Skip to content
Chiar dacă nu îți spune direct că se confruntă cu o problemă reală la școală, fii atent la compontamentul său și la schimbările de dispoziție. FOTO: Shutterstock
TOTUL DESPRE MAME

5 semne că un copil suferă la școală, chiar dacă părinților le spune că totul e bine. Psiholog: „Copilul tace pentru că se teme de ce ar putea urma”

Georgiana Mihalcea

„Cum a fost azi la școală?”„Bine.”„S-a întâmplat ceva?” „ Nu.” – Acesta e schimbul de replici din multe familii când copilul se întoarce de la școală. După ce află că „totul e bine”, părintele se întoarce la rutina zilnică, iar copilul își vede de ale lui. Numai că, în următoarele zile, începe să adoarmă greu, îl doare burta înainte să plece la școală, se enervează din orice sau nu mai vrea să meargă la antrenamentul la care înainte abia aștepta să ajungă.

Psihologul Sorin Porneală explică ce se modifică în comportamentul copiilor atunci când au probleme pe care nu le comunică părinților și în ce fel pot fi ajutați să povestească ceea ce îi deranjează.

Dacă ai un copil care a început să se poarte diferit în această perioadă de (re)acomodare la școală și suspectezi că se confruntă cu dificultăți, primul lucru la care trebuie să te raportezi pentru a-l înțelege e vârsta. Un elev din clasele primare nu are neapărat capacitatea de a spune „mă simt exclus”, „mi-e teamă” sau „mă afectează ceea ce se întâmplă cu colegii mei”.

„La copiii din clasele primare (6-10 ani), suferința se manifestă aproape exclusiv prin corp și prin comportament, nu prin cuvinte, pentru că ei nu au încă maturitatea neurologică pentru introspecție emoțională. La această vârstă, copilul rareori va spune direct «mă simt exclus» sau «mi-e frică», de multe ori nici nu conștientizează asta clar,” explică psihologul.

În perioada gimnaziului, lucrurile se schimbă. „La preadolescenți și adolescenți (11+ ani) tabloul se schimbă, pentru că apar deja capacități cognitive și sociale mult mai complexe, dar și o presiune nouă, legată de imagine, apartenență la grup și identitate. Aici, semnele urmărite ar putea fi retragere socială, autocritică exagerată, somn tulburat sau lipsă de energie. Diferența esențială e că adolescentul poate verbaliza ce simte, dar de cele mai multe ori alege să n-o facă.”

Iată cele 5 semne care ar trebui să-ți dea de gândit AICI.