Skip to content
Actualitate

Ce prevede statutul de „membru asociat” al UE și de ce va fi Canada prima țară cu acest statut?

Dan Popa
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Adresându-se premierului Mark Carney la Strasbourg, pe 16 septembrie, Ursula von der Leyen a declarat că dorește să ducă relația cu Canada „la cel mai înalt nivel posibil” în această „lume ostilă în mod deschis”, scrie Euronews.

Canada s-a apropiat de UE pe măsură ce relațiile cu Statele Unite s-au răcit sub Donald Trump. Negocierile comerciale s-au prăbușit în august 2026, iar Washingtonul a răspuns cu tarife agresive între 25% și 50% pentru bunurile canadiene. Președintele SUA a amenințat, de asemenea, în repetate rânduri suveranitatea țării, vorbind despre absorbția Canadei și transformarea acesteia „în al 51-lea stat al Statelor Unite”.

Din motive geografice, Canada nu poate aspira la aderarea deplină la UE, așa că Comisia Europeană propune un nou statut de „membru asociat”, care nu există în tratatele UE și, prin urmare, prezintă o structură juridică și instituțională neclară.

„Ce va fi exact? Acest lucru va fi definit treptat dintr-o perspectivă juridică”, a declarat pentru „Euronews” deputatul european Javier Moreno Sánchez, președintele Delegației Parlamentului pentru Relațiile cu Canada.

Spre deosebire de un simplu partener de liber schimb, Canada ar integra direct baza industrială europeană de apărare, ar participa la proiecte comune în Arctica, ar colabora în domeniul inteligenței artificiale, al rezilienței cibernetice și al calculului cuantic și s-ar putea chiar alinia în domeniul serviciilor financiare.

Cu toate acestea, Guvernul de la Ottawa nu ar dobândi drept de vot în Parlamentul European sau în Consiliul UE și, prin urmare, nu ar avea niciun cuvânt de spus în legile fundamentale ale Uniunii Europene.

Relațiile dintre Canada și UE erau deja prietenoase, stabile și bazate pe comerț.

Două tratate cheie au fost semnate în 2016: Comprehensive Economic and Trade Agreement (CETA) și Strategic Partnership Agreement (SPA).

Primul a eliminat 98% din tarife, crescând comerțul bilateral cu bunuri și servicii cu peste 80%, ajungând la 130 de miliarde de euro. Cel de-al doilea se concentrează pe dialogul privind politica externă și permite UE și Canadei să organizeze consultări regulate privind schimbările climatice, cercetarea și drepturile omului.

Victoria lui Carney în 2025 a consolidat relația odată cu lansarea „Noului parteneriat strategic UE-Canada al viitorului” („New EU-Canada Strategic Partnership of the Future”).

UE a început să trateze Canada mai puțin ca un partener comercial îndepărtat, ambele părți aliniindu-se la lanțurile de aprovizionare pentru minerale critice, baterii pentru vehicule electrice, energie curată și proiecte arctice. Canada este, de asemenea, un participant activ la Horizon Europe, programul emblematic al UE pentru cercetare științifică.

În februarie 2026, Canada a devenit prima țară non-europeană care a aderat la instrumentul SAFE, în valoare de 150 de miliarde de euro, care permite companiilor canadiene de apărare să participe la licitații comune europene de achiziții militare. Canada a devenit, de asemenea, un contribuitor terț la proiectele PESCO (Permanent Structured Cooperation) de mobilitate și logistică militară.

Cea mai mare piață de export a Canadei rămâne Statele Unite, care au reprezentat 72,5% din exporturile sale de mărfuri în 2025, comparativ cu 12,4% pentru Europa și Asia Centrală.

Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:

CETA rămâne blocat, deoarece 10 dintre cele 27 de state membre ale UE încă refuză să îl ratifice pe deplin. Țări precum Italia, Franța și Polonia susțin că Canada are standarde de mediu și de producție mai scăzute în sectoare precum agricultura, de exemplu, în ceea ce privește utilizarea pesticidelor chimice și a OMG-urilor (organisme modificate genetic), care sunt restricționate sau interzise în UE.

