ALEGERI SUA O româncă ce muncește de 22 de ani în America administrează o zonă comercială cu sute de afaceri în New York. „În România, oamenii așteaptă ca altcineva să facă”

Pe Morris Park Avenue, în cartierul Bronx din New York, sunt aproximativ 320 de afaceri. De opt ani, o româncă conduce o organizație creată pentru a rezolva împreună problemele pe care proprietarii acestor afaceri nu le pot rezolva fiecare separat.

Camelia Țepeluș gestionează circa jumătate de milion de dolari anual, reprezintă comunitatea comercială în fața autorităților și obține finanțări pentru dezvoltarea zonei. Munca ei pornește de la o idee simplă: succesul unei afaceri depinde și de ceea ce se întâmplă dincolo de propriul spațiu comercial.

Directoarea executivă Camelia Țepeluș

În New York, competiția dintre afaceri lasă loc și colaborării. Un proprietar poate investi în propriul spațiu comercial, dar afacerea sa depinde și de ce se întâmplă în jur: dacă strada este întreținută, dacă oamenii se simt în siguranță, dacă au unde să-şi petreacă timpul liber sau dacă vin la cumpărături.

Iar marele oraș a construit un sistem care le permite să facă acest lucru împreună. Proprietarii dintr-o zonă comercială plătesc o taxă suplimentară, colectată de municipalitate și transferată unei asociații nonprofit. Banii sunt folosiți pentru zona respectivă, iar prioritățile sunt stabilite de un grup în care sunt reprezentați proprietarii, comercianții, locuitorii și autoritățile. Primăria își păstrează obligațiile; asociația finanțează servicii și proiecte în plus.

Camelia Țepeluș este directoarea executivă a unei asemenea organizații, Morris Park Business Improvement District. Zona de care răspunde cuprinde 21 de porțiuni de stradă delimitate de intersecții – ceea ce americanii numesc „blocks”.

„Suntem 78 de asemenea organizații pentru orașul New York, în toate părțile orașului. Toți avem aceleași mandate principale, care sunt legate de înfrumusețarea coridorului comercial, marketing, curățenia adițională oricărui serviciu al municipalității și securitatea publică. În aceste patru categorii e inclusă munca mea”, explică ea.

Din România, în Suedia și apoi Spania

Camelia Țepeluș a absolut Politehnica şi Academia de Studii Economice. La 24 de ani a plecat însă din România, cu o bursă masterală la Universitatea Lund din Suedia. 

În 2008, și-a susținut și doctoratul la Lund, cu o cercetare despre responsabilitatea companiilor pentru efectele sociale și de mediu ale turismului.

A lucrat aproape trei ani în Spania, la Organizația Mondială a Turismului, într-un domeniu în care afacerile și drepturile omului se întâlneau în împrejurări dificile: protejarea copiilor împotriva exploatării sexuale în turism. 

Cum a ajuns la New York

E una dintre autoarele unui cod de conduită pentru operatorii turistici, prin care companiile erau îndemnate să-și instruiască angajații, să informeze turiștii și să introducă în contractele cu hotelurile și alți furnizori clauze împotriva exploatării copiilor.

Extinderea proiectului la scară globală a adus-o la New York. Când proiectul s-a încheiat, a rămas în marele oraș. A continuat să lucreze în sectorul nonprofit, dar și-a schimbat domeniul de activitate. De la protecția drepturilor omului a trecut la dezvoltare economică locală și planificare urbană, lucrând inițial cu Departamentul pentru Servicii destinate Micilor Afaceri al municipalității newyorkeze.

În aceeași perioadă, în Bronx se înființa Morris Park Business Improvement District. În 2018, Camelia Țepeluș a devenit prima sa directoare executivă. Astăzi, munca ei înseamnă să reprezinte interesele unei zone comerciale, să negocieze cu instituțiile orașului și să găsească finanțări pentru proiectele pe care proprietarii nu le-ar putea realiza fiecare pe cont propriu.

Sistemul newyorkez paralel de dezvoltare urbană

Un Business Improvement District (BID) este o zonă comercială delimitată, administrată printr-o organizație precum cea condusă de Camelia Țepeluș. New York are 78 de asemenea districte, care deservesc aproximativ 25.000 de spații comerciale. Potrivit municipalității, investițiile lor anuale în cartiere ajung la 216 milioane de dolari.

SUA descrisă ca o țară a „mobilizării individuale”, în care nu aștepți să pice de la stat

HotNews: Doamnă Camelia Țepeluș, dacă te uiți la filme, Bronx pare unul de evitat…
Camelia Țepeluș: Imaginea Bronxului, „Bronxul arzând”, e foarte veche, din anii ’70-’80, când o grămadă de proprietăți au fost, de fapt, abandonate. Însă acum Bronxul este extrem de competitiv, are părți extraordinar de prospere și de elegante, dar sunt și foarte multe părți sau arii mai reduse în anumite părți, în care, într-adevăr, sunt zone de sărăcie. Bronxul este foarte contrastat din punctul ăsta de vedere, nu e deloc uniform și e foarte mult legat de istoria lui.

