Când piețele bursiere s-au prăbușit în această lună, investitorii au făcut ceea ce fac de zeci de ani: au cumpărat titluri de stat americane și yeni japonezi. Însă recentele valuri de vânzări au scos la iveală o problemă tot mai mare: activele menite să protejeze portofoliile de investiții nu funcționează întotdeauna tocmai atunci când investitorii au cea mai mare nevoie de ele.
Reuters amintește, într-o amplă analiză, că în luna aprilie a anului trecut temerile legate de taxele vamale impuse de SUA au declanșat o vânzare masivă de acțiuni, dar că titlurile de stat americane nu au oferit protecția cu care investitorii erau obișnuiți.
Obligațiunile cu scadențe lungi au fost vândute în paralel cu acțiunile, împingând puternic în sus randamentele titlurilor pe 10 ani, în condițiile în care investitorii erau preocupați de inflație, de riscurile fiscale și de tensiunile de pe piața lichidității. Începutul războiului dintre SUA și Israel împotriva Iranului în data de 28 februarie a acestui an a adus o dinamică similară: prețul petrolului a crescut brusc, iar randamentele obligațiunilor emise de Trezoreria SUA au urcat, pe fondul temerilor că inflația va crește.
Ori, în momentul în care Trezoreria emite obligațiuni noi, ce aduce un randament (dobândă mai mare) pentru aceeași durată de timp, acest lucru scade automat atractivitatea celor deja emise, la randamente mai mici. Altfel spus, cei care doresc să le vândă pe piețele financiare înainte de termen vor trebui de regulă să o facă la prețuri mai mici.
„Începem să rămânem fără active de refugiu pe care să ne putem baza”
Nici aurul nu a avut o evoluție mai puțin imprevizibilă. La sfârșitul lunii octombrie, prețul său a scăzut odată cu acțiunile, coborând sub un nivel tehnic de suport și atingând minimul ultimului an.
„Începem să rămânem fără active de refugiu pe care să ne putem baza”, a declarat pentru Reuters Steve Englander, director global al departamentului de cercetare valutară G10 și șef al strategiei macroeconomice pentru America de Nord la Standard Chartered Bank.
Activele de refugiu tind să își mențină valoarea sau chiar să se aprecieze atunci când piețele scad. Investitorii le cumpără pentru a compensa pierderile înregistrate în alte componente ale portofoliilor lor.
Poziționarea investitorilor poate conta la fel de mult ca factorii fundamentali. Englander afirmă că, după un șoc pe piețe, cel mai puternic activ de refugiu poate fi pur și simplu chiar acela împotriva căruia investitorii pariaseră anterior. Când prețul acestuia începe să crească, ei sunt nevoiți să îl cumpere înapoi pentru a-și limita pierderile, iar aceste cumpărări pot împinge prețul și mai sus.
Traderii lucrează pe ringul Bursei de Valori din New York (NYSE) la deschiderea bursei din New York, pe 27 mai 2026, FOTO: Angela Weiss / AFP / Profimedia
Cauză și efect
Titlurile de stat americane rămân cea mai mare și mai lichidă piață din lume, iar investitorii s-au refugiat de multă vreme în acestea în perioade de criză. Însă, atunci când principala amenințare este inflația și înăsprirea politicii monetare de către Rezerva Federală (Fed), obligațiunile pot scădea în tandem cu acțiunile.
Will Compernolle, strateg macroeconomic la FHN Financial, afirmă că volatilitatea provocată anul trecut de anunțurile privind taxele vamale americane a făcut dificilă evaluarea măsurii în care titlurile de stat americane și-au pierdut atractivitatea.
Potrivit acestuia, zvonurile despre o strategie de tip „Sell USA” (vânzarea activelor americane) nu s-au reflectat în mod semnificativ în fluxurile tranzacțiilor internaționale. Între timp, evenimentele recente, inclusiv volatilitatea generată de îngrijorările privind situația fiscală a Franței, au demonstrat că titlurile de stat americane „își păstrează totuși statutul de active de refugiu”.
„Dacă pe piețe predomină o atitudine de evitare a riscului, titlurile de stat americane sunt atractive. Dar dacă ne confruntăm cu inflație sau cu riscuri geopolitice, foarte puține lucruri mai sunt sigure”, afirmă acesta.
Campbell Harvey, profesor de finanțe la Facultatea de Afaceri Fuqua din cadrul Universității Duke, a descris titlurile de stat americane drept „activul de refugiu de referință la nivel mondial”. Cu toate acestea, spune el, acțiunile și titlurile de stat americane au tendința tot mai pronunțată de a evolua în aceeași direcție, iar portofoliul de referință alcătuit din 60% acțiuni și 40% obligațiuni a fost „puternic lovit”.
„Din punct de vedere istoric, această strategie a fost fiabilă. Totuși, beneficiul diversificării s-a diminuat”, afirmă Harvey.
El atrage atenția și asupra amplorii împrumuturilor contractate de SUA: o datorie de 40 de trilioane de dolari, deficite de aproximativ 2 trilioane de dolari pe an și plăți anuale de dobânzi în valoare de 1,1 trilioane de dolari. În opinia sa, titlurile de stat americane vin acum la pachet cu riscuri suplimentare.
Dolar puzzle, Foto: Ulazdimir Ishkula / Alamy / Profimedia Images
Strategie pe termen scurt vs. strategie pe termen lung
Reputația aurului ca activ de refugiu se bazează pe perioade lungi de deținere. Harvey afirmă că aurul este extrem de fiabil „pe termen extrem de lung, ceea ce înseamnă secole”, dar nu și pe termen scurt.
Volatilitatea sa anualizată, de peste 15%, este similară cu cea a indicelui S&P 500. Corelația aurului cu acțiunile este aproape de zero pe intervale de trei până la cinci ani, însă Harvey avertizează că aceasta este o medie, iar pe perioade scurte pot apărea abateri semnificative. Cercetările sale arată că surprizele inflaționiste „pozitive” – situațiile în care inflația se dovedește mai mare decât se anticipa – sunt, de regulă, asociate cu evoluții slabe ale piețelor, iar aurul poate scădea și el în astfel de episoade.
Suki Cooper, director global al departamentului de cercetare în domeniul materiilor prime de la Standard Chartered, afirmă că rolul aurului „a evoluat considerabil”. Investitorii îl apreciază din ce în ce mai mult ca pe un activ lichid de înaltă calitate, la care pot apela în situații extreme. Atunci când scăderile bruște ale pieței de acțiuni declanșează apeluri în marjă (margin calls), aurul devine unul dintre principalele active susceptibile de a fi vândute.
În cazul perioadelor mai lungi de deținere, afirmă Cooper, factorii structurali care susțin aurul rămân valabili. Printre aceștia se numără achizițiile record de aur realizate de băncile centrale începând din 2022, precum și preocupările legate de datoria globală, de procesul de dedolarizare și de deprecierea monedelor.
Cum rămâne cu francul elvețian și yenul japonez?
Englander afirmă că, în ceea ce privește monedele, fiecare candidat are un punct slab.
Potrivit acestuia, francul elvețian este scump. Euro se confruntă cu provocări politice și economice. Lira sterlină a avut o evoluție bună, însă guvernul laburist se situează mai la stânga decât orice alt guvern britanic din ultimii mulți ani. Yenul a avut o evoluție mixtă, dar poate fi atractiv ca activ de refugiu dacă volatilitatea piețelor nu este determinată de prețul petrolului. Yenul este sensibil la evoluția prețului petrolului, deoarece Japonia depinde de importurile de energie.
Dolarul oferă un grad mai mare de siguranță și randamente mai ridicate decât multe alte monede. Un investitor își poate plasa banii în titluri de stat americane, poate „încasa un cupon de 4,5%” și poate decide ulterior unde să investească, după ce volatilitatea se atenuează. Englander consideră că dolarul este „probabil cel mai sigur dintre activele de refugiu”.
Harvey atrage însă atenția că niciun activ individual nu s-a dovedit a fi o protecție fiabilă în toate condițiile de piață. Aurul și titlurile de stat americane sunt componente ale unui portofoliu defensiv. Mărfurile și alte active reale, precum și titlurile de stat indexate la inflație, au și ele un rol, alături de strategiile de investiții active, potrivit explicațiilor acestuia.