Am călătorit șapte zile cu autobuzele Otokar prin București. Câteva impresii și ce probleme am văzut la autobuzele turcești
Timp de șapte zile am călătorit prin oraș exclusiv cu noile autobuze turcești Otokar, în drumurile zilnice către sau dinspre birou. Proaspăt scoase pe traseu începând de Ziua Națională, 30 de astfel de autobuze, dintre care patru au fost articulate (cu burduf) – lungi de 18 metri, autobuzele Otokar au fost în centrul atenției publice, iar defectele și problemele apărute au fost subiectul criticilor și miștourilor pe internet. După șapte zile de navetă zilnică am adunat mai multe impresii și am constatat și câteva probleme – cam prea multe totuși pentru niște autobuze noi-nouțe…
CÂTEVA IMPRESII
Câteva impresii după ce în șase zile am făcut 20 de călătorii cu autobuzele de 12,7 metri de pe liniile 336 și 601, dar și o călătorie dus-întors de la Gara de Nord la Aeroportul Otopeni pe unul dintre autobuzele articulate de 18 metri:
– Spațiile de pe scaune și între scaune sunt decente – nici prea mari, nici prea înghesuite. Spre exemplu: scaunele din spate-dreapta, deasupra roții, pe care pasagerii stau cu spatele la sensul de mers, au mai mult loc la picioare decât în autobuzele Mercedes.
– Există două locuri de depozitat bagaj în interior, deasupra roților din față.
Foto – Loc de depozitat bagaje:
– Spațiul mai generos în zona mediană a autobuzului unde pot sta mai mulți călători în picioare, mai ales că există o banchetă care este rabatabilă.
– Senzația că e mai aglomerat în zona din spate. În realitate, însă, spațiile sunt similare ca la modelele Mercedes, ba chiar mai generoase pe alocuri. Cu siguranță mai spațioase decât troleibuzele Irisbus.. La bancheta din spate accesul pe cele trei locuri e mai facil datorită unui separator mai mic, iar pe mijlocul ușii posterioare există o bară de sprijin montată în podea care ajută pasagerii în mers și la urcat/coborât.
– Barele de metal sunt încălzite (sau cel puțin lasă această impresie) atunci când încălzirea în salon este pornită.
– Cititoarele de cartele sunt mult mai precise și rapide decât aparatele de pe vechile autobuze.
– Autobuzele au mult mai multă lumină în salon decât vechile autobuze, chiar dacă lumina este de o nuanță mai rece.
– Scaunele sunt din plastic dur și arată similar cu cele de pe modelele de autobuz de la Mercedes.
– Barele de sprijin sunt multe (pe sus, pe laterale și în spate la urcare/coborâre) și destul de la îndemână, iar mânerele flexibile de care să se țină călătorii în timpul mersului sunt numeroase.
– Autobuzele articulate sunt extrem de utile pe traseul spre Aeroport: pot transporta un număr mare de pasageri și permit transportul mai ușor a bagajelor fără să se aglomereze așa rapid.
– La aeroport, autobuzele articulate nu mai pot intra pe tradiționala linie de autobuze de la terminalul plecări (pe la barieră), ci vin direct mai aproape de terminal prin același loc ca taxiurile sau restul mașinilor (astfel încât se impune schimbarea stației).
Foto – Autobuzul articulat care ajunge la aeroport trage acum chiar în fața terminalului Plecări.
– În zona din spate motorul parcă e mai zgomotos decât la vechile modele Mercedes, dar nu e supărător de gălăgios.
– Geamurile culisante sunt mai mari decât la modelele Mercedes.
PROBLEMELE
În timpul curselor pe care le-am realizat în ultimele șase zile, am constatat și unele probleme:
– Cel puțin de două ori am văzut cum ușile nu se închid mereu când șoferii acționează comenzile. Într-una dintre instanțe ușa de la mijloc nu a vrut să se închidă deși șoferul a încercat de nenumărate ori. În cele din urmă șoferul s-a ridicat de pe scaun și, din spatele sticlei din față, a rugat pasagerii: „Puteți, vă rog, să împingeți dumneavoastră puțin ușa? Poate se închide”. După două încercări s-a închis…
– Încălzirea – În majoritatea autobuzelor cu care am fost încălzirea a funcționat, ba chiar prea tare. Unii pasageri s-au plâns că e prea cald și că ar trebui ca șoferul să aleagă „altă treaptă” pentru căldura băgată în salonul mașinii. Pe de altă parte, în trei instanțe diferite am prins autobuze în care părea că încălzirea fie nu funcționa, fie nu a fost pornită, iar în interiorul temperaturile erau destul de scăzute.
