Ce probleme au întâmpinat elevii și studenții cu școala online. Câteva observații și sugestii pentru autorități strânse din țară

​Am stat de vorbă cu mai mulți elevi și studenți din orașe diferite din țară pentru a vedea ce probleme au întâmpinat cu cursurile și orele pe care trebuie să le facă online din cauza pandemiei de coronavirus.

De aproape o lună, școlile și universitățile sunt închise din cauza pandemiei de coronavirus, iar cursurile s-au mutat în online. Problema e că acest lucru vine în contextul în care România este codașă în Europa în ceea ce privește folosirea tehnologiei. În tot acest timp, ministrul Educației, Monica Anisie, spune că nu-i poate obliga pe profesori să țină cursuri online pentru că, până la urmă, este vorba despre modul în care „fiecare dascăl înțelege să pună umărul în aceste momente grele” și să fie alături de elevi.

Întrebarea este însă cum pot fi făcute în condiții optime aceste cursuri, în condițiile în care este evident că până acum nici profesorii, nici elevii sau studenții nu au fost pregătiți pentru așa ceva? Căci, niște filmulețe pe YouTube și câteva informații de pe platforma https://digital.educred.ro/ reprezintă prea puțin pentru majoritatea cadrelor didactice nefamiliarizate cu tehnologia de ultimă generație.

Despre cât de dificil se desfășoară noul proces de învățate am vorbit cu studenți și elevi din diverse medii din țară.

Pe scurt, observații făcute de studenți

– Există mulți profesori care refuză predarea online. Soluție propusă: pe timpul verii, o parte din activitățile esențiale care se pot desfășura doar față în față să fie recuperate.

– Studenții primesc prea multe sarcini pe care trebuie să le rezolve singuri, fără asistență din partea profesorilor.

– Există activități care pur și simplu nu se pot face online, cum ar fi studenții de la facultățile de muzică sau cei de la facultățile tehnice.

– Foarte mulți studenți și elevi sunt cu psihicul la pământ din cauza izolării, cu mintea în altă parte în timpul cursurilor, nu reușesc să asimileze nimic. Nu există o pregătire a profesorilor și studenților pentru situațiile numeroase de acest gen.

– În facultățile tehnice, unde munca în laborator este foarte importantă, studenții spun că nu pot înțelege cursurile doar pe baza teoriei: „Putem învăța câtă teorie se dorește, până nu te confrunți cu partea de practică, până nu înțelegi fizic fenomenul este degeaba”. Soluție propusă: decalarea tuturor acestor activități după încetarea stării de urgență.

Pe scurt, observații făcute de elevi

– Programul de predare este haotic și-i încurcă pe elevii care nu sunt obișnuiți cu disciplina: „Profesorii nu și-au făcut un program anume, așa cum era la școală, să zici că azi avem română, azi ne trimit temele la română. Trimit când se trezesc ei”.

– Este foarte greu de controlat dacă elevii respectă disciplina în timpul orelor online: „Nu poți fii sigur că elevul e acolo și ascultă profesorul, pentru că mulți elevi opresc și camera și microfonul, iar așa își pot lăsa telefonul pe birou și să-și vadă de treabă”

– Nu se fac cursuri la toate materiile: „de franceză n-am auzit nimic de când am terminat școala, engleză nici atât, religie la fel. Singurii cu care am păstrat legătura sunt profesorii care predau materii de bac”.

– Există licee unde nu s-au organizat deloc cursuri online: „unii dintre profesori au decis să ne trimită niște materiale pentru bac, dar pe WhatsApp. Profesorii au avut o atitudine foarte indiferentă cu privire la toată situația asta”.

– Nu toți elevii pot învăța singuri: „Eu singur nu am nici motivație, nici randament”.

Ce spun studenții despre cursurile online

Beatrice, Facultatea de Psihologie și științele educației, Universitatea Babeș-Bolyai: „Au apărut, din senin, tot felul de teme suplimentare care să înlocuiască prezența fizică”

„Ce e frustrant la regimul de predare online a cursurilor e că, după trei ani de facultate în care a trebuit să respectăm niște reguli pe care le-am stabilit de comun acord cu cadrele didactice, acum acestea se schimbă. Și nu după o discuție cu studenții, ci după cum doresc cadrele didactice. Au apărut, din senin, tot felul de teme suplimentare care să înlocuiască prezența fizică la seminar, de exemplu. Deși, până acum, prezența nu era obligatorie la acel seminar.

Sau, ceea ce pe mine mă deranjează, e faptul că o profesoară la care am o restanță refuză să predea cursurile online. Ne pune să citim și să ne informăm din articole în engleză sau din alte surse.