Niciun partid nu are în vedere aderarea Canadei la UE

Scopul este de a aprofunda parteneriatul economic și strategic dincolo de nivelul actual de cooperare. „Știm că acesta este un parteneriat mai profund, dar nu ajunge la statutul de membru deplin. Poziția sa exactă pe acest spectru va trebui negociată. Așteptarea este ca acesta să fie mai mult decât un acord de liber schimb”, a declarat Fabian Zeleeg, director executiv și economist-șef la Centrul European de Politici.

Ideea este de a porni de la CETA și de a-l transforma într-o alianță pentru viitor, creând un spațiu comun de prosperitate și securitate economică, așa cum a explicat președintele Ursula von der Leyen.

Deși detaliile sunt necunoscute, există așteptări ca parteneriatul să acopere politici variind de la producție la energie, de la materii prime la inteligență artificială, de la calcul cuantic la securitate cibernetică. Sunt planificate, de asemenea, „proiecte comune” Arctice, o alianță tehnologică și o bază industrială integrată de apărare.

Prim-ministrul Carney a propus trecerea „către un comerț digital fără fricțiuni pentru bunuri neagricole și o gamă largă de servicii”, explorând totodată o piață a serviciilor financiare mai integrată.

Această alianță este parțial un mecanism de supraviețuire pentru Ottawa

Pentru Zeleeg, parteneriatul se va concentra în principal pe coeziunea geopolitică și, prin urmare, este o „situație reciproc avantajoasă”. „Este vorba despre țări cu aceleași interese, care se reunesc pentru a găsi soluții comune la principalele provocări cu care ne confruntăm la nivel colectiv, inclusiv o situație destul de dificilă cu Statele Unite”, a declarat Zeleeg pentru „Euronews”.

Această alianță este parțial un mecanism de supraviețuire pentru Ottawa după prăbușirea negocierilor comerciale bilaterale cu Statele Unite, de care depinde aproximativ 70% din economia de export a Canadei, și amenințările cu preluarea de către Trump.

Europarlamentarul Moreno Sánchez a explicat că oficialii canadieni au descris eșecul negocierilor în termeni neobișnuit de personali. „Au explicat că geografia nu poate fi schimbată. S-au simțit trădați pentru că era vecinul lor, fratele din prag, apoi într-o zi le spune: „Nu vă mai vreau”. I-a afectat foarte tare”.

Dar parteneriatul este condus în egală măsură de nevoia UE de securitate economică și de materii prime. Blocul a pierdut accesul la energia rusă ieftină și se confruntă cu tensiuni tot mai mari cu China, așa că are nevoie de o sursă stabilă de materiale critice. „Canada are totul”, a spus Moreno Sánchez. „Este a doua țară ca mărime din lume. Energie, gaze, materii prime esențiale. Evident că este în interesul nostru să facem comerț cu ei”.

Canada deține rezerve semnificative de litiu, nichel, cobalt și elemente de pământuri rare, toate acestea fiind cruciale pentru tranziția energetică a UE și lanțurile de aprovizionare cu baterii. „Până acum, cu gazul rusesc și China, lucrurile funcționau diferit”, a adăugat Moreno Sánchez. „Dar acum, când relațiile internaționale au devenit mai tensionate și nu știm care va fi rezultatul acestei ordini globale, se pare că legea celui mai puternic ar putea avea prioritate, iar asta te face să te trezești și să spui: «Trebuie să privim toate acestea diferit»”.

Europarlamentarul privește Germania ca pe un avertisment. „Uitați-vă ce s-a întâmplat. Erau dependenți de gazul rusesc. Când a fost întrerupt, și-au închis centralele nucleare și nu au avut nicio alternativă. Acum ard cărbune pentru a produce electricitate, ceea ce este exact ceea ce nu ar trebui să facem”, a spus Moreno Sánchez.

