Cum face Guvernul reclamă (neinspirată) la Centenar

Apariția recentului film de prezentare realizat de Guvern pentru promovarea centenarului a inițiat o dezbatere despre „neadevărurile istorice” colportate de acest material. Cel puțin trei au fost deja subliniate pana acum (zborul lui Vuia din 1906, Primul oraș iluminat, Nicolae Paulescu si insulina). Filmul evidențiază mai multe aspecte definitorii despre centenar sau, mai bine spus, despre modul în care a fost „regizat” centenarul de diverse persoane, companii sau organizații care au o legătură cu actuali potentați ai vremii, dar nu și cu istoria.

1. Obsesia de a spune cu orice ocazie, indiferent dacă avem sau nu dreptate, că suntem primii, buricul pământului, ceea ce duce la o dacopatie generalizată și greu tratabilă.
2. Materialul de promovare nu are la bază o cercetare istorica, ci cel mult o „cercetare științifică” a wikipediei sau o interogare a google-ului pornind de la întrebarea „cu ce ne mai putem mândri?”. Istoricii au lipsit din toată această „centenariadă”, ceea ce se remarcă și prin calitatea execrabilă a unora dintre produse. Rămâne ca cei interesați să descopere cum arata, in realitate, aisbergul. În condițiile în care există câteva mii de istorici, nu ar fi stricat să se apeleze la ei pentru cercetare, documentare și consultanță istorică.
3. Regizorii acestui film, dar nu numai, sunt convinși că standardele romanilor sunt extrem de joase si ca înghit orice, inclusiv informații false. Se așteaptă ca – din patriotism de centenar – romanii să aplaude orice producție scoasă în această perioadă, indiferent dacă sunt finanțate din contracte cu statul sau din fonduri private. Cine nu face asta nu este patriot, ci – vorba unui clasic decedat, vândut agenturilor străine.
4. Centenarul este o ocazie excelentă pentru diferite organizații cu scop (ne)patrimonial sau persoane fizice de a face bani, de a câștiga un capital simbolic ori de a revitaliza un brand. Partea bună în această goană a centenarului este că au fost publicate și lucrări memorialistice importante care, dacă nu ar fi fost centenarul, ar fi rămas mai departe în sertarele prăfuite din care au fost scoase.
5. Cu toții trebuie să conștientizăm un lucru elementar. Majoritatea producțiilor apărute de centenar au prea puțin de a face cu ce s-a întâmplat acum o sută de ani, ci pot fi definite cu ușurință drept storytelling – ca mijloc de promovare și comercializare a unui produs sau brand. Nu este o greșeală, ci o adaptare la mijloacele actuale de a face „branding”. Este însă mai mult decât greșit ca acest storytelling să fie făcut cu mijloace patentate în regimul comunism (discurs protocronist, etnocentrism și intolerant).

Dacă tot apar articole care discută neadevărurile istorice, redăm în continuare o scrisoare a lui Henri Coanda despre primul său zbor, în care acesta clarifica „avant la lettre” chiar unul dintre neadevărurile prezentate în materialul video dedicat de Guvern, Centenarului.

”Atunci când am făcut prima mea încercare și necunoscând măcar cum trebuia să sbor, m’am ridicat fără să voi, prin accident. Nu se poate spune că am sburat, căci dacă aparatul s’a ridicat, chiar cam prea iute, n’a fost vina mea […] a alunecat pe o aripă, și s’a prăbușit și a ars complet. Norocul meu că n’aveam nici capotaj, nici nu eram legat de scaun așa că am fost aruncat afară, și n’am ars”. Sursa documentului: SANIC, fond Henri Coandă, dosar 5, fila 1.

• Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro