Student la vârsta a treia, în România: o studentă la 90 de ani și una de 60 de ani explică cum „niciodată nu e târziu să înveți” 

Peste 3.600 de studenți din România au cel puțin 55 de ani. Ce îi îndeamnă însă pe oameni să revină la asemenea vârste înapoi la facultate? Două studente, în vârstă de 90 și 60 de ani, au vorbit despre acest lucru și și-au spus povestea pentru HotNews. Situații similare ca ale lor sunt întâlnite și în alte țări europene, unde numărul studenților cu vârste înaintate este mai ridicat. 

• Amalia Susana Tusa este cea mai în vârstă studentă din România. Are 90 de ani și este masterandă la Cluj. „S-a ivit oportunitatea și am fost foarte bucuroasă”.
• Beatrice Merlă, în vârstă de 60 de ani, este și ea masterandă în cadrul Universității din București. „Viața m-a dus la cratiță în loc să mă ducă la facultate”, spune ea. A decis însă că poate să regleze acest curs. 
• Textul face parte din proiectul transfrontalier PULSE și a fost redactat de Ștefania Gheorghe (HotNews, România), Ana Somavilla (El Confidencial, Spania) și Gyorgy Folk (HVG, Ungaria). 

Amalia Susana Tușa are 90 de ani și este studentă în primul an la master. Studiază Psihologie Pastorală la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. Dialogul cu HotNews a avut loc într-o zi în care avea cursurile online. De multe ori, sunt cu prezență fizică, iar ea merge la facultate cu autobuzul. Chiar dacă are o probleme de sănătate care uneori o descurajează. 

A început viața de studentă la 87 de ani 

Pentru Amalia, viața de studentă a început la o vârstă mai înaintată decât speranța de viață din România a femeilor care se ridică la 79 de ani. 

La 87 de ani, Amalia a început Facultatea de Teologie. După trei ani de studiu și un examen de licență, colegii și profesorii i-au spus că „facultatea fără masterat nu are valoare”. Iar ea le-a dat dreptate.

Astăzi este cea mai în vârstă studentă din țară, potrivit datelor culese de PressOne, într-un material despre studenții români care au peste 30 de ani.  

„Prima dată n-am optat pentru treaba asta, dar imboldul a fost în continuu, chiar și la festivitatea de absolvire. Și atunci m-am gândit că nu mă costă nimic. Cu deplasarea mai e problemă, că mai am probleme cu echilibrul. Dar Dumnezeu mă ajută întotdeauna”, spune Amalia Tușa în discuția cu HotNews. 

Cu tehnologia se descurcă, spune ea. Iar când are probleme, apelează la fiul și nepoții ei. Cu toate astea, nu îi plac cursurile online: „Prefer să ne întâlnim fizic, eu mă duc în fiecare zi”.

Amalia Susana Tușa nu este singurul astfel de exemplu. Beatrice Merlă are 60 de ani și este studentă în al doilea an de master la Facultatea de Asistență Socială a Universității din București. 

Când Beatrice a terminat liceul, se pregătea să dea la Facultatea de Teatru, însă dorința ei nu s-a concretizat. A făcut mulți ani dansuri populare, iar în timpul regimului comunist a dansat la „Melody Bar”, un local de cabaret din București. 

„Ulterior, viața m-a dus la cratiță în loc să mă ducă la facultate și am renunțat”, povestește Beatrice. 

Cele mai recente date Eurostat indicau un total 3.696 de studenți români care cel puțin 55 de ani, în 2024. 

Nu au putut studia în tinerețe

După ce s-a înscris, la 25 de ani, la secția de coregrafie a Universității Ecologice din București, Beatrice a aflat că este însărcinată. Soțul i-a interzis să mai studieze, povestește ea. 

Iar în cele aproape trei decenii de căsnicie, Beatrice nu a putut să studieze, să conducă mașina sau să mai lucreze: „Mi s-a spus că nu sunt în stare”. 

În 2019, s-a despărțit de soțul ei, iar de atunci a lucrat ca animator socio-educativ în tabere pentru copii și ca instructor de dans. În prezent este educator la o asociație nonguvernamentală care lucrează cu persoane vulnerabile. Iar pentru acest job, urma să afle că are nevoie de diplomă de facultate. 

Șeful ei este cel care a trimis-o prima dată la facultate – să studieze Asistență Socială. 

„Am zis că eu la vârsta asta nu pot să fac facultate, sunt prea bătrână. Dar vorbind cu el, m-am apucat de facultate”, spune Beatrice.

Și Amalia Tușa a avut o interdicție de a studia. 

Femeia de 90 de ani povestește că „am avut probleme politice”. Tatăl ei a fost deținut politic, motiv pentru care, atunci când s-a dus să susțină examenul la Facultatea de Drept, a fost dată afară din sala de examen. 

„Știam că e degeaba”

„Pe urmă, m-am căsătorit și nu m-am mai gândit la facultate. De fapt, nu m-am mai gândit, pentru că știam că-i degeaba, fiindcă regimul comunist a durat destul de mult și nu avea sens să încerc”, amintește Amalia Tușa.

Acum spune că era „ciudat” ca „o fiică de pușcăriaș” să fie studentă la Drept: „Mi-am dat seama că și dacă aș fi intrat, te depistau în timpul anului”.

A lucrat ca funcționară în serviciul de „normare și salarizare” al unui combinat industrial din Cluj. Însă dorința de a studia nu a abandonat-o niciodată. 

Ani mai târziu, ajunsă la vârsta pensionării, Amalia s-a înscris într-un club de pensionari – Clubul de pensionari numărul 1 din Cluj – care a încheiat un parteneriat cu Facultatea de Teologie. O dată la ceva timp, voluntari de la facultate veneau și le țineau cursuri pensionarilor. Apoi le-au vorbit despre a se înscrie la facultate. 