În părţile din sud, acele părți care aveau această reputație negativă, momentan cresc zgârie-norii, sticla, oglinda și betonul. Cresc foarte, foarte rapid, la un punct unde deja populația locală e chiar preocupată de creşterea preţului la chirii, deoarece sunt foarte multe dezvoltări de lux în zonele respective. Dar reputația curentă a zonei este pozitivă și cu foarte mult potențial de creștere.

„Cea mai importantă pentru noi e partea de curățenie publică”

– Ce faceți când veniți la serviciu? Cum se desfășoară ziua?
– Există un standard pentru toate organizațiile similare cu cea pe care o conduc. Suntem 78 de asemenea organizații pentru orașul New York, în toate părțile orașului. Toți avem aceleași mandate principale, care sunt legate de înfrumusețarea coridorului comercial, marketing, curățenia adițională oricărui serviciu al municipalităţii şi securitatea publică. În aceste patru categorii e inclusă munca mea.

Cea mai importantă pentru noi e partea de curățenie publică. Şi avem trei oameni care 365 de zile pe an, indiferent că e ploaie, vânt, furtună, căldură, curăță trotuarele șapte ore pe zi în Morris Park. Acest aspect este extraordinar de important în ajutarea și susținerea dezvoltării locale: am una dintre cele mai mari rate de ocupare din oraş, pentru că suntem extraordinar de focalizați pe curățenie publică, ca un factor care contribuie la calitatea vieții pentru comunitate, în general.

Noi mai ajutăm toate sectorul privat să înțeleagă care sunt legile şi regulamentele, pentru că în New York se schimbă foarte des și e greu câteodată pentru un business foarte mic să înţeleagă toate schimbările. Deci, practic, asistăm business-urile să prospere și să contribuie la comunitatea locală.

„E şi o muncă a orașului de educare a acestor proprietari și de mobilizare a lor”

– Proprietarii de afaceri sunt obligaţi să contribuie cu o sumă la BID-ul pe care-l administraţi?
– E un efort facultativ, opțional pentru ei. (după înființarea legală a BID-ului, proprietățile supuse contribuției nu mai au posibilitatea de a renunța individual la plată, n.r.) Sunt și coridoare unde proprietarii refuză să facă asta şi de aceea e așa de mare diferența câteodată între aspectul unui coridor comercial care are un „business improvement district” şi unul care nu are. De pildă, eu am lumini de Crăciun pe coridorul meu, iar după colț, unde se termină coridorul, e întuneric. E şi o muncă a orașului de educare a acestor proprietari și de mobilizare a lor.

Câteodată oamenii refuză, dar sunt și proprietari care simt un grad de responsabilitate și de implicare în comunitatea locală și formează aceste asociații care pun bani în plus pentru plantarea de flori, pentru curățenie, pentru luminile de Crăciun, pentru evenimente în comunitate. De pildă, eu fac foarte multe evenimente în comunitate: sărbătorirea ocaziilor speciale, curățenie în parcuri, foarte multe lucruri care în final sunt de natură să construiască o comunitate în jurul unui coridor comercial.

„E rațional să pui mai multe resurse în partea comercială, care este cea care îți colectează taxele și le dă la buget”

– În România, activitățile despre care vorbiți sunt făcute de primării. De ce este nevoie la New York de organizații separate pentru zonele comerciale?
– Ce facem noi nu înlocuiește ceea ce face primăria. Noi suntem un adaos, pe lângă aceste activități de bază.

Dar un coridor comercial are nevoi mult mai accentuate decât un cartier complet rezidențial. În plus, coridorul comercial întotdeauna va avea mult mai multă vizibilitate. Calea Victoriei, în București, e mult mai mult vizitată şi are nevoi mai mari – de curățenie, panseluțe, lumini de Crăciun etc. – decât zona Giurgiului din Sectorul 4. Deci focalizarea e pe partea comercială și de business, pentru că acea parte e cea care generează bani la buget. E rațional să pui mai multe resurse în partea comercială, care este cea care îți colectează taxele și le dă la buget.

Spre exemplu, şi municipalitatea curăţă trotuarele de pe Morris Park Avenue. Însă eu curăț în plus. Astfel, Morris Park Avenue este mult mai curat decât următorul coridor comercial care nu are un BID. Deci, în ultimă instanţă, e o focalizare strategică pentru a duce mai mulți bani la buget.

„Mobilizare individuală”

– Puteți să comparați genul de cultură civică cu care lucrați aici cu ce vă amintiţi că e în București?
– Da, pot să compar. Ultima dată am fost în România în 2025. Sistemul este foarte diferit, scala e foarte diferită şi discursul civic e diferit.

