”Revolutia nici n-a existat. A fost o lovilutie.” – Fragment din ”Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989”
Un observator strain, dar atent al Romaniei contemporane a facut o remarca ce-ar trebui sa ne dea de gandit. Suntem poporul care a realizat extraordinara, unica performanta de a-si uita momentul definitoriu al propriului eroism [din ultimele decenii]. Sub atacul inexorabil al dezinformarii securiste, s-au acreditat versiuni atat de falsificate ale istoriei lui decembrie 1989 incat opinia publica a ajuns practic anesteziata.
Revolutia nici n-a existat. A fost o lovilutie. O conspiratie sovietica; eventual cu ajutorul iredentistilor maghiari. Si cu obladuirea americanilor de la Malta. Un complot al unor vechi politruci filo-sovietici. Eventual cu teroristi turisti kgb-isti. Sau cu agenti din Directia de informatii a armatei (care erau 80 cu totul). Bine, atunci fara teroristi. Doar cu o psihoza terorista. Si un mare haos indus de maleficul Teodor Brates. Cat despre victime – s-au impuscat intre ei ca prostii.
Serviciul de “D” de dezinformare al Securitatii lucreaza non stop, de 30 de ani, la falsificarea – in mai multe variante – a Revolutiei romane. Adica a momentului cheie a istoriei poporului pe care l-a ingenunchiat – prin frica si delatiune, vreme de decenii, obligandu-l sa aplaude frenetic dictatorul.
Procurorii militari n-au avut decat sa aleaga una din variantele Securitatii si s-o numeasca, glorios si pompieristic, “solutia dosarului revolutiei”.
Solutia era insa gata de mult. Fusese scrisa de nume ca Aurel Rogojan, Filip Teodorescu, Cristian Troncota, si Iulian Vlad.
Cand, curind dupa impuscarea Ceausestilor, tirul teroristilor a incetat, s-a declansat tirul mistificarii. Diversiunea terorista s-a metamorfozat intr-una mediatica. Si in final, in diviersiunea juridica pe care-o vedem astazi la tribunal.
Insa dincolo de aceste fabulatii, in miile de volume ale dosarelor, in memoria colectiva si imaginile Revolutiei, au ramas totusi mortii, focurile de arma, ranile si gloantele. Trase din case conspirative; din vilele nomenclaturistilor din jurul televiziunii; din sediile si apartamentele securistilor din jurul CC-ului. De pe acoperisurile blocurilor din jurul MapN-ului. Din jurul unitatilor militare, catre acestea. Din hoteluri si institutii si poduri de case, catre pietele pline cu demonstranti. Gloate speciale, care se aflau doar in dotarea securitatii. Sau gloante explozive, pentru amplificarea terorii. Gloante de calibru mai mic (5,6, 4,4., 5,62), din arme scurte, cu pat rabatabil, usor de disimulat in salopetele negre ale uslasilor, destinate luptei de gherila urbana. Sau, alfel spus, “lupta de rezistenta pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic”. O lupta pregatita de multi ani de sefii Securitatii si de Ceausesecu personal, pentru eventualitatea cand acesta ar fi pierdut puterea.
Procurorii militari pretind in Rechizitoriul Revolutiei ca Securitatea ar fi fost dezarmate pe 22 decembrie. Ca n-ar fi gasit urme de gloante pe MapN.. Si nici gloante speciale, nici victime impuscate cu acestea.
Va invitam sa examinam impreuna istoria reala a Revolutiei. Declaratii si documente care demonstreaza ca premisele Parchetului Militar sunt false.
Vezi gasi o parte din dovezile covirsitoare ale vinovatiei Securitatii in aceasta carte. “Tragatori si mistificatori – contrarevulutia securitatii in decembrie 1989”. Am adunat aici sute de marturii –din dosarele de ancheta, din presa vremii precum si inedite, ale martorilor in carne si oase. Eroii anonimi care au avut curajul sa ne spuna povestea lor, a adevaratei Revolutii.
Din acest solid probatoriu are rezulta ca Securistii au tras in populatie si in armata dupa 22 decebrie, conform planului stabilit cu Ceausescu. Veti putea gasi aici, in premiera, procese verbale de predare-primire al armamentului Securitaii. Din care rezulta ca DSS nu a fost dezarmata pe 22 decembrie, ci abia pe 4 ianuarie 90. Adica dupa ce n-au mai tras. De fapt, unii securistii au pastrat armamentul si dupa acea data, fiind inca “in misiuni”. Alte arme pur si simplu au disparut.
Vezi vedea gloantele lipsa: numai la unitate F (filaj) a Securitatii, intre 20 decembrie si 1 ianuarie au disparut peste 16.500 de gloante. Si nu au fost la trageri de exercitiu in acele zile.
