INTERVIU. Cum gândește un jurist rus care sprijină războiul? „Victoria înseamnă răsturnarea completă a actualului regim din Kiev și crearea unui stat unitar. Ucrainei îi rămâne Lviv”
Incursiunile în convingerile milioanelor de ruși care sunt favorabili lui Putin sunt rare în presa europeană. Evgeniy Mazepin este de profesie jurist militar. Din această calitate, el a reprezentat interesele mai multor ruși care au fost mobilizați ilegal în războiul din Ucraina. Dar rămâne fidel acțiunii militare a guvernului și nevoii de a învinge Ucraina, a spus el, în interviul pe care l-a acordat prin Zoom publicului HotNews.ro, Evgeniy Mazepin aflându-se în Rusia.
Precizăm de la început că Evgeniy Mazepin a acceptat foarte greu interviul pentru HotNews.ro, deoarece „înțelege că jurnalista (n.r.- Oxana Bodnar) crede că „Rusia este agresor” și „nu vede ce ar avea de discutat cu redacția HotNews.ro”.
În cele din urmă a fost de acord să vorbească cu noi după ce i-am spus că dorim să ne informăm cititorii despre războiul din Ucraina din mai multe surse, inclusiv cele din Rusia.
Credem că e datoria noastră, ca publicație dintr-un stat democratic, care aparține UE și NATO, să servim societatea și să aducem românilor perspectiva celor care susțin războiul, tocmai pentru a înțelege cu ce idei se confruntă astăzi Europa.
„În pofida faptului că se obține destul de greu, totul se va încheia cu victoria noastră”
Evgheniy, eu o să vă adresez câteva întrebări, la care o să decideți dacă veți răspunde și cum veți răspunde, dar am ocazia să vorbesc cu o persoană care se află în Rusia. Din acest motiv, vreau să vă întreb ce credeți despre evoluțiile în societatea rusă: oamenii și-au schimbat părerea față de această „operațiune”, așa cum se spune în Rusia?
Eu vă spun absolut sincer, indiferent dacă răspunsul va fi publicat sau nu: în pofida faptului că sunt persoane date dispărute, sunt cei care se află în captivitate, sunt atacuri directe asupra regiunii Belgorod, populația susține SVO (operațiunea militară specială – n.r.).
Noi credem că în pofida faptului că victoria se obține destul de greu, totul se va încheia cu victoria noastră.
Crede că doar regiunea Lviv poate rămâne Ucrainei
Ce înseamnă pentru dumneavoastră „victoria Rusiei”?
Victoria înseamnă răsturnarea completă a actualului regim din Kiev și crearea unui stat unitar.
Pe tot teritoriul Ucrainei?
Cu excepția regiunii Lviv.
Prețul vieții militarilor, al oamenilor din Rusia, este comparabil cu acest scop? Ce câștigă oamenii simpli din acest obiectiv?
Oamenii câștigă război în acest caz, așa reiese. Dumneavoastră doar ați spus despre atacurile asupra regiunii Belgorod, iar în Belgorod sunt vecinii mei. Și nu doar Belgorod, și Voronej sunt supuse atacurilor (n.r.- armatei ucrainene), ci și Kursk, și Breansk.
Pentru ca familiile noastre să doarmă liniștite ne trebuie această victorie. Noi nu vom tolera lângă noi un astfel de agresor.
Atrageți atenția la politica Israelului: Israelul a răspuns foarte dur, însă nicio țară, inclusiv România sau Republica Moldova, nu a condamnat politica Israelului asupra Fâșiei Gaza.
„Presupun că ei vor lupta până în ultimul ucrainean”
Nimeni nu a atacat Rusia de la început, aici este diferența.
Și asupra Rusiei a fost un atac direct. Să ne amintim anul 2014 și evenimentele care au avut loc în regiunile Donețk și Luhansk, din 2014 și până în 2022, timp de opt ani.
În opinia dumneavoastră, când se va încheia acest război? Trebuie sau nu să fie negocieri de pace?
Nu cred că războiul se va încheia în lunile următoare. Procesul de negociere mi se pare unul dubios, pentru că guvernul de marionete din Ucraina nu este cointeresat de încheierea acestui război. Presupun că ei vor lupta până în ultimul ucrainean.