Oricum, cadrele didactice s-au mobilizat foarte greu la noi când a fost vorba de prezentarea cursurilor în regim live, dar măcar au făcut-o până la urmă. Și cu toate că nu toți au abordat aceeași metoda, unii s-au adaptat mai bine, alții mai rău. La materiile cu un grad de dificultate mai redus nu facem întâlniri live, însă doamna profesor se asigură să primim slide-uri cu voice-over.

Din ce am observat, depinde de oameni. Sunt unii care ne percep ca fiind leneși în această perioadă, însă nu e chiar așa. Pe mine mă afectează faptul că stau închisă între patru pereți, chiar mă obosește foarte tare. În plus, pentru două cursuri online depun un nivel de energie crescut, cu toate că nu sunt acolo cu mintea.

Nu spun să se înghețe anul, ci să se găsească o opțiune ca după, pe timpul verii, să recuperăm o parte din activitățile esențiale ce se pot desfășura doar față în față, fără a ne arunca cu capul înainte într-o sesiune din care nu o să înțelegem nimic. Cu toate acestea, mi-ar plăcea sa beneficiem și de puțină înțelegere din partea unor profesori măcar acum, pentru că pentru unele persoane această pandemie poate avea efecte cu mult mai grave, din mai multe puncte de vedere: psihic, fizic sau socio-economic.

Aștept, totuși, să văd ce se va întâmpla cu examenul de licență – s-a propus să se desfășoare online dacă nu se termină pandemia. Însă nu cred ca e o idee foarte bună și clar o să spun „pas”. Oricum, facultatea pune prea mult accent pe teorie și faptul că se încearcă atât de tare ca aceste ore pierdute să nu fie recuperate mai târziu, cred că este în defavoarea tuturor.”

Mihail, anul 4 de licență la Universitatea Națională de Muzică- Facultatea de Interpretare Muzicală: „De multe ori ajungem să „frecăm menta”

„La noi majoritatea activității este bazată pe practică, ceea ce presupune interacțiunea cu instrumentul, detalii de finețe care pot fi abordate doar față în față, pentru o fidelitate maximă a calității auditive. Ăsta ar fi un aspect, faptul că prin Zoom, Skype sau alte programe calitatea auditivă este oribilă. Asta, pe lângă calitatea conexiunii care poate varia și te trezești cu proful/profa blocat pe ecran.

Există și soluția înregistrării anumitor piese/pasaje și trimiterea lor către profesori, ca apoi, în ora online să discutați pe baza înregistrărilor. Asta, deși îmbunătățește puțin calitatea audio, din nou, nu ajută cu nimic cursul propriu-zis care, în mod normal, e interactiv, fluent, există ceva de îmbunătățit, te poți opri, relua, încerca diferite variante și așa mai departe.

Fiind facultate de interpretare muzicală, aspectele acestea de finețe sunt cele mai importante. Asta e doar în ce privește orele de instrument. Mai există cursul de muzică de cameră, unde practic e echivalentul unui band de muzica clasică unde poți avea până la cinci oameni într-o formație. Cum îi sincronizezi? E deja de la sine înțeles că orele de genul sunt imposibil de făcut așa.

Deci, ne-am restrâns la comentarii pe partitură și mici exemplificări. Cursul l-am făcut așa, mai mult ca să facem prezența. Vreau totuși să subliniez că, cel puțin din punctul meu de vedere, nu este nicio problemă cauzată de profesori. Fiecare încearcă cat de bine poate sa se adapteze dar mijloacele sunt foarte limitate. Și lor li s-a impus să facă acest lucru și de multe ori ajungem să „frecăm menta”, ca să zic așa.

Din păcate, trebuie să procedăm așa, chiar dacă nu e deloc benefic pentru niciuna dintre părțile implicate, dar dacă așa s-a decis, așa procedăm.”

Anca, Facultatea de Filosofie din Iași: „Am cunoștințe care sunt efectiv cu psihicul la pământ”

„De când s-au sistat activitățile în universitate nu am făcut nici măcar un curs online. Iar ceea ce mă deranjează cel mai tare este faptul că văd dezinteres din partea profesorilor care ne țineau morală la cursuri să ne informăm și să citim și din surse externe. Atunci le credeam și oarecum mă simțeam ambiționată de determinarea omului din fața mea. Acum, însă, cred că erau doar discursuri.

Școala online în cadrul Facultății de Filosofie din Iași este departe de ceea ce în mod normal ar trebui sa fie, aproape inexistentă. Primim cerințe pe care trebuie să le rezolvăm, proiecte peste proiecte, prelegerile în format .pdf, fără vreo explicație, fără să avem idee despre ce este vorba. Ni se dă de lucrat, noi rezolvăm dacă știm, caz în care trecem materia, dacă nu știm, asta e.