Veti mai vedea ca armele predate (cu funingine pe teava, deci recent folosite) erau de tipul celor cu care fusesera impuscati revolutionari si soldati in timpul “psihozei teroriste” de dupa 22 decembrie. Veti regasi marturiile principalilor actori, dar si a sute de anonimi care au vazut teroristii – in actiune, prins, sau morti. Teroristi care aveau asupra lor legitimatii de Securiate – ale Directiei a V-a (paza lui Ceausescu), USLA, Filaj, ba chiar si si unitatea “T” (Telecomunicatii). Legitimatii care au fost filmate. Securisti vazuti, prinsi, sau ucisi avand sub combinezoanele negre, mai multe randuri de haine pentru dechizare, inclusiv in ofiteri de armata si civili.
Veti gasi probe care demonstreaza rolul central al securistilor si inainte de 22 la Timisoara: in urmarirea, arestarile, bataile salbatice, focurile de arma din Dacii albe si ARO-uri, din cladiri si dispozitive militare, in cadrul carora securistii s-a disimulat. Si iarasi, armele lor aveau funingine pe teava la predare. Securisti veniti sa ridice muntitie de mai multe ori pe zi.
Si pentru toate aceste crime din orasul erau Timisoara, un singur securist local a fost aresat si condamnat. Procurorii au pretins, conform unui patentat fals juridic, ca ar exista o “autoriate de lucru judecat”, care i-ar fi absolvit pe toti partasii –executanti, instigatori si complici.
Veti gasi in aceasta carte fragmente inedinte din agendele de lucru ale ofiterilor de Securitate din acea perioada, din care rezulta fara dubiu pregatirea pentru lupta de rezistenta, indoctrinarea si loialiatea oarba a acestora acestora fata de un dictator pentru care erau gata sa-si dea “fara preget” viata. Despre misiunile de lupta de maxima importanta la care care urmau sa fie chemati de “cel mai iubit, genialul nostru Comandant”. Veti gasi primele marturii din decembrie 89 si 1990, ale lui Iulian Vlad si altor securisti, din care rezulta negru pe alb cine au fost teroristii: respectiv, cadre din Directia a Vi-a, USLA, Securitatea Municipiului Bucuresti, si alte unitati si rezervisti ai DSS. Si ca Vlad coordona lupta de rezistenta.
Veti gasi modul cum Securitatea a incercat sa stearga urmele, sa mistifice adevarul, sa intimideze martorii, si chiar sa ancheteze, in calitatea temporar “imprumutata” de procurori militari (cu legitiamatii cu tot) crimele de la Revolutie!
Veti constata că eroilor care au murit pentru noi în ’89 nu li s a făcut dreptate. De 30 de ani, ei sunt, în fiecare decembrie, ucişi din nou. Securitatea a incercat sa-si camufleze contra revoluţia, atat pe cea de dinaintea fugii dictatorului ca si pe cea, inca mai disimulata, de dupa,
Pe langa nedreptatea juridica, dezinformatorii securistii au reusit sa creeze pana acum si un gol istoric, acreditând pe scară largă o realitate paralela, disculpantă pentru sine, a evenimentelor – însângerate şi eroice – ale Revoluţiei Române,
_______________________
Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989
Autorii cărții:
Andrei Ursu (autor)
Andrei Ursu este inginer de software în SUA, cercetător asociat la CNSAS, membru fondator al Fundaţiei „Gheorghe Ursu”. A publicat seria „Cosmetizarea «patriotică» a unui criminal” (contributors.ro, 2017) şi studiile „«Cine a tras în noi după 22». Studiu asupra vinovăţiilor pentru victimele Revoluţiei Române din decembrie 1989” (în colab., Noua Revistă de Drepturile Omului, 2018) şi „«Discernămîntul politic şi juridic» al Securităţii. Deghizările represiunii în timpul regimului Ceauşescu” (Noua Revistă de Drepturile Omului, 2018). Este interesat de problematica istoriei represiunii din perioada comunistă şi a Revoluţiei. A fost distins cu Premiul Noii Reviste de Drepturile Omului (2017) şi Premiul GDS (2000).
Roland O. Thomasson (autor)
Roland O. Thomasson este cercetător independent în Statele Unite ale Americii. Deţine un doctorat în ştiinţe politice. Poate fi contactat pentru comentarii şi întrebări la rolandothomasson@gmail.com.
Mădălin Hodor (autor)
Mădălin Hodor este istoric, absolvent al Facultăţii de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi. A publicat studiile „Ce nu cuprinde un dosar de Securitate” (CNSAS, Totalitarism şi rezistenţă, teroare şi represiune în România comunistă, 2001), „«Cine a tras în noi după 22». Studiu asupra vinovăţiilor pentru victimele Revoluţiei Române din decembrie 1989” (în colab., Noua Revistă de Drepturile Omului, 2018) ş.a. A fost distins cu Premiul Revistei de Istorie Socială din Iaşi (1999), Premiul Societăţii Timişoara (2017).
INTERVIURILE HotNews.ro