Skip to content
Actualitate

Cum arată ora de religie în Finlanda, unde credința ortodoxă este minoritară: „Putem folosi în continuare rugăciuni, icoane sau cântări bisericești, dar numai dacă servesc unui scop strict pedagogic”

Alexandra Nistoroiu (Școala 9)
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

În Finlanda, ora de religie este obligatorie pentru fiecare elev care aparține unei confesiuni religioase și se organizează în acord cu religia acestuia. Publicația Școala 9 a vrut să afle cum se predă religia ortodoxă într-un stat în care este minoritară și a vorbit cu Risto Aikonen, expert în pedagogia educației religioase ortodoxe și fost conferențiar la Universitatea Finlandei de Est.

  • În Finlanda, Biserica Ortodoxă are în jur de 55.000 de membri (circa 1% din populație) și reprezintă doar una din mai multe minorități religioase (alături de musulmani, budiști, catolici, penticostali etc).
  • Cei mai mulți dintre finlandezi sunt luterani – 63%, iar 30-33% din populație nu este afiliată la o comunitate religioasă, potrivit datelor Institutului finlandez de statistică.

În Finlanda, „instituțiile religioase nu au niciun rol ( în aprobarea manualelor, programelor școlare și a cadrelelor didactice, n.red.). Desigur, pot exista unele legături indirecte, însă Biserica nu aprobă profesorii. Fiecare municipalitate numește profesorii în mod independent, iar Biserica nu are nicio legătură cu numirea unui profesor la o anumită școală. Așadar, situația este cu totul diferită față de cea din România”, afirmă fostul conferențiar finlandez.

Grupe mixte cu elevi din mai multe clase

Acesta a precizat că, din cauza numărului mic de elevi ortodocși, în „majoritatea școlilor avem grupe mixte, alcătuite din elevi proveniți din mai multe clase, deoarece, de regulă, nu există suficienți elevi ortodocși într-o singură clasă pentru a forma o grupă separată. În învățământul primar, aceste grupe reunesc, de obicei, elevi din clasele I–VI și au aproximativ zece elevi, uneori ceva mai puțini sau mai mulți.

În cadrul aceleiași grupe există cel puțin două programe de studiu, adaptate vârstei copiilor. Uneori sunt chiar trei curricule diferite, deși acest lucru se întâmplă mai rar. De exemplu, elevii din clasele I–II folosesc manualele lor, iar cei din clasele III–IV au alte manuale și alte activități.

Profesorul alternează permanent între aceste grupuri. În timp ce unii elevi lucrează independent și în liniște, profesorul lucrează direct cu ceilalți, după care rolurile se schimbă. Altfel, nu ar fi posibil ca un singur profesor să gestioneze simultan mai multe niveluri. Din acest motiv, o parte importantă a lecției este centrată pe activitatea independentă a elevilor, nu exclusiv pe predarea profesorului”.

Schimbarea modelului de predare a religiei

Un alt lucru important subliniat de expertul este că până în 2004, Finlanda a avut un model confesional de predare a religiei. Cu alte cuvinte, scopul orei de religie era să transmită mai departe religia respectivă. Modificările legislative din 2004 au însemnat că modelul pur confesional a fost înlocuit de ceea ce se numește educație religioasă în acord cu propria religie. 

„Astfel, ortodocșii au propria lor oră de religie, la fel și catolicii, musulmanii și ceilalți. Nu o mai numim însă educație confesională și, din această perspectivă, nu mai este confesională în sensul în care era înainte. Desigur, fiecare disciplină se bazează în continuare pe tradiția propriei religii. Noi urmăm tradiția ortodoxă în lecțiile noastre, musulmanii studiază islamul, catolicii propria tradiție și așa mai departe.

Poate părea puțin ciudat că nu mai folosim termenul „confesional”, pentru că, în fond, fiecare clasă are la bază o anumită tradiție religioasă. Diferența este că, în prezent, nu mai este permisă practicarea religiei în sala de clasă.

Putem folosi în continuare, de exemplu, rugăciuni, icoane sau cântări bisericești, dar numai dacă acestea servesc unui scop strict pedagogic. De pildă, putem cânta un tropar dedicat Maicii Domnului sau putem folosi o icoană pentru a ilustra o anumită dogmă sau o învățătură fundamentală a Ortodoxiei. Aceste elemente sunt folosite pentru explicarea conținutului lecției, nu ca acte de cult”, explică expertul pentru Școala 9.