„S-a ivit oportunitatea asta și mi-a plăcut extraordinar. Am fost foarte bucuroasă”, spune pensionara. 

„O nevoie personală, nu una profesională”

Însă dorința de a fi student apare și la cei care au mai avut această șansă în tinerețe. 

„Aveam și am nevoie de altceva”, spune Antonio Jiménez, în vârstă de 66 de ani, pentru publicația spaniolă El Confidencial. 

Jiménez a lucrat ca medic și ca profesor în învățământul profesional. Era obișnuit să fie foarte activ și, pe măsură ce se apropia pensionarea, și-a dat seama că trebuie să facă ceva cu noua lui rutină. De aceea a hotărât să studieze Istoria Artei la Universitatea din Málaga.

Ca el, 9.833 de persoane de peste 60 de ani din Spania s-au înscris ca studenți în anul universitar 2021-2022. Cifrele includ studenții de la licență, master și doctorat. 

Așteptările cu care vin persoanele de peste 60 de ani nu sunt aceleași cu ale studenților care intră ca să-și construiască o carieră profesională, mai spune Jiménez: „Suntem acolo ca să ne satisfacem o nevoie personală, nu una profesională”.

„Fiecare persoană are propriile preocupări. În cazul meu, ca om, sunt obligat să-mi duc cunoștințele până la limită, spre beneficiul meu și al societății în care trăiesc”, spune și Agustín Bastante. Are 78 de ani și, deja pensionat, are o licență și un masterat în Antropologie Socială, iar acum este doctorand al Universității Autonome din Madrid. 

Bastante amintește și primele zile de curs, alături de studenții mai tineri. Sentimentele sale sunt diferite, pentru că acum nu mai este un student obișnuit, ci trebuie să navigheze diferențele generaționale. 

În România, diferența dintre generații „nu s-a simțit”

Pentru Amalia Tușa și Beatrice Merlă să meargă la cursuri alături de colegi mai tineri nu a fost o problemă.

Amalia Tușa spune că diferența de vârstă dintre ea și colegi „nu s-a simțit”. „Doar atunci când îmi spuneau «doamna Amalia»”, glumește ea. Următorul cel mai în vârstă coleg al ei avea 60 de ani.

„Eu întotdeauna m-am înțeles foarte bine cu tineretul. Am cam aceleași principii. Nu mă complac într-un colectiv de oameni în vârstă, posomorâți. Eu sunt o fire foarte deschisă, foarte veselă. Și le-a făcut plăcere să fac parte din clasă cu ei, că întotdeauna găseam câte o ghidușie, chiar în timpul orei – o replică mai umoristică”, povestește ea.

Același lucru spune despre sine și Beatrice Merlă. Din acest motiv, profesoara care i-a coordonat lucrarea de licență a poreclit-o „pata de culoare a facultății”. 

Cu căștile în metrou, la cursuri online

Dar mersul la cursuri nu este doar despre colegi. Facultatea presupune și teme, prezențe obligatorii și multă disponibilitate. 

Beatrice este angajată, în același timp în care și studiază. Jonglează între cursuri și job datorită înțelegerii pe care o primește, atât de la angajator, cât și de la profesori. 

„Rămâneam de multe ori la birou, ca să pot să intru la cursuri online. Alteori, mai mergeam cu căștile în metrou și ascultam. Am jonglat cât am putut. Pentru că știam că dacă lipsesc, mi-e foarte greu să recuperez”, spune ea. 

„Singura masterandă din familie”

Pe lângă susținere de la profesori și colegii de muncă, Beatrice Merlă este încurajată în parcursul ei academic și de fiicele sale. 

Inițial, nu luase în calcul să devină și masterandă. A spus că cei trei ani pe băncile facultății pentru licență au fost suficienți. 

„Fiica mea cea mică mi-a zis că aș fi singura masterandă din familie”, spune ea.

Întrebată cum își găsește motivația de a studia în fiecare zi, Beatrice Merlă spune că „vreau să demonstrez că pot”. 

„Când am început facultatea, mi-am spus că îmi doresc din toată inima să trăiesc momentul când arunc toca în aer și țip de fericire. Ei bine, am trăit momentul ăla”, povestește Beatrice.  

„Probabil că un tânăr la vârsta absolvirii nu o simte la fel. Da, te bucuri că ai terminat licența, dar când ești la o altă vârstă și arunci toca aceea în aer, în primul rând spui «Doamne, îți mulțumesc»”, continuă ea. 

Tinerilor le-ar spune că a începe un lucru nou la o vârstă înaintată e ceva „greu, dar nu-i imposibil”. 

Și Amalia Tușa spune că „niciodată nu e târziu să înveți”. Pentru ea, să poată să învețe, chiar și la 90 de ani, rămâne „o mare bucurie”. 

Unde sunt cei mai mulți studenți în vârstă

Dar Amalia și Beatrice sunt două exemple din țara cu cele mai puține persoane de vârsta a treia care au urmat cursuri de educare sau formare din Uniunea Europeană.

Mai exact, datele Eurostat pentru 2025 arată că România are cea mai mică estimare – de 0,3% – de oameni care au urmat cursuri de educație sau formare la peste 65 de ani. 

Media europeană se situează la 4,5% din totalul de aproximativ 40.000 de studenți europeni care au cel puțin 65 de ani, arată un sondaj Eurostat.

La polul opus, se află Danemarca și Suedia, unde procentele pentru această categorie de vârstă se ridică la 22,5% și 22,1%.