Opiniile lui Nicolae Ceauşescu despre drepturile omului în România şi R.S.S. Moldovenească (1989)

Unul dintre motivele pentru care Nicolae Ceauşescu era criticat în anul 1989, în presa din străinătate, a fost nerespectarea drepturilor omului în România. Informaţiile din mass-media occidentală despre abuzurile reale sau imaginare săvârşite de autorităţile de la Bucureşti se bazau pe relatările unor membri ai ambasadelor de la Bucureşti, pe ştirile provenite de la diverşi martori oculari, precum şi pe reportajele realizate de ziariştii străini care au vizitat România în perioada respectivă. La toate acestea se adăugau zvonurile care nu puteau fi verificate ori veridicitatea relatărilor era îndoielnică.

Autorităţile de la Bucureşti au dovedit în anul 1989 că nu ştiau să gestioneze problemele de acel gen din cauza opacităţii sistemului politic din România, impusă de la cel mai înalt nivel. Discuţiile deschise despre problemele cetăţenilor puteau fi permanent blocate de intervenţiile mai mult sau mai puţin brutale ale unor lideri din aparatul de partid central şi local, precum şi de acţiunile temutei Securităţi.

Pe acel fond, o delegaţie condusă de ambasadorul Constantin Ene, director în Ministerul Afacerilor Externe, a participat la Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa privind problematica drepturilor omului (Paris, 30 mai – 23 iunie 1989).(i) Desfăşurată în plen (30 mai – 5 iunie 1989) şi în două grupe de lucru, reuniunea respectivă a avut pe ordinea de zi două probleme importante: „respectarea de către statele participante a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi cooperarea în domeniul umanitar; aplicarea de către statele participante a prevederilor documentului final de la Viena în soluţionarea unor probleme din domeniul umanitar, inclusiv a aşa-ziselor «cazuri şi situaţii individuale»”(ii).

Conform hotărârii lui Nicolae Ceauşescu, reprezentanţii României care participau la asemenea reuniuni internaţionale refuzau să accepte un sistem de control şi verificare a politicii statelor europene în chestiunea drepturilor omului. Toate propunerile membrilor delegaţiilor din statele occidentale erau respinse în mod categoric de autorităţile comuniste de la Bucureşti deoarece Nicolae Ceauşescu nu dorea să fie difuzate nici un fel de informaţii negative despre situaţia în care se aflau cetăţenii care trăiau în România.(iii)

Un instructaj de acel gen a avut loc la reuniunea din 19 mai 1989 a Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Nicolae Ceauşescu a declarat atunci, chiar la începutul şedinţei, astfel: „Vreau să atrag atenţia asupra faptului că trebuie să luăm o poziţie foarte activă. Trebuie să mergem bine documentaţi, şi pe primul plan să fie problemele de bază: şomajul, sărăcia, locuinţele, învăţământul.

Aţi văzut că, în SUA, [Robert] McNamara a spus ca să se reducă cu 50 la sută cheltuielile militare şi să se rezolve problema şomajului şi analfabetismului, inclusiv sărăcia. […] Să avem toate datele oficiale care există şi cu acestea să argumentăm(că în România se respectă drepturile omului – nota P. Opriş), nu cum se leagă ei de faptul că nu am dat paşaport la timp unui nenorocit care vrea să plece din ţară(subl.n.)”(iv).

Ca de obicei în asemenea ocazii, Elena Ceauşescu şi-a întrerupt soţul, considerând că ea ştia mai bine decât participanţii la Conferinţa de la Paris (30 mai – 23 iunie 1989) ce probleme trebuie să discute aceştia. La rândul său, Nicolae Ceauşescu a spus: „Dar acestea le discută ei. Discută prostii! Spun că unii încalcă drepturile omului (subl.n.)”(v).

