Skip to content
Actualitate

Legătura dintre o broască țestoasă uriașă și secretul longevității. Ce au descoperit cercetătorii

Andrei Stan
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Cel mai bătrân animal terestru cunoscut din lume – o broască țestoasă uriașă Aldabra numită Jonathan -, a cărui vârstă este estimată la aproximativ 194 de ani, își datorează probabil longevitatea extraordinară unei combinații de trăsături genetice și capacității de a menține funcționarea sistemelor celulare cheie într-un mod mai „tineresc”, au descoperit oamenii de știință.

  • Țestoasa a fost adusă pe insula Sfânta Elena în 1882
  • Genele lui Jonathan sunt asociate cu o viață lungă și o mai bună regenerare celulară

Se știe că țestoasele uriașa Aldabra trăiesc peste 100 de ani, dar Jonathan a depășit cu mult această vârstă. Adus pe insula izolată Sfânta Elena din Atlanticul de Sud ca animal adult în 1882, probabil din Atolul Aldabra sau din Insulele Seychelles Granitice, Jonathan locuiește acum într-un țarc de la Plantation House, reședința guvernatorului, scrie Reuters.

„S-a afirmat că și alte țestoase din Aldabra au trăit la fel de mult ca Jonathan, dar el dispune de cele mai multe dovezi documentare care îi susțin vârsta”, a declarat Benjamin Vaisvil, cercetător afiliat organizației Kallel și coautor principal al studiului publicat miercuri în revista Science Advances.

Oamenii de știință l-au studiat pe Jonathan pentru a descoperi secretele longevității uimitoare a animalului, secvențiindu-i genomul și analizându-i epigenomul – markerii chimici care controlează activarea și dezactivarea genelor.

„Am descoperit modificări în genomul lui Jonathan în căile metabolice asociate cu longevitatea, precum repararea ADN-ului, funcția mitocondrială, reglarea insulinei și funcția telomerilor”, a spus Vaisvil.

Mitocondriile sunt structuri considerate „centralele de energie” ale celulei. Insulina este un hormon care ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge, permițându-i acestuia să pătrundă în celulele organismului pentru a produce energie. Telomerii sunt capete protectoare la extremitățile cromozomilor, structuri care poartă informația genetică în interiorul nucleelor celulare.

Cercetătorii au comparat epigenomul lui Jonathan cu cel al altor patru țestoase Aldabra, de la exemplare tinere până la adulți mai în vârstă. În timp ce se prefăceau că îl hrănesc pe Jonathan, au așteptat până când acesta a început să muște în gol, apoi i-au ținut gura deschisă și au prelevat probe de sub limba țestoasei cu ajutorul unui kit specializat. Autoritățile de pe Insula Sfânta Elena restricționează recoltarea de sânge pentru a preveni riscurile de infecție.

Pentru a explica descoperirea, Vaisvil a comparat genomul cu o carte de gătit, iar epigenomul cu notițele scrise de mână pe margini.

„Pe măsură ce cartea devine mai veche, acele notițe devin din ce în ce mai greu de citit clar. Ne putem gândi la asta ca la entropia metilării”, a spus Vaisvil, referindu-se la un indicator al dezordinii dintr-un anumit proces biochimic.

Majoritatea notelor din „cartea de gătit” a lui Jonathan par foarte vechi. Însă în anumite regiuni – secvențe de ADN care acționează ca niște comutatoare ce controlează activarea sau dezactivarea genelor –, entropia de metilare a lui Jonathan a fost mai mică decât cea a tuturor țestoaselor studiate, cu excepția unui exemplar tânăr de 5 ani. Aceste regiuni controlau gene care influențează longevitatea.

Cercetătorii au identificat 287 de gene cu variante unice pentru Jonathan, inclusiv unele legate de suprimarea tumorilor și repararea ADN-ului. Țestoasa poartă, de asemenea, copii suplimentare ale unei gene care codifică o proteină ce vânează celulele îmbătrânite și canceroase.

„Uriașul blând”

Când era mai tânăr, Jonathan era cunoscut pentru năzbâtiile lui, inclusiv răsturnarea scaunelor și așezarea pe mingile de crochet, potrivit medicului veterinar de lungă durată al țestoasei și coautor al studiului, Joe Hollins. De atunci, cataracta l-a lăsat aproape orb. Hollins îl descrie astăzi pe Jonathan ca fiind „un uriaș blând”.

Determinarea duratei de viață a țestoaselor uriașe este o provocare, deoarece înregistrările istorice de încredere sunt rare, iar multe dintre aceste animale trăiesc mai mult decât cercetătorii. Ținerea evidențelor înainte de secolul al XX-lea a fost, de asemenea, problematică. În timp ce vârsta unei țestoase tinere poate fi estimată pe baza inelelor de creștere de pe plăcile care formează carapacea animalului, stabilirea vârstei adulților este mai dificilă.

Noul studiu a implicat o singură țestoasă extrem de bătrână, ceea ce face dificilă stabilirea dacă trăsăturile identificate sunt unice pentru Jonathan sau comune printre țestoasele cu o viață lungă.

„Nu putem afirma cu certitudine că ceea ce am descoperit este motivul longevității sale”, a spus Vaisvil.

Este posibil ca și factorii de mediu să fi contribuit la acest lucru. Jonathan trăiește pe o insulă tropicală, având o dietă optimă, gestionată cu atenție de medici veterinari specializați.

Rezultatele cercetării corespund, în mare măsură, cu tiparele documentate în studiile privind persoanele cu o longevitate excepțională, sugerând că anumite mecanisme ale îmbătrânirii ar putea fi comune tuturor speciilor.

Vaisvil a remarcat că un studiu recent asupra unei femei în vârstă de 117 de ani a evidențiat o funcție mitocondrială neobișnuit de eficientă, ceea ce corespunde cu constatările din anumite porțiuni ale corpului lui Jonathan.

Apetit grozav

În ciuda vârstei sale, Jonathan își păstrează un apetit grozav, a spus Hollins, țestoasa ridicându-și capul și întinzându-și gâtul lung atunci când medicul veterinar îi strigă numele.

„Știu că mă recunoaște, îmi cunoaște vocea și felul în care îl ating, și știu, de asemenea, că nu este vorba de dragoste din partea lui, ci de recunoașterea sosirii unui festin”, a spus Hollins. „Și totuși, desigur, nu mă deranjează. Îi port o afecțiune imensă.”

„Este un simbol remarcabil. Știu că «iconic» este un cuvânt folosit în exces, dar Guinness World Records tocmai i-a acordat statutul de (animal) «iconic» anul acesta”, a spus Hollins.

Iubit de locuitorii insulei, Jonathan a trăit războaie mondiale, dar și ascensiunea și decăderea unor imperii.

„El simbolizează reziliența, longevitatea, andurața, o prezență persistentă de-a lungul unor evenimente istorice majore”, a spus Hollins.