Se simțea bine și mergea la înot, dar avea o arteră a inimii complet blocată. Povestea unui bărbat de 60 de ani operat pe inimă minim invaziv, la Spitalul NORD

Adrian Negulescu (60 de ani) nu știa că are o problemă cu inima până când două episoade puternice de palpitații l-au făcut să ceară ajutor medical. Investigațiile au scos la iveală o arteră coronară complet blocată, iar medicii i-au recomandat o operație de bypass aortocoronarian, pentru ca sângele să poată ajunge din nou la mușchiul inimii. A ajuns, astfel, la Spitalul NORD Pipera, parte a Grupului Medical NORD, unde prof. dr. Lucian Dorobanțu, coordonatorul Centrului de Boli Cardiovasculare, a realizat intervenția printr-o tehnică minim invazivă, fără să-i deschidă sternul. Adrian povestește cum a trăit această experiență și cum s-a recuperat după operație, iar medicul explică de ce a fost necesar bypass-ul și în ce situații poate fi realizat printr-o abordare minim invazivă.

Adrian Negulescu nu observase că începuse să obosească mai repede decât de obicei și nici nu simțea că îi era mai greu să facă efort fizic. Dimpotrivă, mergea regulat la înot și își trăia viața ca de obicei. Primele semne că ceva nu era în regulă au apărut brusc, în luna mai 2026, când a simțit palpitații puternice, însoțite de o senzație de tremur în piept. Speriat, a chemat ambulanța.

„S-a întâmplat așa dintr-o dată, m-am simțit destul de rău și am chemat ambulanța. Mi-au făcut un EKG, mi-au luat tensiunea, pulsul, toate erau bune și mi-au zis că probabil am făcut un atac de panică”, își amintește bărbatul.

La numai trei zile distanță, palpitațiile au apărut din nou. De data aceasta, Adrian a decis să meargă la medic pentru a afla ce se întâmplă.

O arteră a inimii era complet blocată, deși nu avea simptome evidente

Au urmat mai multe investigații pentru a afla ce cauză au aceste episoade. Cardiologul i-a recomandat o serie de ecografii Doppler, pentru examinarea vaselor de sânge, și un Holter EKG, care a monitorizat activitatea electrică a inimii timp de 48 de ore. Ulterior, Adrian a făcut un angio-CT coronarian, care a scos la iveală o problemă serioasă: artera descendentă anterioară, una dintre arterele coronare care alimentează mușchiul inimii cu sânge, era complet blocată pe o porțiune.

„După acest angio-CT, diagnosticul pe care l-am primit a fost de ocluzie a arterei descendente anterioare în treimea medie”, povestește Adrian.

Pentru a înțelege mai bine cât de grav era blocajul și ce tratament i s-ar fi potrivit, Adrian a făcut și o coronarografie. 

Angio-CT-ul arătase deja că exista o problemă la una dintre arterele inimii, însă coronarografia putea oferi medicilor o imagine mai clară asupra blocajului și îi putea ajuta să decidă dacă acesta putea fi tratat cu un stent sau dacă era nevoie de o operație. După acest pas, medicii i-au spus că în cazul lui, stentul nu era o opțiune: „Mi-au zis că nu sunt eligibil pentru montarea unui stent pentru că blocajul se întindea pe o porțiune prea mare, iar riscurile ar fi fost mai mari”, povestește Adrian.

Pentru a vedea în ce măsură blocajul afectează alimentarea cu sânge a mușchiului inimii, Adrian a făcut și o scintigrafie miocardică, atât în repaus, cât și la efort. Investigația a arătat că, atunci când făcea efort fizic, o parte a inimii nu primea suficient sânge. Cu alte cuvinte, în timpul efortului, sângele care ajungea la mușchiul inimii nu era suficient.

Boala coronariană apare atunci când pe pereții arterelor care alimentează inima cu sânge se formează plăci de aterom, alcătuite în principal din grăsimi și colesterol. Pe măsură ce acestea se acumulează, arterele se îngustează, iar mușchiul inimii poate să nu mai primească suficient sânge și oxigen.