Am fost maximum deschis cu dumneavoastră și vă mulțumesc pentru posibilitatea de a-mi expune ideile.
Evgheniy Mazepin. FOTO: Arhiva personală
Cazul tânărului IT-ist care a fost trimis pe front, deși era scutit de mobilizare
Și eu vă mulțumesc. Este important să prezentăm punctul de vedere al invitatului, în ciuda diferenței de opinie.
Acum am dori să trecem la activitatea dumneavoastră ca jurist militar. Puteți să ne spuneți cu ce v-ați ocupat până în 24 februarie 2022 și de ce este acum nevoie de o astfel de profesie?
În universitatea unde am învățat exista specialitatea de jurist militar. Astfel, după absolvire, noi toți am obținut gradul de locotenent în rezervă, în domeniul justiției. Astfel, avem specialitate civilă – jurist, dar și cea militară – jurist militar.
După absolvirea facultății, am activat în instituțiile de anchetă, însă nu m-am întâlnit până acum cu justiția militară. Lucrez deja de mai mult de 23 de ani, dar am început să mă ocup de justiția militară în ultimii doi-trei ani, activitate care este legată de „operațiunea militară specială”.
Necesitatea de juriști cu o asemenea specializare constă în faptul că foarte des comisariatele militare și cei din administrația locală tratează cu neglijență situațiile în care o persoană are suficiente motive pentru a fi scutită de mobilizare.
O altă situație vizează încheierea contractelor privind serviciul militar. Reprezentanții acestor structuri se bazează foarte des pe argumente înțelese greșit sau zvonuri, nu pe practicile din domeniul justiției.
De exemplu, în practica mea a fost un caz când o persoană a primit citație pentru mobilizare, deși avea toate criteriile pentru a fi scutită. Asta pentru că era vorba despre un angajat al unei companii IT. El a avut toate documentele, inclusiv confirmare de la Guvern, semnat de ministrul Dezvoltării Digitale.
Acest bărbat a ajuns onest la biroul de înrolare, pentru a prezenta toate aceste documente. Drept răspuns, comisarul militar s-a uitat la toate actele și a spus că nu prezintă nicio valoare: „Du-te pe front”.
Și doar datorită implicării noastre și examinării de urgență la Judecătoria militară, această persoană a obținut scutire, iar decizia comisiei militare a fost recunoscută drept ilegală. Acum, persoana respectivă este acasă.
Acesta nu este unicul caz. Nu pot să spun că este un fenomen de amploare, însă chiar și pentru o singură viață salvată merită să fac această activitate.
Cu o astfel de persoană s-ar putea întâmpla orice, pentru că nu este un militar profesionist. Mult mai probabil este să aducă un folos mai mare statului dacă se va ocupa cu tehnologii informaționale decât să meargă pe front.
După estimările dumneavoastră, în procente, cam câți dintre cei mobilizați nu sunt apți pentru serviciul militar sau au avut un temei legal pentru a nu fi mobilizați?
Nu am o astfel de statistică. La mine și la colegii mei ajung astfel de cazuri, dar nu pot să spun că fiecare dintre acestea are argumente pentru inițierea unui proces în instanță. Există asemenea cazuri (n.r. – întemeiate), dar numărul nu este foarte mare.
Mai degrabă aș spune că este vorba despre înțelegerea greșită a legii de către anumite persoane în funcție din domeniul militar.
Tineri trimiși pe front doar pentru ca unii funcționari să-și încaseze bonusurile la serviciu
Tineri recruți ruși, aprilie 2024. Kommersant Photo Agency / Profimedia
Credeți că asta se întâmplă din cauza lipsei de cunoștințe sau pentru că trebuie să se completeze o anumită normă de soldați?
Sunt mai mulți factori. Se întâmplă inclusiv din cauză că unii încearcă să acumuleze bonusuri convenționale la serviciu. Pe de altă parte, într-adevăr, nivelul de pregătire al unor asemenea persoane nu corespunde cerințelor actuale privind cunoașterea legii.
Nu sunt juriști militari în unitățile de recrutare, aceștia activează doar la nivel de regiuni, ceea ce nu este suficient.
