Penuria de bani și de timp ne îngustează atenția exact când am avea mai multă nevoie de ea. Rodica Ianole-Călin, expert în economie comportamentală, explică de ce și ce putem face înainte să intrăm în „tunel”.
Un studiu publicat în Science și citat de FT arăta că grijile legate de bani costă puncte de IQ. „Cercetătorii le-au cerut participanților să se gândească la o reparație auto: unora li s-a spus că va costa 150 de dolari, altora 1.500. Apoi au urmat teste de raționament. La suma mică, venitul nu a contat. La suma mare, cei cu venituri mici au obținut rezultate semnificativ mai slabe. E ca și cum o parte din capacitatea lor cognitivă s-ar focaliza pe tipul ăsta de problemă”, spune Ianole-Călin.
Același studiu a testat cultivatori de trestie de zahăr din India, înainte și după recoltă. Înainte, când tot venitul pe un an atârna de rezultat, au performat mai slab. Costul cognitiv a fost estimat la circa 13 puncte de IQ. „Nu e ca și cum dispar din capul tău”, precizează ea, ci că „te comporți ca și cum capacitatea ta ar fi mai mică”.
La americanii cu venituri mici, diferențele de IQ nu au ieșit atât de mari. A apărut altceva: înainte de salariu, oamenii sunt mai puțin răbdători, acceptă mai ușor o sumă mai mică și nu se mai gândesc pe termen lung.
Tunelul
Fenomenul are un nume: efectul de tunel. „Când ești în tunel, vezi bine ce e în tunel, dar nu mai vezi nimic din afara lui.” Cine știe că mâine are de achitat o rată mare la bancă se gândește toată ziua doar la asta.
Problema e că din tunel se iese greu, mai ales când n-ai nici timp, nici bani. De aceea, spune Ianole-Călin, presiunea nu ne face mai puternici în momentul în care o trăim. Ne face mai puternici doar dacă ne pregătim înainte și avem o plasă de siguranță.
Concret, asta înseamnă plata automată a facturilor, ca să nu mai intri în tunel de fiecare dată. Mai înseamnă să nu-ți programezi sarcinile cele mai creative în ziua în care vin facturile. Și înseamnă să ții o evidență sinceră a momentelor în care ai fost în tunel.
Adversarul real e o formă de naivitate: „lasă că mă descurc eu”. „Evident, dovezile îmi spun că nu prea mă descurc și atunci încerc să aranjez mediul mai bine.”
Eficient nu înseamnă bine
Mulți spun că lucrează cel mai bine sub presiune. Ianole-Călin observă că nu avem cum să știm: ne lipsește scenariul alternativ, cum ar fi stat lucrurile dacă am fi lucrat fără presiune. „Sunt mai eficienți. Nu știu dacă și mai bine.”
Presiunea e reversul tunelului: atenția se concentrează pentru că nu mai e nimic altceva acolo. Ce merită verificat după aceea sunt greșelile. „Livrăm sub presiune, dar nu ne mai uităm la ce și cât greșim.”
Același mecanism apare la învățatul în sesiune. Ce înghesui înainte de examen se șterge repede, ca memoria pe termen scurt a unui calculator. Rezultatele cele mai bune vin din învățarea distribuită și din termene pe care ți le fixezi singur, nu din cel pus de profesor.
Sfatul bun, dar inaplicabil
Când cuiva îi mai rămân puțini bani până la salariu, sfatul clasic e să cumpere în cantități mari, pentru că e mai ieftin. Teoretic, e corect. Practic, omul nu are lichiditate să plătească în avans.
Costul acestor oportunități pierdute are și un nume: prima de sărăcie. În Marea Britanie, spune Ianole-Călin, ea ar fi calculată „cred, la vreo 400–500 de lire”. Riscul e ca oamenii să se împrumute scump ca să prindă o reducere și să plătească mai mult pe dobândă decât pe produs.
Alternativele sunt mai modeste: produse care nu se strică, cumpărături împărțite cu altcineva, oferte plasate aproape de zilele de salariu. Pentru cine „nu are bani de pus deoparte”, primul pas e lista cheltuielilor fixe și întrebarea cât de regulat vin banii. Uneori, plata la timp a datoriilor e mai eficientă decât economisirea, pentru că penalitățile la carduri sunt mari.
Iar banii se împart pe categorii o singură dată, când intră – în subconturi sau, mai simplu, în plicuri. Planificarea se face într-un moment de calm, nu atunci când ești presat.
Ce recompensezi
Pentru managerii ale căror echipe trăiesc în urgență permanentă, prima întrebare e ce validează. Dacă îi recompensezi pe eroii care salvează situații, vei avea tot mai multe situații de salvat. Cei care livrează la timp și în liniște merită cel puțin aceeași atenție, spune Ianole-Călin.
A doua întrebare privește întreruperile, care fragmentează ritmul și fabrică urgențe. A treia e lista urgențelor din ultima lună: câte erau cu adevărat în afara controlului? Multe seamănă cu iarna care ne surprinde, an de an, cu zăpadă.
Acest text este un fragment din newsletterul „Economix”, pe care jurnalistul Dan Popa îl trimite în fiecare joi dimineață. Poți să te abonezi la Economix aici:
