„5Gang: Un Altfel de Crăciun” – Un post mortem al filmului anului 2019 în România

​„5Gang: Un altfel de Crăciun” nu e cel mai prost film pe care l-am văzut vreodată. E un film oarecum decent, care m-a făcut de câteva ori să râd și de câteva ori să vreau să ies din sală. Este însă și filmul cu cele mai mari încasări din ultimii 30 de ani din România, detronând recordul „Oh, Ramona”. Așa că, la fel ca moartea suspectă a unui miliardar, merită o autopsie amănunțită.

Ce este 5Gang?

5Gang e marele pericol care, conform multor părinți, atârnă ca sabia lui Damocles (sau Damucles) deasupra tineretului Patriei. Alături de Minecraft, E-urile din salam, hormonii din Soia și Thales din Milet, 5Gang face parte din conspirația care strică o generație, conspirația care terorizează orice mămică activă pe grupuri de „parenting” de pe Facebook.

În realitate o trupă de babby’s first, oarecum trap, condusă de Selly ([ˈʃɛl i]- șhelí), un băiat chiar ok, 5Gang e un produs cultural țintit direct spre adolescenți și preadolescenți. Formată din vloggeri cu audiențe zilnice mai mari ca ale Andreei Esca, 5Gang cântă despre Sos, Focuri, Abracadabra, mă rog, în general despre bani și relații semi platonice cu fete.

Na, alcoolul și țigările sunt 18+, sexul îl vinzi mai greu la copii, iar drogurile și armele sunt subiecte de trap de club nu de Youtube.

Dar cu un following atât de mare între grupele de vârstă care consumă cel mai mult conținut video era inevitabil să apară un film 5Gang. S-a întâmplat în trecut cu 5Gang-urile vremii. Se va mai întâmpla.

E periculos pentru tineretul patriei?

Nu e, stați liniștită, doamnă, e fără băutură, femei droguri sau jocuri pe calculator. De fapt este și fără trap și vlogging, puteți sta cu adevărat liniștită. O să iasă un produs kino, de calitate superioară? Nu o să iasă, pentru că nici Bromania, care regizează nu e Alan Parker, nici 5Gang nu e Pink Floyd (asta așa, ca să-mi arăt vârsta).

Ce rămâne e să ne uităm la „5Gang: Un Altfel de Crăciun” prin spectrul acceptabilului

Și este, la limită, un film acceptabil. Scorsese ar zice că „nu e cinema”, dar eu nu sunt Scorsese și review-ul acesta nu apare în „Cahiers du Cinema”. Așa că am căzut la pace cu filmul 5Gang din start și am privit acțiunea cu cât mai multă bună-dispoziție, dar și cu curiozitatea cu care un entomolog privește o insectă rară, ca să citez dintr-un clasic.

Acțiunea e atât de simplă că ar putea fi scrisă pe muchia unei monede. Deși cântă despre bani și fete, 5Gang a rămas fără bani (fetele devin o problemă doar pe parcurs) în mare pentru că tot comandă Prosecco în The Fool ca să stropească cu el gagicile (ei nu beau, sunt copii cuminți).

Selly e supărat și mai responsabil fiscal decât un guvern PSD, caută să facă bani. Enter Micutzu în rolul pe care îl joacă de la „Bodyguarzi intelectuali” încoace. Mare mafiot, Micutzu îi oferă bani (în cantități industriale) lui Selly ca să cânte privat pentru fata lui.

O să accepte Selly? O să intre 5Gang în faliment? O să aibă ce să facă ceilalți membri timp de o oră jumate pe ecran? Răspunsul, în general, este da. Se găsește câte ceva de făcut pentru toți, chiar și pentru Exploit, fostul membru care a plecat cu scandal din 5Gang. Se găsește ceva de făcut pentru Bromania și Vali Dobrogeanu, doi dintre co-scenariștii acestei capodopere (cel de-al treilea, piticigratis, are doar un cameo ca vocea reclamelor viitorului la tv).

