Georgia post-sovietică în 10 date cheie

AFP ne prezintă 10 date-cheie din istoria Georgiei de la independența acestei mici foste republici sovietice din Caucaz, care este de câteva săptămâni scena unor manifestații antiguvernamentale.

1991, independența

La 9 aprilie 1991, Georgia și-a declarat unilateral independența în urma unui referendum organizat la 31 martie, devenind astfel a patra dintre cele 15 republici sovietice care se desprinde de URSS, după cele trei state baltice (Lituania, Estonia și Letonia) în anul precedent.

1992-1994, conflicte cu regiunile separatiste – statele baltice

După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, două regiuni separatiste pro-ruse – Osetia de Sud și Abhazia – și-au proclamat independența și și-au apărat-o cu arme.

În iunie 1992 a fost semnat un acord de încetare a focului și o forță de menținere a păcii formată din soldați oseți, georgieni și ruși a fost desfășurată între Georgia și Osetia de Sud.

În Abhazia, o încetare a focului semnată în 1994 a fost urmată de desfășurarea Misiunii de observatori a Națiunilor Unite (UNOMIG) și a unei forțe rusești de menținere a păcii sub mandat din partea CSI (Comunitatea Statelor Independente, fosta URSS minus statele baltice).

1999: Georgia se retrage din Pactul de securitate al CSI

În aprilie 1999, Georgia a trântit ușa Pactului de securitate al CSI, denunțând ineficiența instituției post-sovietice. Ea a părăsit organizația după blitzkrieg-ul ruso-georgian din 2008.

Georgia a aderat la CSI în 1993, ruinată de ani de conflicte și în pragul dezintegrării din cauza regiunilor separatiste Osetia de Sud și Abhazia, asupra cărora Tbilisi nu avea practic nicio jurisdicție. Țara a trebuit, de asemenea, să facă față afluxului de mii de refugiați din Abhazia.

2003, „Revoluția trandafirilor”

La 23 noiembrie 2003, președintele georgian Eduard Șevardnadze a fost forțat să demisioneze în fața unui val de proteste populare fără precedent, declanșat de alegerile parlamentare controversate.

„Revoluția trandafirilor” tocmai triumfase fără vărsare de sânge. La 4 ianuarie 2004, liderul opoziției reformiste și pro-occidentale, Mihail Saakașvili, a preluat triumfător președinția.

2008, război cu Rusia…

În august 2008, Rusia a lansat un atac devastator asupra Osetiei de Sud.

Acest război fulger, care a făcut peste 700 de morți și a provocat strămutarea a zeci de mii de persoane, a izbucnit atunci când autoritățile georgiene și-au lansat armata împotriva luptătorilor pro-ruși din regiunea separatistă.

Luptele s-au încheiat după cinci zile cu o încetare a focului negociată de Uniunea Europeană.

În același timp, Kremlinul a recunoscut independența teritoriilor separatiste Abhazia și Osetia de Sud, stabilind baze militare în aceste zone.

2012, sfârșitul dominației lui Saakașvili…

Un reformator carismatic, dar criticat pentru tendințele sale autoritare, în octombrie 2012, președintele Mihail Saakașvili și-a recunoscut înfrângerea în alegerile parlamentare în fața partidului Visul Georgian. El a părăsit puterea un an mai târziu.

După opt ani de exil, principala voce a opoziției a fost arestată în octombrie 2021 și încarcerată.

2014, asocierea cu UE

În iunie 2014, Georgia a semnat un acord de asociere fără precedent cu Uniunea Europeană, în același timp cu Ucraina și Republica Moldova și spre marea nemulțumire a Rusiei, care acoperă o cooperare extinsă în schimbul unor angajamente privind statul de drept și lupta împotriva corupției.

În decembrie 2023, UE a acordat Georgiei, care dorea de asemenea să adere la NATO, statutul de candidat oficial.

2020, criza post-electorală

În octombrie 2020, alegerile parlamentare câștigate de partidul de guvernământ Visul Georgian, dar fraudate conform partidelor de opoziție, au aruncat Georgia în criză.

Mii de manifestanți au cerut noi alegeri, dar fără succes. Opoziția a boicotat cel de-al doilea tur de scrutin.

2022, invazia Ucrainei și o politică „echilibrată”

Când Rusia a invadat Ucraina, demonstrații de susținere a Kievului au avut loc aproape zilnic în Georgia, pe fondul unei retorici antirusești tot mai puternice și a temerilor că țara va fi următoarea țintă a Kremlinului.

În timp ce asigură Kievul de sprijinul său, Tbilisi apără o politică „echilibrată” față de Moscova, în special prin neimpunerea de sancțiuni împotriva Rusiei.

Cunoscut pentru retorica sa antioccidentală, noul prim-ministru Irakli Kobakhidzé acuză anumite grupuri ale societății civile că încearcă să implice țara în acest război.

2023, primele manifestații împotriva proiectului de lege

Proiectul de lege privind „agenții străini”, ținta actualelor proteste, a scos deja mii de georgieni în stradă în martie 2023. Moscova a denunțat protestele ca fiind o „tentativă” de lovitură de stat.

După două nopți de proteste marcate de ciocniri cu poliția, guvernul georgian a retras proiectul de lege, pentru ca acesta să fie reintrodus un an mai târziu.