Avem proiecte destul de stufoase de făcut, bazate pe cercetări ce trebuiau făcute de-a lungul semestrului, împreună cu profesorul, cu ajutorul explicațiilor, predării, lucruri esențiale în educarea și învățarea unui individ. Acum nu mai este posibil.

Cadrele universitare par că au intrat în vacanță, iar noi am rămas cu proiectele stufoase în curs de procesare, fără vreun ajutor din partea profesorilor, doar cu un teanc de prelegeri neexplicate și multe alte proiecte mai subțiri care ne vor echivala prezențele și activitatea de seminar. Să nu uităm ca sunt studenți în ani terminali, care pe lângă această activitate au de redactat și o lucrare de licență.

Am cunoștințe care sunt efectiv cu psihicul la pământ. Iar asta se întâmplă pentru că nimeni nu îți dă, dar toată lumea îți cere. Asta-i școala online. Eu, personal, cred că dacă omul putea să fie autodidact, nu mai avea sens mersul la școală/liceu/universitate. Statul acasă te scoate din ritm și oricât te-ai chinui, nu funcționezi la capacitate maximă. Nu poți schimba o metodă de predare de la o lună la alta într-un sistem în care blamăm tehnologia, susținem modul de predare al anilor 60 și suntem vânători de note mari.”

Radu, anul 4 de licență, Facultatea de Inginerie Electrică, Universitatea Politehnică din București: „Sunt cadre didactice mai în vârstă, care nu pricep foarte bine cum e cu tehnologia”

„După mine, învățatul online nu prea aduce niciun avantaj, mai mult încurcă. Noi, la Politehnică, avem multe materii bazate pe matematici superioare, fizică și așa mai departe. E foarte dificil să ți se predea online așa ceva, fără explicații în sala de clasă.

În plus, avem foarte multe laboratoare, unde ai de făcut referate pe baza unor lucrări de laborator pe care le-ai executat practic, în laborator. Nu putem pretinde că am făcut laboratorul respectiv fizic, doar pentru că am citit desfășurarea laboratorului, nu prea merge așa. E vorba de fenomene fizice pe care trebuie să le înțelegi, nu sunt doar calcule matematice.

Adică da, ok, putem învăța câtă teorie se dorește, dar până nu te confrunți cu partea de practică, până nu înțelegi fizic fenomenul e degeaba. Și, chiar și la Politehnică, am profesori care nu înțeleg cum se folosește un program de genul Microsoft Teams, de predare online. Sunt cadre didactice mai în vârstă, care nu pricep foarte bine cum e cu tehnologia. Și acolo avem dialoguri greoaie, pe platforme de chat, din care nu pricepi mai nimic.

E foarte dificil să rămâi cu niște cunoștințe după școala online. După părerea mea, cred că cel mai bine ar fi ca activitatea să fie întreruptă momentan și să se decaleze programul universitar, să reluăm activitățile când va trece starea de urgență.”

Ce spun elevii despre școala online

Dacă în sistemul universitar vorbim, totuși, de persoane care deja au niște abilități și cel puțin niște studii și competențe certificate printr-o diplomă de bacalaureat, în ceea ce privește mediul preuniversitar, situația este mai complicată. Elevii încă nu au finalizat studiile obligatorii, deci minimul de cunoștințe pe care statul zice că trebuie să le ai este, momentan, insuficient. Din ce spun elevii, cursurile online nu le oferă nici măcar posibilitățile de învățare pe care le aveau în offline. Unii lucrează cu profesori pentru examenele de bac, dar atât, alții primesc îndrumare, dacă o primesc și pe aia, pe WhatsApp.

Mihaela, 18 ani, clasa a 11-a Colegiul Nicolae Titulescu, Brașov: „Avem un program foarte haotic”

„În principiu, profesorii ne încarcă cu teme, avem un program foarte haotic, e chiar mai încărcat decât dacă mergeam la școală. Nu și-au făcut profesorii un program anume, așa cum era la școală, să zici că azi avem română, azi ne trimit temele la română. Trimit când se trezesc ei. Până acum nu am făcut nimic pe video.

S-a propus o dată să facem ora cu diriginta, dar propunerea a rămas în aer. Sincer nu a insistat nimeni să facem orele online, nici noi și nici profesorii. Profesorii doar ne trimit lecțiile și temele pe Google Classroom, ne dau un termen, iar noi trimitem poze cu temele rezolvate. Materiile unde se pune presiune pe noi sunt germana, orientare școlară și profesională, și economie, deși nu sunt pe profil, ca să am nevoie de economie sau germană la bacalaureat.

Avem coduri de classroom la majoritatea materiilor, deși la materiile importante nu ni se trimit teme. De exemplu, la matematică am avut până acum doar două teme, pe când la germană am avut zece.”

