De la diagnostic la tratament: de ce timpul a devenit una dintre cele mai importante resurse în sănătate
Între primele simptome și momentul în care un pacient începe tratamentul pot trece săptămâni sau luni, în funcție de afecțiune și de serviciile medicale de care are nevoie. În acest interval, pacientul poate parcurge numeroase etape: consultații, investigații, evaluări de specialitate și proceduri administrative. Ce înseamnă timpul pentru accesul real la îngrijire, unde pot apărea întârzieri și cum pot fi reduse acestea? Am discutat cu Buğra Kulak, Country Lead & Head of Pharma, Sanofi România, și membru în Board-ul Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM), despre parcursul pacientului, accesul la inovație și nevoia unei mai bune coordonări în sănătate.
Vorbim frecvent despre accesul la medicamente inovatoare, dar mai puțin despre timpul pe care un pacient îl petrece până ajunge la tratamentul potrivit. De ce credeți că ar trebui să acordăm mai multă atenție acestei dimensiuni?
Pentru că, din perspectiva pacientului, accesul nu înseamnă doar că un tratament există, ci și că poate beneficia de el atunci când are nevoie. Când discutăm despre inovație, ne gândim în primul rând la progresul științific și la noile opțiuni terapeutice. Dar între existența unui tratament și momentul în care acesta ajunge la pacient pot exista mai multe etape, fiecare cu propriile provocări.
Timpul petrecut în așteptarea unei consultații, a unui diagnostic sau a inițierii tratamentului poate însemna incertitudine și dificultăți suplimentare pentru pacient și familie. În funcție de afecțiune, întârzierile pot influența și evoluția bolii sau rezultatele îngrijirii. Nu toate intervalele de așteptare pot fi eliminate. Unele investigații și evaluări sunt necesare pentru decizii medicale corecte. Dar cred că trebuie să identificăm acele întârzieri care țin de organizarea serviciilor, de comunicare sau de procese administrative și să vedem cum le putem reduce.
Unde se poate pierde cel mai mult timp pe parcursul pacientului?
Nu există un singur răspuns, pentru că situațiile diferă în funcție de boală, de nevoile pacientului și de serviciile implicate. Uneori, timpul se pierde înainte de diagnostic, când pacientul nu știe unde să se adreseze sau trebuie să parcurgă mai multe etape până ajunge la specialistul potrivit. Alteori, dificultățile apar între diagnostic și inițierea tratamentului sau în perioada de monitorizare.
În cazul bolilor cronice, de exemplu, pacientul poate avea nevoie de consultații la mai mulți specialiști și de evaluări repetate. Dacă informațiile nu circulă eficient între aceștia, pot apărea întârzieri suplimentare. Astfel, cred că una dintre provocări este fragmentarea parcursului. Pacientul ajunge uneori să fie cel care trebuie să facă legătura între diferitele componente ale sistemului, să afle singur care este următorul pas sau să gestioneze documente și informații din mai multe surse.
De aceea, când vorbim despre reducerea timpului de așteptare, nu ar trebui să ne gândim doar la rapiditatea unei consultații, ci la modul în care funcționează întregul traseu. Un pas poate fi eficient luat separat, dar pacientul poate pierde în continuare timp între etape.
Ce ar putea fi schimbat concret pentru a reduce aceste întârzieri, fără a afecta etapele medicale necesare?
Cred că primul pas este să înțelegem mai bine unde apar blocajele și de ce. O mai bună coordonare între serviciile medicale poate ajuta pacientul să treacă mai ușor de la o etapă la alta. La fel de important este ca informațiile relevante să poată fi utilizate eficient de profesioniștii implicați în îngrijire, cu respectarea regulilor privind protecția datelor.
Digitalizarea poate contribui la reducerea timpului consumat de anumite proceduri administrative, de transmiterea documentelor sau de accesarea informațiilor. Dar tehnologia trebuie să rezolve probleme concrete, nu să adauge încă un nivel de complexitate.
În același timp, informarea pacienților este esențială. Atunci când o persoană știe ce pași are de urmat, de ce sunt necesare anumite evaluări și unde trebuie să se adreseze, poate naviga mai ușor prin sistem.
Nu vorbim despre scurtarea procesului medical cu orice preț ci despre reducerea timpului pierdut inutil, astfel încât profesioniștii din sănătate să se poată concentra pe îngrijire, iar pacienții să aibă un parcurs mai clar.
În cazul bolilor cronice, ce poate însemna pentru pacient o întârziere în evaluare sau în accesul la îngrijire?
Bolile cronice arată foarte bine de ce timpul și continuitatea îngrijirii sunt importante. Putem lua exemplul bolilor respiratorii cronice, inclusiv al bolii pulmonare obstructive cronice, BPOC. Sunt afecțiuni care pot afecta semnificativ viața de zi cu zi și care necesită evaluare și monitorizare medicală adecvată. În astfel de situații, este important ca pacienții să poată ajunge la profesioniștii din sănătate atunci când au nevoie de evaluare și să existe continuitate între diferitele etape ale îngrijirii.
Din perspectiva unei companii care investește în cercetare, vedem cât de mult a evoluat înțelegerea unor boli și cât de important este să continuăm dezvoltarea de noi opțiuni terapeutice. Dar progresul științific are valoare pentru pacient atunci când sistemul poate facilita accesul la îngrijirea adecvată.