O lună de zile mai târziu s-a desfăşurat la Budapesta ceremonia reînhumării rămăşiţelor pământeşti ale lui Imre Nagy, fost prim-ministru al guvernului Republicii Populare Ungare în perioada 1953-1955 şi în toamna fierbinte a anului 1956. În cursul zilei de vineri, 16 iunie 1989, televiziunea ungară a transmis imagini în direct de la locul de desfăşurare a evenimentului comemorativ, între orele 09.00 şi 16.00.

Organizarea de funeralii naţionale pentru fostul prim-ministru al Ungariei a fost considerată de Nicolae Ceauşescu drept o acţiune deosebit de periculoasă pentru comunismul pe care îl propovăduia. Această idee apare şi în stenograma şedinţei din 16 iunie 1989 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. – reuniune desfăşurată chiar în ziua în care, la Budapesta, erau reînhumate osemintele lui Imre Nagy.

Tot atunci, Nicolae Ceauşescu i-a criticat şi jignit pe românii care au mers în capitala Ungariei, astfel: „Au găsit câţiva derbedei; oricine poate să găsească derbedei şi să se denumească „România liberă” – au primit o serie de legionari în aceste zile din Occident – aşa-zisa „Uniune a românilor liberi” – că sunt tot felul de grupări fasciste care şi-au găsit locul şi au participat la aceste manifestări în Ungaria.

Nu se pot admite asemenea lucruri! Oriunde s-ar întâmpla, trebuie să luăm poziţie şi am luat poziţie! […]

Avem posturi de radio, unele să fie mai active pe problemele acestea, să nu tratăm numai în general!

Apărarea socialismului este obligaţia tuturor comuniştilor! Oriunde este în pericol socialismul, trebuie să-l apărăm! Aceasta este situaţia! (subl.n.)”(vi).

Deşi în zvonurile care circulau la acea vreme în România se putea observa cu uşurinţă faptul că românii nu doreau ca Nicolae Ceauşescu să fie reales în funcţia de secretar general al P.C.R. la Congresul al XIV-lea, membrii Comitetului Politic Executiv au aprobat în mod tacit, în şedinţa din 13 noiembrie 1989, ideile principale din raportul care urma să fie prezentat de Nicolae Ceauşescu în prima zi a Congresului, precum şi modul de desfăşurare a lucrărilor în forul suprem al partidului. În acest fel, membrii Comitetului Politic Executiv l-au girat din nou pe Nicolae Ceauşescu pentru a se menţine la putere, iar lipsa lor de reacţie faţă de schimbările majore de pe continentul european din toamna anului 1989 a avut consecinţe negative atât pentru propriile cariere politice, cât şi pentru cetăţenii României în anii care au urmat.

Trei zile mai târziu, membrii Comitetului Politic Executiv au fost convocaţi de urgenţă de Nicolae Ceauşescu din cauza demonstraţiilor care au avut loc în faţa ambasadelor României de la Moscova, Budapesta, Praga şi Berlin. Cetăţenii care au protestat atunci în capitalele celor patru state europene – împotriva realegerii lui Nicolae Ceauşescu în funcţia de secretar general al P.C.R. – au primit din partea acestuia acelaşi cuvânt jignitor: „derbedei”.(vii)

La aceeaşi reuniune din 16 noiembrie 1989, preşedintele României a insistat asupra faptului că „în Uniunea Sovietică sunt cercuri care regizează şi desfăşoară toată această activitate. Şi un ziar japonez a spus că toate aceste acţiuni sunt dirijate de Gorbaciov”(viii). Acea afirmaţie a fost făcută în contextul în care Nicolae Ceauşescu anunţase în şedinţa din 13 noiembrie 1989 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (cu exact o săptămână înainte de începerea Congresului al XIV-lea al P.C.R.), despre intenţia sa de a discuta din nou cu liderii politici sovietici despre tezaurul României trimis la Moscova de autorităţile române în 1916 şi 1917 şi nerestituit de către autorităţile sovietice după încheierea Primului Război Mondial.(ix) Totodată, liderul suprem al P.C.R. dorea să discute cu Mihail Gorbaciov despre situaţia cetăţenilor din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. „Trebuie să le asigure folosirea limbii – a declarat Nicolae Ceauşescu la 13 noiembrie 1989 –, să le asigure, pentru că ei sunt o republică, sunt un popor. Ei însuşi (sic!) spun că sunt un popor moldovenesc. Sunt români şi nu-i lasă să folosească limba pe care o doresc ei şi, cel puţin, în prima etapă, să se asigure legături corespunzătoare între Moldova şi România”(x).