Boala poate evolua fără simptome evidente. Unele persoane au dureri în piept, lipsă de aer sau oboseală la efort, în timp ce altele își pot continua activitățile obișnuite fără să știe că au o problemă. În cazul lui Adrian, deși se simțea bine și mergea regulat la înot, blocajul unei artere coronare îl expunea riscului de infarct.

De ce stentul nu era o opțiune și cum s-a ajuns la bypass

Cu aceste rezultate în față, Adrian a aflat că avea nevoie de o operație pe inimă, o perspectivă la care nu s-ar fi gândit cu doar câteva luni în urmă. „Medicii mi-au dat ca soluție revascularizarea arterei coronare prin chirurgie, adică acest bypass aortocoronarian“, povestește el.

Prin această intervenție, medicii creează o cale nouă pentru circulația sângelui, care ocolește porțiunea blocată a arterei și permite sângelui să ajungă în continuare la mușchiul inimii.

Înainte de a lua o decizie, Adrian a consultat mai mulți medici, iar în cele din urmă a ajuns la prof. dr. Lucian Dorobanțu, la Spitalul NORD Pipera, pentru a discuta despre posibilitățile de tratament.

„Pacientul a sosit cu un diagnostic de cardiomiopatie ischemică cronică dureroasă sau angină pectorală. Avea leziuni importante și o arteră închisă complet“, ne-a explicat medicul chirurg.

Într-o astfel de situație, alegerea tratamentului depinde de gravitatea și complexitatea leziunilor. „Există trei variante de tratament: medicamentos, intervențional, prin montarea de stenturi, și chirurgical. Pentru că era un pacient relativ tânăr, era important să restabilim alimentarea cu sânge a mușchiului inimii. Tratamentul medicamentos nu putea rezolva blocajul, iar complexitatea leziunilor nu permitea tratarea lor prin montarea de stenturi. Prin urmare, soluția potrivită a fost intervenția chirurgicală“, explică prof. dr. Lucian Dorobanțu.

Ce înseamnă o operație de bypass aortocoronarian

În cazul lui Adrian, bypassul era necesar, iar medicul a considerat că intervenția putea fi realizată printr-o tehnică minim invazivă. Aceasta presupune accesul la inimă printr-o incizie între coaste, fără deschiderea sternului.

„Am mers cu coronarografia la domnul dr. Lucian Dorobanțu și mi-a spus că sunt eligibil pentru un bypass aortocoronarian minim invaziv. Mi-a explicat că nu este nevoie să îmi taie sternul, pentru că intervenția se face printr-o incizie la nivelul coastelor. Pe acolo, medicul ajunge la inimă, prelevează o arteră pe care o folosește pentru a crea o cale nouă pentru circulația sângelui, ocolind artera blocată“, povestește Adrian.

Practic, chirurgul creează o cale alternativă pentru sânge, astfel încât acesta să poată ajunge la mușchiul inimii fără să mai treacă prin porțiunea blocată a arterei coronare. „Un capăt al arterei mamare interne rămâne conectat la sursa sa naturală de sânge, iar celălalt este conectat la artera coronară, dincolo de zona îngustată sau blocată. Astfel, sângele este redirecționat și poate ajunge din nou la mușchiul inimii“, explică prof. dr. Dorobanțu.

Artera mamară internă poate rămâne funcțională mulți ani după operația de bypass. „Artera mamară internă este conductul cu cea mai mare longevitate. Bypass-urile realizate corect cu această arteră au o durată de funcționare de peste 20 de ani în aproximativ 90% dintre cazuri. De aceea, este important să o folosim ori de câte ori este nevoie. Iar dacă trebuie să folosim două artere mamare interne, nu trebuie să ezităm să recurgem la sternotomie [n.r.: secționarea chirurgicală a sternului, osul din mijlocul pieptului], pentru a le putea preleva corect“, explică prof. dr. Dorobanțu.