Deciziile privind diagnosticul și tratamentul aparțin profesioniștilor din sănătate. Rolul nostru este să contribuim, prin cercetare și dialog cu partenerii din sistem, la crearea condițiilor în care inovația poate ajunge la cei care au nevoie de ea, fără întârzieri care ar putea fi evitate.
România are nevoie și de acces mai rapid la medicamente inovatoare. Cum se leagă această prioritate de timpul pacientului?
Cred că trebuie să privim timpul pacientului din două perspective. Prima este timpul necesar pentru ca o inovație medicală să devină accesibilă în sistemul de sănătate. Aici contează procesele de evaluare, deciziile de finanțare și implementarea lor. A doua este timpul pe care îl parcurge pacientul în interiorul sistemului, până când poate beneficia efectiv de tratamentul recomandat.
Sunt două dimensiuni diferite, dar strâns legate. Chiar dacă un tratament este disponibil, pot exista dificultăți în identificarea pacienților eligibili, în accesul la serviciile necesare sau în organizarea îngrijirii.
De aceea, cred că avem nevoie de o abordare integrată. Procesele prin care inovația este evaluată și introdusă în sistem trebuie să fie eficiente și predictibile, dar este la fel de important ce se întâmplă după aceea, în practica medicală. Obiectivul nu este doar ca un tratament să fie disponibil, ci ca pacienții care au nevoie de el să poată beneficia de progresul medical în timp util.
În calitate de membru al Board-ului ARPIM, ce ar trebui să fie prioritar în dialogul dintre industrie și autorități pentru a îmbunătăți această situație?
Cred că avem nevoie de un dialog constant, orientat către soluții și către rezultate concrete pentru pacienți. Accesul la inovație, sustenabilitatea finanțării, predictibilitatea proceselor și utilizarea mai bună a datelor sunt teme interconectate. Toate pot influența timpul necesar pentru ca progresul medical să ajungă la pacienți.
Din perspectiva industriei farmaceutice bazate pe cercetare, putem contribui cu expertiză științifică, experiență internațională și o înțelegere a etapelor prin care inovația ajunge în sistemele de sănătate.
În același timp, autoritățile au responsabilitatea politicilor publice, profesioniștii din sănătate au expertiza clinică, iar organizațiile de pacienți pot arăta unde sunt întâmpinate dificultăți în practică.
Cred că un obiectiv comun ar trebui să fie identificarea etapelor în care apar întârzieri evitabile și găsirea unor soluții care pot fi implementate și urmărite în timp. Predictibilitatea contează și din această perspectivă. Procesele clare și continuitatea deciziilor pot contribui la evitarea unor blocaje și la o planificare mai bună, atât pentru instituții, cât și pentru cei care depind de serviciile lor.
Se vorbește tot mai mult despre digitalizare și despre utilizarea datelor în sănătate. Ne pot ajuta acestea să înțelegem și să reducem timpul de așteptare al pacienților?
Da, cred că aici datele pot avea o utilitate foarte concretă. Dacă înțelegem cât durează diferitele etape ale parcursului pacientului și unde apar cele mai mari întârzieri, putem identifica mai bine ce trebuie îmbunătățit.
Informațiile despre accesul la servicii, continuitatea îngrijirii și rezultatele obținute pot contribui la decizii mai bine fundamentate. Registrele de boli și alte instrumente de colectare și analiză a datelor pot avea un rol important, dacă informațiile sunt de calitate și utilizate responsabil.
Dar cred că trebuie să pornim întotdeauna de la o întrebare simplă: ce se schimbă concret pentru pacient? Dacă digitalizarea reduce timpul petrecut cu documentele, facilitează schimbul de informații între profesioniști sau ajută la identificarea unor întârzieri care pot fi corectate, atunci aduce valoare reală.
Dar este important să măsurăm nu doar câte instrumente digitale introducem, ci și dacă ele fac parcursul pacientului mai simplu și mai eficient.
Dacă ar fi să identificați o schimbare importantă pentru următorii ani, care ar fi aceasta?
Mi-aș dori să acordăm mai multă atenție timpului pe care pacientul îl petrece între diferitele etape ale îngrijirii. Vorbim frecvent despre diagnostic, tratament, monitorizare sau acces la inovație ca despre subiecte separate. Dar pacientul le experimentează ca pe un singur parcurs, iar întârzierile dintre ele se pot acumula.
Nu cred că există o singură măsură care poate rezolva toate dificultățile. Este nevoie de colaborare, de procese mai clare, de utilizarea mai bună a resurselor și de continuitate în decizii. Progresul medical trebuie să continue, dar este la fel de important să ne asigurăm că pacienții pot beneficia de el la momentul potrivit. În cele din urmă, succesul ar trebui să se vadă în lucruri concrete: mai puțin timp pierdut între etape, mai puține obstacole administrative și un parcurs mai ușor de înțeles.
Pentru pacient, timpul nu este doar un indicator de eficiență al sistemului. Este o parte importantă a experienței sale de îngrijire și, în anumite situații, poate influența rezultatele medicale. Tocmai de aceea, cred că merită să îl tratăm ca pe o resursă esențială în sănătate.
Articol susținut de Sanofi