[P] Școala și liceul din Mizil se reconstruiesc în mod uimitor. Așa ar urma să arate spațiile unde vor studia tinerii din regiune!
Școala Gimnazială Nr. 1 și Liceul Teoretic «Grigore Tocilescu» din Mizil, județul Prahova, se pregătesc pentru o amplă transformare arhitecturală, prin două proiecte distincte de reconstrucție, extindere și modernizare, având toate șansele să se transforme într-unul dintre cele mai bune exemple educaționale publice din țară. Proiectul a pornit de la o nevoie urgentă: unitățile de învățământ sunt supraaglomerate, foarte vechi și ineficiente din punct de vedere funcțional, unele dintre clădiri prezentând chiar un risc seismic ridicat.
Arhitectul Mădălina Elena Toma a absolvit atât școala gimnazială, cât și liceul din Mizil la care se face referire, iar în prezent și-a propus să contribuie, cu întreaga sa experiență profesională, la oferirea unei șanse reale comunității locale de a beneficia de condiții moderne de studiu și dezvoltare.
Astfel, alături de echipa sa de la ARHITEM STUDIO, firma de arhitectură pe care a fondat-o, Mădălina Elena Toma coordonează proiectarea celor două investiții, propunând o nouă abordare a spațiilor educaționale, în care arhitectura, funcționalitatea și nevoile elevilor sunt tratate integrat.
„Ne dorim ca cele doua proiecte să fie interconectate prin aceleași principii care lipsesc adesea din școala tradițională: sustenabilitate, eficiență energetică, lumină naturală, accesibilitate, siguranță, flexibilitate și spații care încurajează colaborarea și creativitatea. Îmi doresc să le oferim copiilor un loc în care să își dorească să vină în fiecare dimineață pentru a studia. Cred că o clădire poate transmite un mesaj puternic: faptul că elevii sunt importanți și că viitorul lor merită investiții curajoase”, spune arhitectul Mădălina Elena Toma.
Școală cu amfiteatre, laboratoare și spații comune pentru lectură
Noua Școală Gimnazială Nr. 1 este poate cel mai puternic exemplu al acestei schimbări de paradigmă. În locul modelului tradițional, bazat aproape exclusiv pe săli de clasă și coridoare, proiectul propune o clădire în care spațiile comune devin parte activă a procesului educațional.
Un amfiteatru interior va putea găzdui spectacole, conferințe, festivități, dezbateri și prezentări ale elevilor. În exterior este prevăzut un amfiteatru în aer liber, care extinde activitățile educaționale dincolo de pereții clădirii. Laboratoarele sunt gândite pentru experimentare și învățare practică, iar zonele comune pot deveni spații dedicate lecturii, întâlnirilor și colaborării.
Două corpuri ale liceului din Mizil, încadrate în categorii cu risc seismic
La Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu”, soluția arhitecturală este diferită. Un corp existent va fi modernizat, în timp ce alte două, aflate într-o stare avansată de degradare și încadrate în categorii de risc seismic, vor fi desființate. În locul lor este propusă o extindere contemporană, adaptată cerințelor actuale ale educației. Noul ansamblu va include spații comune generoase, un amfiteatru interior și o organizare flexibilă.
Se doreste inclusiv un Club al Copiilor, un spațiu dedicat educației nonformale
Al treilea proiect propus si care asteapta finantare, Clubul Copiilor, completează această strategie. Mizilul nu dispune în prezent de un astfel de spațiu, iar noua clădire este concepută pentru educație nonformală: un loc în care copiii își pot descoperi pasiunile, pot experimenta, crea și dezvolta talente care nu se regăsesc întotdeauna în programa școlară.
„Cred foarte mult în rolul educației nonformale. Un astfel de spațiu este esențial pentru dezvoltarea unei comunități, pentru că educația nu se întâmplă doar în sala de clasă”, explică Mădălina Elena Toma.
Pentru Școala Gimnazială Nr. 1 și Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu”, contractele de finanțare au fost semnate, iar proiectele se află în etapa de licitație pentru desemnarea constructorului. În paralel, proiectul Clubului Copiilor se află în evaluare pentru obținerea finanțării.
„Această perspectivă schimbă și rolul clădirii: școala și spațiile educaționale nu mai sunt doar infrastructură publică, ci pot deveni infrastructură comunitară. Orașele mici au nevoie de școli bune nu doar pentru copiii care locuiesc acolo, ci și pentru viitorul comunităților lor. O infrastructură educațională atractivă poate contribui la păstrarea familiilor tinere, poate imbunatati nivelul de trai, poate crește atractivitatea orașului și poate crea spații care rămân utile comunității și după terminarea orelor.
Ne dorim să construim locurile în care se vor forma generațiile care, peste ani, vor decide cum va arăta viitorul acestui oraș. Adevărata măsură a unui proiect nu este doar frumusețea clădirii, ci impactul pe care îl are asupra oamenilor.
Pentru mine, aceste proiecte au o semnificație aparte. Mă întorc, prin arhitectură, în locurile în care am învățat și m-am format. Este o responsabilitate profesională, dar și una profund personală: aceea de a contribui la crearea unor condiții de educație mai bune pentru generațiile care vin.”, spune Mădălina Elena Toma.