„Copilul meu nu mănâncă nimic!” Medic: „Apetitul unui copil nu este constant și nici nu trebuie să fie”
Astăzi a mâncat trei linguri de supă și o jumătate de felie de pâine. Ieri a refuzat prânzul, iar la cină a cerut doar iaurt. În parc aleargă, la grădiniță se joacă, hainele îi rămân mici, iar medicul spune că se dezvoltă normal. Tu, în schimb, te uiți la farfuria aproape neatinsă și te întrebi cum poate un copil să crească mâncând atât de puțin. „Copilul meu nu mănâncă nimic” este una dintre frazele pe care Dr. Oana Ciuhureanu-Merchea, medic specialist în medicină de familie, cu supraspecializare în nutriție și dietetică le aude frecvent în cabinet. De multe ori, atunci când alimentația copilului este analizată pe câteva zile, „nimic” se dovedește a însemna altceva: copilul mănâncă, doar că nu în cantitățile pe care adultul le consideră normale.
Apetitul copiilor nu rămâne același de-a lungul copilăriei și nici măcar de la o zi la alta. Ritmul de creștere și vârsta îl pot modifica, iar cantitatea rămasă în farfurie spune mult mai puțin despre starea nutrițională a unui copil decât evoluția lui în timp. Există însă și reversul medaliei: un copil poate avea greutate și înălțime normale și, cu toate acestea, să aibă o alimentație foarte puțin diversificată și să nu primească suficient din anumiți micronutrienți. „Crește bine” este un indicator important, dar nu răspunde singur la toate întrebările despre alimentație.
După primul an, mulți copii chiar încep să mănânce mai puțin
Diferența poate fi atât de vizibilă încât îi alarmează pe părinți. Bebelușul care părea mereu pregătit pentru următoarea masă devine copilul de un an și jumătate care, după câteva înghițituri, împinge farfuria. Există o explicație fiziologică, spune Dr. Oana Ciuhureanu Merchea: „Unul dintre cele mai importante lucruri pe care încerc să le explic părinților este că apetitul unui copil nu este constant și nici nu trebuie să fie. Există perioade în care copilul mănâncă foarte bine și perioade în care pare că trăiește cu doar câteva înghițituri. De multe ori, aceste variații sunt absolut fiziologice. Apetitul este strâns legat de ritmul de creștere. În primul an de viață, creșterea este accelerată, iar necesarul energetic raportat la greutatea corporală este ridicat.
Citește continuarea articolului AICI.