– Display-ul exterior nefuncțional sau cu probleme – În prima zi am surprins pe străzile Capitalei un autobuz nou al cărei sticle din fața afișajului exterior (deasupra cabinei șoferului) era plină de condens. Joi dimineață am surprins un autobuz al cărui afișaj exterior nu funcționa deloc (nici în față, nici pe lateral).
Foto – Autobuz Otokar cu display-ul exterior închis sau defect:
– Display-ul interior cu ceasul și stațiile – De cele mai multe ori am constatat că informațiile de pe monitorul cu ordinea stațiilor nu erau deloc corelate cu poziția reală a autobuzului, iar ora nu era setată corespunzător.
– Modul de afișare a informațiilor legate de stații lasă mult de dorit – Design-ul de pe monitorul cu stații îl considerăm destul de nefericit ales: informații scrise mic, greu de citit de la o distanță mai mare de doi metri, cu foarte mult mult spațiu alb care zace gol și nefolosit.
Foto – Informațiile despre traseu și stații este afișat într-un mod care lasă de dorit…
– Într-un autobuz am dat peste un cititor de cartele care nu funcționa. Celelalte două din vehicul funcționau.
La toate aceste probleme surprinse de reporterul HotNews.ro se adaugă și celalalte probleme discutate în presă sau pe rețelele sociale:
– Un autobuz s-a defectat din prima zi după ce i-a sărit siguranța generală din cauza frigului.
– Alte autobuze a fost susprinse în trafic cu mesajul „DEFECT” pe display-urile exterioare. Nu e clar dacă ele chiar aveau o defecțiune sau doar afișau mesajul respectiv…
– Un șofer de autobuz nu a putut să închidă ușa de la postul șoferului, iar după ce a reușit s-o închidă nu a mai putut să iasă de acolo.
– În unele autobuze nu ar fi funcționat instalația de încălzire în cabina șoferului.
– Scaunele șoferilor nu ar fi suficient de încăpătoare și nu ar avea o poziționare oportună în cabină
DESPRE PREȚUL ACHIZIȚIEI și COMPARAȚIA CU MERCEDES
Problemele apărute în primele zile pe unele autobuze Otokar din București au stârnit valuri de critici – multe dintre ele perfect întemeiate – pe rețelele de socializare.
Printre criticile aduse, totuși, apărea și informația cum că Bucureștiul ar fi trebuit să cumpere autobuze Mercedes ce ar fi costat mai puțin decât cele turcești de la Otokar. În realitate însă, în competiția autobuzelor pentru Capitală, Mercedes a avut o ofertă mai scumpă cu 7 milioane de euro decât cea a turcilor .
La licitație s-au prezentat trei firme:
– Karsan Otomotiv Sanayii Ve Tikaret – 97,9 milioane de euro (o medie de 245.000 de euro/autobuz)
– Asocierea Otokar Europe SAS – Otomotiv Ve Savunma Sanayi A.S – 100 milioane de euro (o medie de 250.000 de euro/autobuz)
– Mercedes România – 107 milioane de euro (o medie de 267.000 de euro/autobuz)
Atribuirea contractului s-a făcut atât pe baza prețului cel mic, dar și pe baza unei componente tehnice și de calitate. Detalii despre punctajul folosit la licitația autobuzelor pentru București.
Astfel, pentru oferta financiară Mercedes a obținut 45,95 puncte, Otokar – 49,15, iar Karsan 50 de puncte.
Partea financiară a reprezentat doar o parte din ofertă, pentru partea de ”calitate” Mercedes a obținut 47,57 puncte, Karsan – 43,93 puncte, iar Otokar – 44,91.
Spre deosebire de alte achiziții de autobuze făcute prin România (Ex: La Cluj-Napoca Mercedes a avut un preț diferit – 227.000 de euro per autobuz, dar cu garanție cinci ani sau limită de 350.000 km), licitația de la București prevedea ca 30 din cele 400 de autobuze să fie articulate, lungi de 18 metri, iar cerințele de garanție au fost mai mari pentru toate vehiculele achiziționate.
Astfel, toate cele 400 de autobuze achiziționate ar urma să aibă o garanție de opt ani (sau 480.000 km), iar în acest interval manopera completă, inclusiv reviziile, va intra în sarcina furnizorului.
Mai mult decât atât, în primii 4 ani (sau 240.000 km) mijloacele de transport în comun vor avea „Full Waranty”, adică inclusiv în ceea privește consumabilele de exploatare (uleiuri, filtre, manoperă de revizie tehnică, întreținere etc). Practic, în primii patru ani de exploatare STB nu ar trebui să facă altceva decât să bage motorină în autobuze și să plătească șoferii.
VIDEO– Autobuzele Otokar, în prima zi pe străzile Capitalei:
INTERVIURILE HotNews.ro