Sari direct la conținut

Despre competență în epoca justiției sociale

Contributors.ro
Alexandru Lazescu, Foto: Arhiva personala
Alexandru Lazescu, Foto: Arhiva personala

Înlocuirea criteriilor bazate pe competență cu unele artificiale impuse de grupări minoritare agresive în baza unor motivații de „justiție socială” va avea în viitor un impact negativ major asupra capacității Occidentului de a rezista în confruntarea geopolitică cu adversari motivați care nu sunt afectați de astfel de tare

Înaintea finalei Campionatului Mondial de fotbal feminin, dintre Statele Unite și Olanda, cotidianul francez “Le Monde” semnala o problemă gravă, aceea că echipa americană nu este suficient de diversă, sunt prea multe jucătoare albe. Deși amintește cu satisfacție nu doar faptul că starul Megan Rapinoe este gay declarat încă din 2012 (în ziua de azi devine aproape inacceptabil să discuți un subiect de natură socială fără să faci trimitere la comunitatea LGBTQ – Q sunt cei care nu sunt încă hotărîți dacă sunt bărbați sau femei), ci și disputa acesteia cu Donald Trump (Megan Rapinoe a declarat că nu se va duce la Casa Albă dacă echipa va fi invitată în caz că va cîștiga Cupa Mondială) cotidianul francez constată că nu se respectă ponderile corecte pentru afro-americani, hispanici, asiatici. Mai mult, autoarea articolulului remarcă, dînd dovadă de un acut simț al observației, că deși în mod formal lucrurile ar fi în regulă cu procentul jucătoarelor de culoare în fapt acestea nu prea sunt introduse în teren. Bineînțeles, se oferă și o explicație sociologică, prilej cu care ni se semnalează și o altă problemă socială serioasă specifică Americii: fotbalul este popular în special în comunitățile albe din suburbiile orașelor americane. De ce doar acolo? Fiindcă celelalte comunități etnice nu-și pot permite asta „pentru că spre deosebire de alte sporturi populare fotbalul necesită o investiție financiară și familială importantă”.

Afirmația de mai sus conține două erori, sau poate distorsiuni voite, grosiere. Mai întîi, cel puțin în cazul asiaticilor, „ipoteza” privind disparitățile este total falsă. O cercetare sociologică Pew Research din 2012 releva că „americanii de origine asiatică sunt grupul cu cele mai mari venituri și cu cel mai înalt nivel de educație dintre toate grupurile etnice din Statele Unite”. Însă, mai important, departe de a fi costisitor fotbalul este probabil cel mai abordabil sport de pe planetă. De aceea și este atît de popular. Este o observație de bun simț care nu cere mari eforturi de analiză. O dovadă e și numărul mare de fotbaliști de mare succes proveniți din Africa, adesea din comunități extrem de sărace, care joacă la marile echipe europene. În graba ei de a găsi ceva de reproșat Statelor Unite, atitudine larg răspîndită într-o țară în care a fi anti-american este ceva natural, autoarea cade într-o capcană logică ușor de demontat. În plus, sunt o mulțime de alte sporturi, baschetul e un astfel de exemplu, în care majoritatea covîrșitoare a jucătorilor din America sunt de culoare. La fel în atletism, la alergări. În aceste cazuri nu s-au auzit niciodată plîngeri privind faptul că ar fi prea puțini albi.

Iar, dacă părăsim America și trecem la un alt capitol, cel al „discriminării de gen”, sunt domenii întregi, educația și sănătatea sunt două dintre ele, în care numărul femeilor este substanțial mai mare decît cel al bărbaților. Însă, în general, problemele legate de „deficiențele de diversitate” sunt grave, și trebuie cît mai repede remediate, mai puțin în cazurile în care e vorba de albi, în special de bărbați albi. De pildă, la BBC, s-a stabilit în 2018 că pînă în luna aprilie 2019 să se ajungă la „egalitatea de gen” pentru toate programele difuzate, obiectivul fiind acela ca „cel putin jumătate dintre cei implicați în realizarea acestora să fie femei”. Vedem cum se pedalează obsesiv pe astfel de teme, precum aceea că nu sunt destule femei în industria IT sau nu sunt destui actori LGBTQ în filme și seriale. Se fac rapoarte, analize, se fac declarații în mass media, asociații civice sau comunități de pe Social Media, mai vechi sau mai nou înființate, precum #MeToo, explodează, acuză, înfierează, cer remedierea grabnică a acestor situații intolerabile.