Important e că se găsește ceva de făcut pentru Dorian Popa

Dorian Popa are trei minute de prezență pe ecran, dar e de departe cel mai bun lucru din acest film. Serios. Filmul este. Există. Se întâmplă și din când în când te face să râzi. Există direcții în scenariu pentru fiecare membru 5Gang în parte. Pain și Băiatul-Nou-Care-Nu-e-Exploit se ceartă pe o fată. Dia le atrage atenția că-s proști. Gami vrea să-și facă 5Gang nou.

Altfel, Micutzu își duce crucea rolului de băiat dur cu umor sec, dar aici o face ca tată familist, mai precis tatăl Juliei Marcan, fetița aia omniprezentă în serialele de pe Antena 1. E o zicală la Hollywood: „nu lucra niciodată cu copii și animale” și trebuie să le dau dreptate, chit că Julia nu e cea mai proastă actriță-copil pe care am văzut-o vreodată.

Majoritatea acțiunii însă e dominată de Selly, care are o tentativă de plot romantic și reprezintă principalul arc narativ din film. Și de la Selly încep întrebările. De ce nu se cântă în film? În „A hard day’s night” se cântă. Până și în „Un film simplu” se cântă.

De ce nu se face vlogging? De ce nu se explorează vreun subtext romantic dincolo de „femeia zice că te place, dar de fapt e profitoare și vrea să te facă”? Care e mesajul? De ce e nevoie să avem o poveste cadru și un narator în care nu poți avea total încredere?

Filmul „5Gang” nu e „Life of Pi” sau „The Princess Bride”

Nu ai nevoie să construiești un sentiment de neîncredere în privitor, pentru că acțiunea e destul de neverosimilă. Dacă tot facem un produs de ce să nu extrudăm direct un scenariu clasic și să scriem câteva glume pentru Micutzu și Bromania ca să mai râdă lumea un pic?

De dezamăgitor de multe ori filmul încearcă să forțeze un umor de situație bazat pe jocul actoricesc al non-actorilor (care nu merge), în loc să funcționeze ca simplă metodă de livrare a unor glume despre faimă, fani și vlogging și un pic de umor de situație cu Micutzu sardonic și Bromania agitat.

Îl aveți pe Dorian Popa, însăși existența lui e amuzantă, folosiți-l johnilor. 5Gang nu e un proiect de vanitate, ci o încercare onestă de extragere de capital din zecile de mii de adolescenți cu venit disponibil, construit la standardele minime de rigoare. Pot să respect asta. Este un film în sensul că are acțiune, e filmat cu camere și are replici și glume. Nu are nici un sens de multe ori dar, na, nici „Câini” nu are, și reușește să te captiveze cu atmosfera.

Și „5Gang” are potențial de atmosferă, deoarece se vrea un film de Crăciun. Multe filme de sărbători de un grotesc evident reușesc să rămână emblematice grație atmosferei de sezon. Marșează pe asta și pe umor și nu mai contează scenariul. Atmosfera de sezon sau tematica de Crăciun lipsesc însă cu totalitate din filmul „5Gang”, fiind în cel mai bun caz tratate ca elemente de decor și recuzită, dacă nu sunt absente total.

E un film despre Selly și compania cu un brad pe fundal, cu glume disparate și fără un plot coerent și unitar. Aduce mai mult a ceva încropit rapid pentru fereastra din decembrie, a „Christmas Vacation 2” și nu a „Christmas Vacation”, ceea ce e păcat.

Vreau să văd un Colind de Crăciun cu 5Gang. Vreau să văd Selly Singur Acasă. Vreau să-l văd pe Baby Abi ca Grinch. Tot potențialul sezonului e irosit, la fel cum e irosit în mare potențialul tratării vlogging-ului și a trap-ului ca o profesie și a explorării acesteia.

„5Gang: Un altfel de Crăciun” nu e cel mai prost film pe care l-am văzut vreodată. E un film oarecum decent care m-a făcut de câteva ori să râd și de câteva ori să vreau să ies din sală. Cu un pic mai mult Dorian, un pic mai mult Crăciun, cu un scenariu mai coerent și cu un pic de efort băgat în regie și locații ar fi putut fi un film distractiv despre faimă, vlogging și prietenie care ar fi meritat să fie cel mai mare film românesc din ultimii 30 de ani. Dar e bine și așa. Aștept filmul solo cu Dorian Popa.