În funcție de modul în care partenerii definesc statutul de „membru asociat”, vor exista beneficii tangibile pentru europeni. Cel mai semnificativ impact ar fi în sectorul energetic, potrivit lui Giuseppe Spatafora, analist politic la Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene. „Presupun că exporturile de energie canadiene către UE ar reduce presiunea asupra pieței energetice europene, crescând oferta și reducând dependența de alți furnizori”.

Cu toate acestea, a adăugat Spatafora, acest lucru va dura timp, deoarece Canada nu are infrastructura necesară pentru a exporta cantități mari de energie din America de Nord și nici voința de a construi noi conducte sau terminale de export.

Canada este bogată în componente cheie pentru multe sectoare, de la baterii și vehicule electrice până la electronică și medicină

Eliminarea barierelor în calea investițiilor ar deschide calea către noi afaceri, în timp ce o cooperare mai strânsă în domeniul apărării ar putea crea noi locuri de muncă și ar putea ajuta la protejarea companiilor europene și canadiene.

Canada este bogată în componente cheie pentru multe sectoare, de la baterii și vehicule electrice până la electronică și medicină, iar faptul că este un „furnizor sigur” ar ajuta companiile din UE să continue să funcționeze, reducând în același timp puterea unor țări precum Statele Unite și China.

„Canada ar fi cu siguranță un furnizor mult mai sigur decât China. Nu sunt sigur dacă acest lucru se va traduce într-o renaștere a industriei auto, având în vedere controlul Chinei asupra întregului lanț de aprovizionare. Dar ar putea cu siguranță ajuta eforturile UE de a dezvolta industrii strategice precum apărarea și producția avansată”, a declarat Spatafora.

Carney a propus consolidarea „legăturilor interpersonale” prin implicarea Canadei în programele Erasmus+ și Horizon Europe ale UE. Acest lucru s-ar putea traduce în reguli mai ușoare privind vizele pentru studenții europeni, care doresc să studieze în străinătate, precum și în proiecte comune de cercetare și inovare.

UE va trebui să creeze de la zero cadrul juridic pentru statutul de „membru asociat”, definind drepturile și obligațiile ambelor părți. Printre provocările majore ar putea fi alinierea reglementărilor partenerilor și obținerea aprobării unanime din partea tuturor celor 27 de state membre.

Zuleeg speră că viitorul summit UE-Canada de la Montreal, din 29-30 octombrie, va clarifica conceptul și va transforma oferta UE într-o propunere concretă. „Negocierile sunt în desfășurare. Din punctul meu de vedere, ar fi o oportunitate ratată dacă, până la reuniunea din octombrie, nu am avea progrese concrete pe masă”, a declarat Zuleeg pentru „Euronews”.

Orice progres ar putea ridica întrebarea dacă Canada este un caz izolat sau dacă UE ar putea transforma acest model într-o nouă formă de parteneriat pentru alte țări.

Parteneriatul cu Canada ar putea fi sămânța unei „alianțe mult mai largi între țări cu aceleași viziuni”, cu efect multiplicator, a explicat Zuleeg. „Dacă demonstrăm un front unit între UE, Canada, Regatul Unit, Norvegia, Islanda, dar și țări precum Australia, Noua Zeelandă, Japonia și Coreea de Sud, vom avea cu adevărat o masă critică, dificil de ignorat chiar și pentru Statele Unite și China”, a adăugat Zuleeg.

O cooperare mai strânsă cu partenerii vecini non-europeni nu ar pune în pericol calea țărilor candidate către aderarea deplină și nici nu ar înlocui-o cu statutul de asociat. Moreno Sánchez a explicat că „extinderea are calea ei, iar relațiile cu parteneri de încredere au calea lor” și că aceste procese „au loc în paralel”.(Material realizat cu sprijinul Rador Radio România)