De ce nu funcționează integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale în școli? Un specialist explică unde greșesc profesorii, părinții și sistemul
Un copil cu cerințe educaționale speciale nu are nevoie doar de un loc garantat într-o școală de masă, ci și de profesori care să-i înțeleagă dificultățile, de predare adaptată și de sprijin constant. În practică, specialiștii sunt insuficienți, colaborarea din școală poate fi tensionată, iar familiile și profesorii ajung să caute soluții cu resurse limitate. Robert Florin Florea, director adjunct al Centrului Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (CMBRAE), explică unde se blochează incluziunea și ce schimbări ar putea ajuta copiii să beneficieze de educația de care au nevoie.
Ce poate cere un părinte de la școală atunci când își înscrie copilul cu CES și ce responsabilități îi revin fiecărui profesionist din jurul elevului? În interviul acordat pentru Totul Despre Mame, Robert Florin Florea clarifică rolul profesorului de sprijin, explică ce presupune adaptarea curriculară și vorbește despre alegerea între învățământul de masă și cel special. Observațiile sale pornesc în principal din experiența de la nivelul Bucureștiului, unde spune că întâlnește atât situații încurajatoare, cât și rezistență față de înțelegerea și acceptarea cerințelor educaționale speciale.
Cât de aproape suntem de o școală în care incluziunea înseamnă mai mult decât simpla prezență a copilului cu CES în clasă?
Robert Florin Florea: Răspunsul presupune foarte multe nuanțe. În primul rând, resursele specializate pentru sprijinirea copiilor cu cerințe educaționale speciale diferă foarte mult la nivel național. În București avem 218 posturi de profesori itineranți și de sprijin, toate ocupate în momentul de față. În alte județe, resursele sunt mult mai reduse. Contează și geografia: una este să discutăm despre București, Cluj sau Iași și alta despre mediul rural. Nu cunosc în detaliu situația de acolo, dar, din informațiile pe care le primim de la colegii din țară, sprijinul educațional și psihoeducațional acordat copiilor este uneori precar.
Pe de altă parte, corpul profesoral din învățământul preuniversitar nu este neapărat suficient de bine pregătit pentru înțelegerea procesului de incluziune.
Citește continuarea articolului AICI.