În opinia lui Nicolae Ceauşescu, problemele existente în R.S.S. Moldovenească puteau fi rezolvate printr-o anulare imediată, de către Mihail Gorbaciov, a Pactului „Ribbentrop-Molotov”, semnat la 23 august 1939 de miniştri Afacerilor Externe ai Germaniei şi U.R.S.S. – Joachim von Ribbentrop, respectiv Viaceslav Molotov.

Liderul suprem al P.C.R. a spus în şedinţa din 13 noiembrie 1989 a Comitetului Politic Executiv că nu a inclus acele probleme în raportul pe care îl întocmise pentru Congresul al XIV-lea. De asemenea, Ceauşescu a declarat că nu dorea să prezinte public, în acel moment, nemulţumirile sale faţă de modul în care gestiona Mihail Gorbaciov situaţia din R.S.S. Moldovenească – deşi ideea vehiculată atunci de liderul comunist român era în contradicţie cu principiul neamestecului în treburile interne ale altui stat, pe care Nicolae Ceauşescu l-a clamat în discursurile sale timp de două decenii şi jumătate.

Deşi era bine intenţionat, dorind apărarea intereselor naţionale ale României, liderul P.C.R. nu a reuşit să depăşească limitele caracterului şi pregătiri sale intelectuale. Mult prea încrezător în aprobările tacite şi meschine ale tuturor membrilor Comitetului Politic Executiv (interesaţi mai curând de menţinerea lor în vârful nomenclaturii P.C.R., în scopul păstrării privilegiilor şi avantajelor materiale oferite de partidul-stat), Nicolae Ceauşescu a săvârşit o greşeală diplomatică foarte gravă faţă de Mihail Gorbaciov.

Liderii politici din Europa şi America de Nord nu puteau fi de acord cu iniţiativele celui supranumit în mass-media occidentală „Dracula din Carpaţi”. Prin punerea sub semnul întrebării a graniţei existente între România şi U.R.S.S., Nicolae Ceauşescu a devenit un pericol foarte grav pentru status quo-ul european, recunoscut oficial la Helsinki (1 august 1975) de către conducătorii tuturor statelor europene (inclusiv de Nicolae Ceauşescu) – mai puţin Albania – şi de cei ai S.U.A. şi Canadei. În acelaşi timp, la sfârşitul anului 1989, susţinerea publică a lui Nicolae Ceauşescu de către conaţionalii săi era afectată profund de seria deciziilor catastrofale pe care preşedintele României le-a impus în anii ’80 pentru a scoate ţara dintr-o criză economică provocată, parţial, chiar de planurile naţionale de dezvoltare economică iniţiate şi puse în practică de acesta în perioada 1965-1980.

Protocolul şi stenograma şedinţei din 16 noiembrie 1989 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., în cursul căreia s-a hotărât ca ambasadorii României de la Budapesta, Berlin, Moscova şi Praga să protesteze pe lângă guvernele Ungariei, R.D.G., U.R.S.S. şi Cehoslovaciei (în urma încălcării aşa-ziselor norme de drept internaţional de către manifestanţii care au demonstrat în faţa ambasadelor României din ţările respective).

PARTIDUL COMUNIST ROMÂN

COMITETUL CENTRAL

Nr. 3305

Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.

Nr. 1871 30 XI 1989

Protocol nr. 25

al şedinţei Comitetului Politic Executiv [al C.C. al P.C.R.] din ziua de 16 noiembrie 1989

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român.