Andrei, 18 ani, clasa a 11-a, Colegiul Tehnic Remus Răduleț, Brașov: Mulți elevi opresc și camera și microfonul, iar așa își pot lăsa telefonul pe birou și să-și vadă de treabă”

„Cursuri online cu video am făcut până acum doar la română și unul la germană, pe Google Meet. Cursurile la română sunt chiar ok, profesoara dictează și explică, iar pentru a ne fi mai ușor ne scrie și mesaj pe chatul grupului. La restul materiilor ni se trimit teme și ni se dă un termen limită, dar nimeni nu postează nimic.

Păstrăm legătura cu aproximativ jumătate din profesori. Până acum am făcut doar recapitulare și ni s-au trimis lecțiile pe care le-am făcut deja. Profesoara de română a spus că va ține cont de prezențele la cursul de pe video. Mi se pare mai ușor să participi la cursuri online, când ești la tine acasă.

Cred că e important pentru un profesor să știi să te impui. Uneori se vorbește peste profesor și în cursurile online, pentru că nu toți își opresc microfoanele, și devine enervant. Un alt dezavantaj ar fi acela că nu poți fii sigur că elevul e acolo și ascultă profesorul, pentru că mulți elevi opresc și camera și microfonul, iar așa își pot lăsa telefonul pe birou și să-și vadă de treabă. În afară de profesoarele de română și germană nu ne-a contactat nimeni cu video. Mie mi se pare sincer o mare lipsă de interes din partea lor.”

Claudiu, 18 ani, clasa a 12-a, Liceul Teoretic Ioan Pascu, Codlea: „Singurii cu care am păstrat legătura sunt profesorii care predau materii de bac”

„Noi am început de ieri să facem curs online la română, dar la geografie și istorie primim subiecte de bacalaureat pe WhatsApp și noi trebuie să trimitem rezolvările. La logică ne trimite profesorul materiale de pregătire pentru bacalaureat. Profesoara de română a spus că în funcție de implicarea noastră la curs s-ar putea să ne mai pună o notă sau două.

Noi avem și profesori mai bătrâni, cum este și profesorul meu de logică. Omul nu are nici smartphone, nici laptop, nimic, cum să se descurce cu Zoom? Pe de altă parte nu a insistat nimeni să facem cursurile online la celelalte materii, cine crezi că-și dorește așa ceva? Mai mult mă ajută o prietenă pe Skype la biologie pentru admitere.

Dacă-mi amintesc bine niciun alt profesor nu a propus să facem cursurile online. De franceză n-am auzit nimic de când am terminat școala, engleză nici atât, religie la fel. Singurii cu care am păstrat legătura sunt profesorii care predau materii de bac. Ei ne trimit materiale de lucru și dup-aceea ne explică în scris dacă am greșit ceva.

Pentru clasa a 12-a este destul de aiurea, pentru că noi teoretic ar trebui să dăm bacalaureatul așa cum s-a stabilit, structura anului școlar rămâne ca până acum. Dacă eu stau în carantină până în iunie, și mă duc să dau bacul după ce eu nu am mai văzut un profesor de trei luni nu pică bine, pentru că eu nu sunt chiar autodidact.

Eu singur nu am nici motivație, nici randament. La română cel puțin avansăm cu lecțiile, chiar ieri am făcut un text nou, ne-a explicat, ne-a încurajat să punem întrebări. Profesoara de română este, cred, cea mai implicată din tot liceul în educația noastră. Cursurile online mi s-au părut mult mai relaxate, putea și profesoara să mai glumească, iar noi ne simțeam în largul nostru. Un mediu mult mai plăcut decât în clasă. Mă gândesc că alți colegi care mai au rețineri în a răspunde în clasă prind curaj în online, poate și pentru că atât ei cât și ceilalți au camerele oprite, nu mai au atâtea inhibiții.”

Alexandru, 18 ani, Liceul Pedagogic „Nicolae Iorga” Botoșani: „Nici nu s-a pus problema să facem ore online”

„De când s-au închis școlile, nu ni s-a oferit nicio explicație în plus nouă, elevilor. Noi nu mai facem nimic de atunci. Despre ore online nici nu s-a pus problema, nu a adus nimeni vorba de așa ceva. Nici absențe nu cred că ni se trec în catalog, din moment ce profesorii nu țin ore online, deci din moment ce nu ar trebui să fim prezenți pe o anumită platformă.

Unii dintre profesori au decis să ne trimită niște materiale pentru bac, dar pe WhatsApp. Profesorii au avut o atitudine foarte indiferentă cu privire la toată situația asta. Pentru că nu au nicio inițiativă de a ține cumva orele astea. Ca să ne pregătim pentru bac lucrăm, fie de capul nostru, de pe materialele pe care avem până acum, fie încercăm să lucrăm cu materialele trimise de unii profesori pe WhatsApp. Dar nu este nimic organizat.”

.