Am văzut în grupuri de Telegram un caz descris de mama și soția unui bărbat născut în 1995, care a fost mobilizat deși are un grad de invaliditate și este profesor de muzică. Adică este foarte clar că nu este apt pentru serviciul militar. Probabil nu cunoașteți detaliile acestui caz dar, în general, cât de des aveți astfel de situații?
Personal, în practica mea nu am avut cazuri de persoane cu un grad de invaliditate confirmat. Din acest motiv, nu pot să afirm nimic la acest capitol, însă putem să încercăm să înțelegem care este cauza acestei situații.
Dacă o persoană are un grad de invaliditate, întrebarea este cum anume a prezentat el documentul respectiv în fața unității militare și dacă chiar l-a prezentat.
Ce vreau să spun este că niciun responsabil din cadrul unităților militare nu se va ocupa cu căutarea documentelor sale. El, personal, trebuie să aibă grijă să adune toate documentele pe care să le prezinte ulterior la unitatea militară și să solicite scutirea de mobilizare.
Vă ocupați și de ajutorul pentru rudele celor mobilizați care au fost dați dispăruți pe front. Vreau să vă întreb de ce în unele cazuri, care au devenit publice, durează atât de mult până când decesul persoanei este confirmat?
Problemele de acest gen se rezolvă, simplu, fără bugete mari: când o persoană ajunge într-o instituție medicală, aceasta trebuie să facă un test de dactiloscopie (n.r.- identificare pe baza amprentelor digitale).
Practic, orice militar, chiar dacă face parte dintr-o structură a voluntarilor, face testul de dactiloscopie pentru a putea fi identificat în cazul în care va fi rănit sau ucis. Dacă la spital s-ar face aceste teste, cu păstrarea cartelei (n.r.- pe care sunt trecute datele dactiloscopiei) problema (n.r. – a identificării militarilor decedați) ar fi rezolvată foarte ușor.
Din păcate, problema nu este soluționată nici până în ziua de azi.
Dar este o obligație legală?
Nu este scris nicăieri în lege. Procedura de dactiloscopie este obligatorie doar la înrolarea în serviciul militar și toți trec această procedură. Acum este necesar ca legislația să fie modificată în așa fel încât această procedură să fie obligatorie și atunci când persoana ajunge la o instituție medicală, adică să treacă acest test repetat. Astfel, cazurile de persoane date dispărute ar putea fi rezolvate mai repede.
Din estimările dumneavoastră, câte persoane sunt considerate acum dispărute?
Au fost și zeci de cazuri când găseam și oamenii vii. Mai ales anul trecut, aproape în fiecare zi câte o persoană dată dispărută a fost găsită în viață. De asemenea, mulți dintre cei care sunt dați dispăruți, în realitate se află în captivitate.
Și, totuși, dacă puteți să ne spuneți un număr total de persoane date dispărute, aproximativ?
Eu nu pot să vorbesc despre numărul total de persoane date dispărute, pentru că nu dispun de astfel de informații. Pot să spun însă despre câte cazuri sunt în gestiunea noastră în prezent, în cadrul organizației de voluntari „Atenție, căutare SVO (operația militară specială – n.r.)”: sunt aproximativ 100 de persoane.
„Țara noastră a ajuns să fie implicată în acțiuni militare destul de neașteptat”
Ne spuneți, vă rog, dar din partea statului sunt anumite impedimente în procesul de căutare?
Toate aceste procese sunt puse în responsabilitatea unității militare, care însă are multe alte sarcini, adică conducerea acțiunilor militare, aprovizionarea militarilor cu hrană, etc. Din aceste motive, la acest capitol există anumite deficiențe.
Asta se întâmplă din cauză că țara noastră a ajuns să fie implicată în acțiuni militare destul de neașteptat. Din acest motiv, acest subiect nu a fost reglementat. Cred că în viitorul apropiat acest lucru se va întâmpla.
Am mai constatat că se discută pe rețelele sociale că motivul pentru care statul nu se grăbește să recunoască decesul unei persoane mobilizate este că nu vrea să achite despăgubirile (prevăzute de lege). Cunoașteți asemenea cazuri?