Bypass fără deschiderea sternului: când este posibilă operația minim invazivă

În mod obișnuit, operația de bypass presupune deschiderea sternului, pentru ca medicul să poată ajunge la inimă. În anumite situații, însă, intervenția se poate face și minim invaziv, printr-o incizie între coaste, fără să fie nevoie de secționarea sternului. Această variantă este posibilă atunci când poziția blocajului și felul în care sunt dispuse arterele inimii permit accesul printr-o incizie mai mică.

Tehnica nu este potrivită pentru toți pacienții. Alegerea ei depinde de particularitățile fiecărui caz și de rezultatele investigațiilor.

„În cazul acesta, am avut nevoie de o singură arteră mamară internă, pe care am prelevat-o printr-o abordare minim invazivă, folosind o incizie de aproximativ șase centimetri, între coaste, în partea stângă a toracelui. Prin aceeași incizie am realizat și bypass-ul aortocoronarian“, explică dr. Dorobanțu.

Bypass-ul aortocoronarian se poate realiza fie cu inima bătând, fie cu inima oprită temporar. În cea de-a doua situație, este folosit un aparat de circulație extracorporeală, care preia temporar funcțiile inimii și plămânilor: preia sângele din organism, îl oxigenează și îl pompează înapoi în corp, astfel încât circulația sângelui să fie menținută în timpul operației.

„În cazul dânsului, am optat pentru varianta cu cordul bătând, fără să îl oprim. Circulația extracorporeală este folosită mai ales atunci când arterele nu au o calitate bună. Așadar, alegerea depinde foarte mult de starea pacientului“, adaugă dr. Dorobanțu.

Recuperarea după bypass-ul minim invaziv: „Mergeam un kilometru pe jos la trei săptămâni de la operație“

Înainte de operație, Adrian a discutat cu dr. Lucian Dorobanțu despre intervenție și despre rezultatele la care se putea aștepta. Medicul i-a explicat că bypass-ul minim invaziv este o tehnică folosită de mult timp, cu o rată bună de succes. „M-a liniștit și mi-a spus că totul se va rezolva“, își amintește bărbatul. La rândul său, își dorea să treacă cât mai repede peste această etapă și să-și reia viața obișnuită. „Chiar voiam să scap, să mă operez cât mai repede și să revin la o viață normală“, spune el.

Operat în septembrie 2026, Adrian a avut o recuperare mai rapidă decât se aștepta. A petrecut o singură noapte la terapie intensivă, după care a fost transferat pe secție, unde a mai rămas cinci zile.

La aproape trei săptămâni de la operație, Adrian spune că se simte bine și că și-a reluat treptat activitățile. „Merg cam un kilometru fără probleme, mă deplasez, dar încă nu car greutăți“, povestește el. Starea lui de acum se vede și în reacțiile celor din jur: „Cei cu care mă întâlnesc nici nu cred că am fost operat pe inimă“.

„Recuperarea e mai rapidă, pacientul suferă mai puțin“

Faptul că sternul nu este secționat poate face recuperarea mai ușoară, pentru că osul nu mai trebuie să se vindece după operație. În plus, pacientul are mai puține restricții legate de mișcările brațelor și ale trunchiului decât în cazul bypass-ului clasic, care presupune deschiderea sternului.

Revenirea la activitățile obișnuite poate fi, de asemenea, mai rapidă, însă ritmul recuperării diferă de la un pacient la altul și depinde de starea generală de sănătate și de evoluția de după intervenție.

„În acest caz, recuperarea e mai rapidă, iar pacientul suferă mai puțin. Domnul Negulescu a avut o evoluție așa cum ne așteptăm în cazul unui pacient cu o astfel de patologie, care ajunge la timp la intervenție“, precizează medicul chirurg.

Experiența lui Adrian arată că o problemă serioasă a inimii poate exista chiar și atunci când nu apar semne evidente. Deși se simțea bine, avea o arteră coronară complet blocată, o problemă care îl expunea riscului de infarct. Povestea lui ne amintește cât de important este să avem grijă de sănătatea noastră și să mergem la medic pentru controale și atunci când ne simțim bine, nu doar atunci când apar simptome.

Articol suținut de Grupul Medical NORD