi (CCE) spune că UE este mult mai bine pregătită decât înainte de invazia Rusiei în Ucraina, în 2022, dar că atingerea obiectivului privind pregătirea de apărare până în 2030 va fi dificilă.

„UE a pus în mișcare o serie de inițiative menite să încurajeze cooperarea dintre statele membre și consolidarea eforturilor lor în domeniul apărării. Cu toate acestea, pentru ca obiectivul de pregătire pentru apărare până în 2030 să devină realitate, va fi esențială atât valorificarea noilor oportunități, cât și abordarea riscurilor existente”, spune Marek Opioła, membru al CCE, care a condus analiza politicii de apărare a UE, publicată joi. 

Conform documentului citat, atingerea până în 2030 a obiectivului de autonomie strategică a UE și a capacității de a susține în mod autonom operațiuni militare de mare intensitate va fi dificilă.

Analiștii din domeniul apărării semnalează constrângeri majore care persistă, precum fragmentarea sistemelor naționale, blocajele industriale, coordonarea politică lentă și dependența de Statele Unite. 

„Dificultăți majore”

„Atingerea pregătirii de apărare în UE până în 2030 rămâne o provocare. Există încă dificultăţi majore, precum sistemele naţionale fragmentate sau blocajele industriale. De asemenea, ne bazăm în continuare pe Statele Unite”, a declarat Marek Opioła. 

Într-un interviu pentru „The Guardian”, el a subliniat că UE ar putea „încă să înregistreze progrese majore” dacă ar creşte semnificativ cheltuielile pentru apărare şi ar extinde rapid producţia de muniţie.

Între 2020 şi 2025, statele membre ale UE au majorat cheltuielile pentru apărare cu 79%, ca răspuns la ameninţarea rusă şi ca efort tardiv de a îndeplini obiectivele de cheltuieli stabilite de NATO. În noiembrie 2024, UE şi-a îndeplinit angajamentul de a furniza Ucrainei 1 milion de cartuşe, dar cu opt luni întârziere faţă de termenul stabilit.

Anul trecut, UE şi-a stabilit obiectivul de a atinge pregătirea de apărare până în 2030, după ce serviciile de informaţii au avertizat că Rusia ar putea fi pregătită să declanşeze un război de amploare în Europa în jurul acelei perioade.

Dependența de Statele Unite

Autoritatea de supraveghere financiară a blocului european afirmă că trebuie depăşite dificultăţi majore pentru a atinge acest obiectiv, definit ca presupunând „deţinerea autonomiei strategice” şi „capacitatea de a susţine în mod independent un război de intensitate ridicată”.

Curtea Europeană de Conturi spune că UE este mai bine pregătită decât în 2019, când a fost făcută o evaluare similară, dar avertizează că fragmentarea industriilor naţionale de apărare şi „cooperarea insuficientă” dintre guvernele UE au contribuit la riscul de duplicare a cheltuielilor sau la existenţa unor lacune persistente în ceea ce priveşte capacităţile militare.

Un exemplu emblematic al disfuncţionalităţii – deşi nu este menţionat în raport – este decizia Franţei şi a Germaniei de a renunţa la un proiect de 100 de miliarde de euro pentru construirea unui avion de vânătoare comun, deoarece companiile coordonatoare nu au reuşit să-şi rezolve disputele privind conducerea şi controlul, scrie The Guardian, potrivit News.ro.

Raportul arată o problemă și între nevoile pe termen scurt de pe câmpul de luptă şi politica „Cumpăraţi produse europene”, care vizează reducerea dependenţei de furnizorii străini. Între februarie 2022 şi iunie 2023, 78% din achiziţiile în domeniul apărării făcute de guvernele UE au provenit din afara blocului, SUA reprezentând singure 63%, potrivit unui studiu citat de CCE.

Instituția europeană mai spune că achiziţiile din SUA au crescut după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, „ceea ce era de înţeles, deoarece UE trebuia să găsească capacităţi disponibile rapid”. Raportul arată că se observă însă „primele semne de îmbunătăţire a situaţiei”, deşi auditorii nu au dispus de date complete pentru a trage concluzii.

UE a stabilit cerinţe conform cărora de cheltuielile comune de apărare ar trebui să beneficieze industriile de apărare naţionale sau cele ale ţărilor strâns asociate, precum Ucraina şi Norvegia. Totuşi, s-au permis anumite flexibilităţi în cazurile în care Europa nu este în măsură să producă la timp aprovizionări critice.

Derogări

După o vară marcată de atacuri mortale cu rachete şi drone ruseşti, Ucraina a solicitat săptămâna aceasta o derogare de la regulile de achiziţii publice „Buy European” pentru a achiziţiona rachete interceptoare Patriot fabricate în SUA, folosind împrumutul de sprijin al UE în valoare de 90 de miliarde de euro. 

Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat miercuri că Ucraina a cerut o finanţare „de câteva miliarde de euro” pentru apărarea aeriană, inclusiv pentru sistemele de apărare aeriană Patriot.

Un purtător de cuvânt al Comisiei a afirmat că solicitarea Ucrainei privind rachetele de interceptare Patriot „ar necesita o derogare” de la regulile care impun un conţinut european majoritar în achiziţiile militare finanţate prin acest împrumut. „Decizia finală aparţine statelor membre şi, desigur, speranţa noastră este ca aceasta să fie acordată în curând”, a spus purtătorul de cuvânt.

Autoritatea de supraveghere financiară a blocului european spune că, uneori, „poate fi logic” să se achiziţioneze din exterior „atunci când există o nevoie urgentă pe termen scurt”: „Chiar dacă achiziţionaţi ceva ce nu aveţi la dispoziţie la nivel intern, să aveţi întotdeauna un plan privind modul în care să dezvoltaţi acea capacitate critică pe termen lung în cadrul Uniunii Europene”.