Probabil, rudele nu prea cunosc cum funcționează legea în acest domeniu. Aici totul trebuie să se întâmple la inițiativa rudelor, nu să aștepte ca șeful unității militare să semneze un decret privind confirmarea decesului. Rudele trebuie să inițieze aceste proceduri, iar dacă nu cunosc detalii – să se adreseze juriștilor militari.
Situația când în două apartamente vecine locuiesc doi bărbați: unul e pe front, „celălalt stă și bea bere”
Vă ocupați și de cazurile de demobilizare a persoanelor care se află pe front deja aproape de doi ani. Știm că sunt mișcări ale femeilor, mamelor și soțiilor, care protestează pentru reîntoarcerea bărbaților lor acasă.
Atâta timp cât acest subiect nu este reglementat la nivelul legislației noastre, noi nu putem să ne ocupăm de aceste cazuri. Nu există un cadru legal aici.
Eu foarte bine înțeleg situația când în două apartamente vecine locuiesc doi bărbați: unul a fost mobilizat în urmă cu doi ani în urmă, iar celălalt nu a fost mobilizat. Primul ajunge acasă, în concediu, o dată în doi ani, iar celălalt stă, bea bere și se plimbă cu femei.
Eu cred că această problemă trebuie să fie soluționată cât mai curând posibil, oamenii au obosit moral, și familiile au obosit să aștepte. Chiar și experiența din Cecenia a demonstrat că după trei luni încep schimbări serioase. Din acest motiv, eu înțeleg perfect rudele și mamele celor mobilizați.
Am vorbit cu soția unui bărbat mobilizat care mi-a povestit că soțul ei s-a prezentat la unitatea militară cu toate documentele necesare pentru a demonstra că nu este apt să fie mobilizat și, cu toate acestea, la fel ca alții, a fost trimis pe front. Ce s-a întâmplat cu cei care nu s-au prezentat singuri, nu au fost mobilizați? Și nici nu au fost pedepsiți?
Să spunem așa: cei care nu s-au prezentat, nu au început să fie căutați. Da, este prevăzută o măsură de răspundere, însă pentru că procesul de mobilizare este unul de amploare, cei care s-au eschivat de la mobilizare nu au fost pedepsiți. Iar cei care au venit să demonstreze că nu sunt apți, într-adevăr, au fost mobilizați.
Rudele însă nu au avut grijă să întreprindă toate măsurile posibile pentru a evita acest lucru. Această situație se rezolvă simplu: o cerere la judecătoria militară de circumscripție, prin care să fie contestată decizia comisiei de înrolare. Aici motivul este și lipsa de cunoștințe în domeniul dreptului, care devine cauza unor asemenea situații.
Ați putea să ne explicați și cazul lui Kirill Chistiakov, care a fost printre primii militari uciși în război și a fost înmormântat abia în aprilie 2024. De ce s-a întâmplat așa?
Analizând acest caz, personal mi s-a părut că inițial nu a fost corect construită versiunea privind aflarea sa în captivitate, care a fost comunicată de un fost prizonier întors acasă. Această versiune a devenit una de bază și a influențat acțiunile ulterioare.
În plus, mama dorea să-și vadă fiul său în viață. Trebuie să fie examinate toate variantele posibile și nu să fie aleasă doar una care place cel mai mult. Cred dacă nu s-ar fi insistat pe versiunea că se află în captivitate, cred că căutările ar fi dat rezultate mult mai repede.
Cine este Evgheniy Mazepin
Evgheniy Mazepin este jurist militar în orașul Voronej, Federația Rusă. În 2001, a absolvit Facultatea de Drept al Universității de Stat din Voronej. Pe site-ul profesioniștilor din domeniu se menționează că a activat în Procuratura din Voronej în perioada 2001-2007.
În calitate de avocat, era specializat inclusiv pe reprezentare în fața instanțelor judecătorești, a instanțelor de arbitraj, litigii în materie de accidente rutiere, litigii în domeniul medicinei și al psihiatriei, achiziții publice și construcții.
În prezent, reprezintă comunitatea voluntarilor care ajută rudele bărbaților dați dispăruți pe câmpul de luptă.
INTERVIURILE HotNews.ro