În România, oamenii așteaptă ca altcineva să facă. De ce nu face primăria? Corect, de ce nu face primăria?! Dar și tu, ca cetățean, poți să ieși într-o sâmbătă sau într-o duminică cu prietenii și să curățați o bucățică dintr-un parc. Evident că, în ultimă instanță, e rolul primăriei, însă primăria nu e suficient de mare și nu are suficienţi bani să acopere tot. Dar aici trăim cu toții, deci hai să facem curat și frumos dacă putem. Mobilizare individuală.

Iar în cazul coridoarelor comerciale din New York, proprietarii acelor spații comerciale au zis: îți dau 40 de dolari pe fiecare bucățică de expunere la Morris Park Avenue ca să îmi curăți tu această bucățică. Foarte mulți oameni din comunitate folosesc Morris Park Avenue, este bulevardul lor, unde fac cumpărături. Și, dacă acel spațiu e curat, mergi la cumpărături cu mai multă plăcere. Iar municipalitatea mi-a creat acest vehicul legal care să-mi permită să funcționez: deci proprietarii sunt de acord să pună niște bani, atunci statul colectează direct de la ei prin acest mecanism.

Iar ei văd în declaraţiile fiscale: taxa locală, taxa de apă, taxa pentru Morris Park BID. Practic, e o altă taxă locală. Dar ei au fost de acord. 51% din acești proprietari au fost de acord să se formeze această asociație.

„Nu cred că e imposibil nici în România”

– Vă imaginaţi cum ar putea fi implementat un astfel de sistem în Bucureşti, câtă vreme trebuie să ai concursul proprietarilor, infrastructură creată de municipalitate şi pe cineva care să implementeze totul?
– Sinceră să fiu, acest sistem există deja în câteva țări, precum Canada, UK sau Statele Unite. Pentru că sunt foarte multe idei care sunt foarte replicabile. Se pot copia. Toți vrem iluminare de sărbători, toți vrem curățenie, toți vrem horticultură și plante și înfrumuseţare pentru spațiile comerciale. 

Nu știu dacă există în alte țări din Europa. Eu aș ghici că există, însa nu cred că e imposibil nici în România. 

Ai 10 blocuri pe calea Victoriei: care sunt proprietarii acelor spații comerciale la nivelul străzii? Putem să-i punem pe toți într-o cameră și să zicem: poți să-mi dai în fiecare an X cantitate de bani, ca să se creeze un grup de resurse care se dedică spațiului public.

Cred că în ultimă instanță dovedeşti că se pot face lucruri bune, frumoase și că toți le merităm. Asta cred că e lecția de valoare. Pentru că sunt bani privați care creează un serviciu public. Cred că asta e de fapt partea remarcabilă a sistemului.

Deci acești oameni dedică nişte bani, îi iau din taxele lor și-i pun către spațiul public. Iar formarea vehiculului legislativ nu cred că e așa o mare filosofie. E necesar sprijinul de la consilierii locali, de la primările locale, de la nivelul municipalității.

Primarul are un loc în comitet

Și aici, în comitetul meu de conducere, nu am numai pe acești proprietarii privați. Am și  „comptroller-ul” orașului New York (demnitar ales prin vot, independent de primar, care supraveghează finanțele municipalității, n.r.). 

Primarul oraşului New York are un loc în comitetul meu de conducere, președintele Bronx-ului are un loc în comitetul meu de conducere și consilierul local de aici are un alt loc. Ei sunt acolo efectiv pentru a verifica că acești bani pe care ei mi-i trimit, chiar dacă sunt luați de la privați, sunt cheltuiți pentru beneficiul spațiului public. Deci este un sistem, dar nu e imposibil.

„America este, asta e definiția, țara imigranților”

– V-ați simțit vreodată stingherită de faptul că sunteți imigrantă, o străină care se ocupă de problemele acestei comunități?
– Sunt aici de 2004, deci de 22 de ani. Dar imigrantul este povestea de succes a Americii și a New York-ului în mod special. În Morris Park sunt albanezi, yemeniţi, italieni, hispanici, din toate țările. Zona e atât de diversă încât nu se pune deloc această problemă.

Eventual te întreabă cineva care este originea, pentru că se sesizizează un accent. Dar toată lumea are un accent. Ba chiar îmi facilitează lucrul, pentru că, cel puțin în zona aceasta, sunt foarte mulți imigranți foarte, foarte noi și chiar din zone foarte dificile. Ei pleacă din zone de război, de conflict activ și nu sunt obișnuiți cu legi, cu respectarea unui context de legalitate.

Pe mine mă ajută experiența din anii pre-Revoluție, pentru că înțeleg foarte mult ce înseamnă viaţa într-o societate autocratică, față de cum suntem acum lucrând cu capitaluri, cu fonduri, cu organizații mult mai mari, cu structuri, cu administrații etc. 

Deci nu, deloc, nu m-am simțit marginalizată. Cred că America este, asta e definiția, țara imigranților și da, noi ne construim propriile destine și mediul înconjurător.