Unele dintre critici sunt poate justificate dar multe dintre disparitățile semnalate pe cît sunt de reale pe atît sunt de naturale. Atîta vreme cît nu există nici un fel de discriminare pentru cineva care, indiferent de gen, vrea să facă IT, nu ar trebui să existe nici un motiv de îngrijorare. Femeile și bărbații au în mod natural preferințe profesionale diferite. Singura chestiune importantă, de avut în vedere, este aceea ca să nu existe nici un fel de obstacole, discriminări, la intrarea în profesie. De fapt, aspectul cu adevărat grav este altul. Este vorba de tendința unei bune părți a mass media occidentale și a elitelor intelectuale progresiste de a înlocui criteriile legate de competență cu unele care statuează obligativitatea încadrării în norme dictate de primatul “diversității”. În care principala victimă este omul alb, cu precădere bărbatul alb. Problema de fond, subliniază profesorul canadian Jordan Peterson, este aceea că un criteriu fundamental absolut normal și dezirabil, egalitatea de șanse, este substituit de un altul, egalitatea forțată de “outcome” (de rezultat). De pildă, astfel de subiecte nu mai sunt abordate în mass media judecîndu-le după niște criterii rezonabil obiective ci în funcție de încadrarea obligatorie în constrîngerile menționate anterior. Aceași problemă se pune atunci cînd e vorba de acceptarea sau nu a unei lucrări științifice sau la analiza unui plan de afaceri. Acest tip de abordare descurajează din start orice discuție critică pe acest subiect, deci practic sufocă orice încercări de corecție în cazul unor derapaje majore inverse. Într-un context mai larg, dincolo de acoperirea morală mai mult decît discutabilă a acestor demersuri sprijinite de intense campanii mediatice, înlocuirea criteriilor bazate pe competență cu unele artificiale impuse de grupări minoritare agresive în baza unor motivații de „justiție socială” va avea în viitor un impact negativ major asupra capacității Occidentului de a rezista, în plan economic, politic, diplomatic, militar, în confruntarea geopolitică cu adversari motivați care nu sunt afectați de astfel de tare.

Inițial demersurile care promovau justiția socială, acțiunile reparatorii și formulele de acces privilegiat în universități pentru anumite grupuri etnice au fost probabil justificate. Deși Thomas Sowell, un important economist și sociolog american, el însuși de culoare, a arătat că politicile de acest tip, din categoria „affirmative action”, au fost contraproductive chiar pentru beneficiarii lor potențiali. Însă, ceea ce vedem acum este un soi de extremism propăvăduit și impus ca normă de cercuri politice, academice, intelectuale și din mass media din Occident sub influența curentelor neo-marxiste inspirate de Școala de la Frankfurt. Acestea sunt extrem de active și influente, de o parte și de alta a Atlanticului, inclusiv la Bruxelles. Există și la noi tendința, într-o parte a mass media și din societatea civilă, de a decreta că respingerea acestei agende progresiste este o proba primitivism și orice contestare e dovada abaterii de la valorile europene și chiar de pro-Putinism. E adevărat, propaganda rusească exploatează acest gen de subiecte pentru a provoca tensiuni în societate și sunt, desigur, destule lucruri de criticat și la noi și prin alte părți din Europa de Est. De pildă instituțiile funcționează de regulă mai prost ca în Vest. Dar aceasta nu este o justificare pentru acest tip de viziune maniheistă care idealizează tot ce vine din Vest și se pliază imediat la cerințele acestui tip de normativ progresist, pledînd pentru adoptarea lui și în spațiul nostru. Este o probă de miopie care ignoră problemele majore din spațiul occidental de astăzi, tensiunile din societate provocate de excesele corectitudinii politice.

În acest context mișcările populiste sunt descrise drept niște regretabile pusee sociale “fabricate” de demagogi care manipulează masele. Și e adevărat, unele dintre ele au o retorică toxică și simpatii pro-Moscova afișate. Numai că este ridicol să crezi că segmente masive din populație reacționează așa cum reacționează fără nici o bază, ca urmare a manipulării, lipsei de educație, atitudinilor primitive. În fapt, acest fenomen are la bază disperarea și frustrările unor largi segmente din populație care văd cum modul lor de viață este alterat masiv. Văd că nu mai poți pomeni de Crăciun ca să nu jignești comunitățile musulmane, că o “vorbă incorectă” spusă în spațiul public te poate costa cariera profesională și te expune stigmatului public în timp ce declarații mult mai grave venite din zona unor minorități nu provoacă nici un fel de reacție, că dacă ești alb ți se impută astăzi toate relele de pe planetă, inclusiv cele din istorie, deși în Africa, de exemplu, genocidele din Ruanda, Uganda, Congo sau Zimbabwe, de care se fac responsabili oameni de culoare, au produs mult mai multe victime după obținerea independenței, că personalități și opere de artă din trecut sunt puse la index și statui sunt sunt îndepărtate din locurile publice pentru că nu se încadrează în standarde moral impuse de curentul progresist.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro