Patru semne mai puțin cunoscute de ADHD la adulți care nu țin de neatenție și de agitație

ADHD la adulți nu se manifestă doar prin neatenție, impulsivitate sau agitație. Dificultățile de a gestiona emoțiile, sensibilitatea exagerată la critică, problemele de organizare și pierderea noțiunii timpului pot fi, de asemenea, manifestări ale acestei tulburări. Deși afectează milioane de adulți, ADHD rămâne adesea nediagnosticat, mai ales în rândul femeilor. 

ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) este asociat în general cu perioada copilăriei, însă simptomele pot persista și la maturitate, uneori fără ca persoana să fi primit vreodată un diagnostic. Se estimează că între 2% și 4% dintre adulți au ADHD, dar manifestările pot fi diferite de cele observate la copii. 

Concret, oamenii de știință au identificat o serie de tipare de comportament la adulții cu ADHD, care nu fac parte din criteriile pe baza cărora se pune acest diagnostic. Prin urmare, ADHD la adulți poate trece ușor neobservat, ceea ce face ca, mai ales în rândul femeilor, să fie subdiagnosticat, arată un articol publicat în „The Washington Post“. 

Întârzierea diagnosticului de ADHD poate avea consecințe importante asupra vieții personale și profesionale. Studiile au asociat această tulburare cu dificultăți în relațiile de cuplu, venituri mai mici și un risc crescut de tulburări legate de consumul de alcool sau droguri. Unele cercetări au identificat și o asociere între ADHD la adulți și un risc mai ridicat de demență, fără să demonstreze însă că ar exista o relație directă de cauzalitate.

„ADHD netratat poate avea consecințe devastatoare. Nu exagerez atunci când spun că un diagnostic pus la timp și ulterior, tratamentul adecvat poate salva vieți“, susține Jeremy Didier, asistent social și președinte al unei asociații neguvernamentale cu deficit de atenție și hiperactivitate din SUA. 

Care sunt simptomele clasice de ADHD

Lipsa de atenție, impulsivitatea și neliniștea sunt cel mai des catalogate ca fiind semne ale tulburării de deficit de atenție. Pe de altă parte, pot apărea și în perioadele stresante, fără să indice neapărat o tulburare. „Simplul fapt că cineva trece prin astfel de stări nu înseamnă neapărat că are ADHD“, explică David Goodman, profesor asistent de psihiatrie la Johns Hopkins School of Medicine, citat de „The Washington Post“. 

Cercetările au identificat anumite particularități în structura și funcționarea creierului persoanelor cu ADHD, însă acestea variază de la un individ la altul și nu pot fi folosite, deocamdată, pentru stabilirea diagnosticului.

În prezent există trei subtipuri de ADHD: cu deficit de atenție, hiperactiv-impulsiv și combinat. Pacienții încadrați la primul subtip sunt ușor de distras, obișnuiesc să facă greșeli din pură neatenție, evită sarcinile care necesită o atenție susținută și sunt uituci atunci când vine vorba de activitățile zilnice. În cazul subtipului hiperactiv, simptomele cele mai frecvente sunt agitația, neliniștea extremă și vorbitul excesiv. 

Pentru stabilirea diagnosticului de ADHD la adulți, specialiștii urmăresc prezența a cel puțin cinci simptome de neatenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care persistă de minimum șase luni. Manifestările trebuie să afecteze viața de zi cu zi, să apară în mai multe contexte, de exemplu acasă și la serviciu, iar unele dintre ele să fi fost prezente încă dinaintea vârstei de 12 ani.

Dificultăți în gestionarea emoțiilor

Persoanelor cu ADHD le este adeseori dificil să-și controleze emoțiile. Se estimează că între 34% și 70% dintre persoanele cu această tulburare au probleme în gestionarea emoțiilor puternice, manifestare care nu este însă considerată un criteriu de diagnostic. 

Dificultățile de reglare emoțională pot arăta ca o schimbare bruscă de dispoziție și sensibilitate la critică. Un studiu recent a arătat că, la adulții cu ADHD, a fi criticați sau judecați poate duce la sentimente profunde de anxietate și durere. 

Adulții care suferă de această tulburare folosesc des strategii contraproductive pentru gestionarea emoțiilor, cum ar fi suprimarea acestora, în loc de reinterpretarea situațiilor care le provoacă. Anxietatea și depresia sunt, de asemenea, mai frecvente în rândul adulților cu ADHD. Potrivit unei metaanalize din 2023, tulburările de anxietate au fost de aproximativ cinci ori mai frecvente, iar depresia de aproximativ 4,5 ori mai frecventă decât în populația generală.

Urmărirea obiectivelor poate fi o provocare

Adulții cu ADHD pot avea dificultăți legate de funcțiile executive ale creierului, adică acele abilități care ne ajută să planificăm, să ne organizăm, să stabilim priorități și să ducem sarcinile la bun sfârșit, explică Lenard Adler, profesor de psihiatrie la NYU Grossman School of Medicine.

Un studiu coordonat de Adler și colegii săi arată că adulții cu ADHD întâmpină probleme serioase legate de organizare, de la dificultăți în finalizarea sarcinilor la timp până la nerespectarea termenelor-limită. Un alt studiu din 2025 a arătat că ADHD la adulți este asociat cu dificultăți în trecerea de la o sarcină la alta, în luarea deciziilor și în anumite tipuri de memorie. 

Timpul trece diferit pentru un adult cu ADHD

Unele persoane cu ADHD au dificultăți în estimarea trecerii timpului. O activitate monotonă li se poate părea interminabilă, în timp ce orele petrecute făcând ceva interesant pot trece fără să-și dea seama. 

Mai multe cercetări au evidențiat că adulții cu ADHD întâmpină dificultăți în a estima cu precizie trecerea timpului. De altfel, hiperfocusul, mai precis, concentrarea intensă și persistentă asupra unei activități poate fi o altă manifestare a tulburării cu deficit de atenție. 

Un studiu derulat în 2019 arată că adulții cu mai multe simptome de ADHD tind să raporteze episoade mai frecvente de hiperconcentrare. „Dacă nu îți poți menține restul vieții pe un făgaș normal pentru că ești atât de concentrat pe acel singur lucru, atunci ceea ce pare a fi o superputere începe să te saboteze”, a conchis Kevin Antshel, profesor de psihologie la Syracuse University.

Diagnosticul de ADHD la adulți este tot mai frecvent 

Numărul diagnosticelor de ADHD este în creștere atât în rândul copiilor, cât și al adulților, pe fondul unei conștientizări mai mari a acestei tulburări. Diagnosticul se stabilește în urma unei evaluări complexe realizate de un specialist, care urmărește diferențierea ADHD de alte afecțiuni, precum anxietatea sau depresia. 

Deși există teste de screening care pot indica un risc crescut, acestea nu înlocuiesc evaluarea clinică. Identificarea tulburării permite accesul la tratamente adecvate, inclusiv medicație și terapie, dar contribuie și la înțelegerea propriului comportament. 

Potrivit specialiștilor, un diagnostic îi poate ajuta pe pacienți să realizeze că dificultățile cu care s-au confruntat de-a lungul vieții nu țin de personalitatea lor, ci de o tulburare care poate fi gestionată.