Au participat tovarăşii: Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Coman Ion, Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Mănescu Manea, Niculescu[-Mizil] Paul, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Popescu Dumitru, Rădulescu Gheorghe, Andrei Ştefan, Gere Mihai, Gâdea Suzana, Matei Ilie, Milea Vasile, Mureşan Ana, Pacoste Cornel, Petrescu Barbu, Postelnicu Tudor, Radu Constantin, Radu Ion, Stoian Ion, Szasz Iosif, Toma Ioan, Totu Ioan, Ursu Ioan.

Au fost invitaţi tovarăşii: Bărbulescu Vasile, Curticeanu Silviu.

Şedinţa a început la ora 18.00 şi s-a terminat la ora 18.15.

În legătură cu manifestările provocatoare, de tip fascist, ale unor grupuri de elemente declasate, extremiste, ce au avut loc în faţa ambasadelor Republicii Socialiste România de la Moscova, Budapesta, Berlin şi Praga, Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. a indicat ca ambasadorii ţării noastre în capitalele respective să protesteze pe lângă guvernele U.R.S.S., Republicii Ungare, Republicii Democrate Germane şi Republicii Socialiste Cehoslovace pentru încălcarea normelor elementare ale dreptului internaţional şi a principiilor ce trebuie să stea la baza relaţiilor dintre state, atrăgând atenţia că vor purta întreaga răspundere pentru asemenea activităţi revizioniste, iredentiste şi antiromâneşti.

ss. Nicolae Ceauşescu

Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.

Nr. 1871 30 XI 1989

Stenograma

şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 16 noiembrie 1989

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România.

La şedinţă au participat tovarăşii: Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Coman Ion, Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Mănescu Manea, Niculescu[-Mizil] Paul, Constantin Olteanu, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Popescu Dumitru, Rădulescu Gheorghe, Andrei Ştefan, Gere Mihai, Gâdea Suzana, Matei Ilie, Milea Vasile, Mureşan Ana, Pacoste Cornel, Petrescu Barbu, Postelnicu Tudor, Radu Constantin, Radu Ion, Stoian Ion, Szasz Iosif, Toma Ioan, Totu Ioan, Ursu Ioan, Bărbulescu Vasile, Curticeanu Silviu.

Şedinţa a început la ora 18.00 şi s-a terminat la ora 18.15.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Tovarăşi, am convocat această scurtă şedinţă pentru a lua cunoştinţă de unele manifestări „în cinstea Congresului”, care au avut loc la ambasadele noastre la Moscova, la Budapesta, la Berlin şi la Praga, organizate de diferite grupuri mici, după cum se arată, dar care sunt elemente, cum spun cei de la Moscova, declasate, fără serviciu, studenţi, speculanţi şi membri ai unor grupări extremiste, sub influenţă occidentală.

Dar ceea ce reiese – că toate de fapt au un numitor comun şi un rol activ îl au peste tot cei din emigranţii unguri. Peste tot manifestă un caracter antiromânesc şi activ, cu lozinci de revizuire a graniţelor; sunt cuprinşi în tot felul de Fundaţii, de Uniuni, de grupuri tot felul de derbedei. Ei se numesc membri ai Partidului Muncitoresc Socialist Polonez, care până acum nu sunt recunoscuţi. În R.D. Germană, „Noul forum”, la Moscova chiar un grup din Ungaria au împărţit nişte manifeste care cereau ca şi în Uniunea Sovietică să se formeze aşa-zisul „Partid Radical Socialist”.

Sigur, ceea ce este – cam peste tot – totuşi organele de ordine nu au luat măsuri pentru a împiedica aceste manifestări.

La Moscova au intervenit ca să-i împrăştie, la Praga au venit mai devreme şi după aceea au intervenit din nou, la Budapesta, ca de regulă, au încurajat şi au sprijinit aceste manifestări.

Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro