Sănătate, dar nu pentru străinii rezidenți în România

Din 1 septembrie 2015, prezentarea cardului de asigurari de sanatate, cand mergi la spital sau la medic, a devenit obligatorie. Din cauza „penelor de traseu”, o serie de cetateni din Romania nu au acest card. Fie ca datele de pe el sunt gresite, fie ca n-a fost ridicat, fie ca a fost returnat. Insa unor asigurati chiar nu li s-a emis, desi platesc destoinic contributia la un sistem de sanatate destul de lacunar. Si aici ma refer la cetatenii straini, in speta la cetatenii europeni, rezidenti in Romania, care din acest punct de vedere sunt tratati ca cetateni „second-hand”.

• „Sunt mai multe categorii de asigurați pentru care cardul de sănătate nu a fost emis, inclusiv cetățeni români. Prezentarea cardului este obligatorie în cazul în care el a fost emis, în situațiile în care el nu a fost emis, asigurații beneficiază de asistență medicală pe baza verificării calității de asigurat, medicul are această posibilitate, să verifice dacă cardul a fost emis”, a explicat pentru HotNews.ro Anda Fărcăşescu, expert superior la Biroul de Presă al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.”Asiguraților nu li se poate limita accesul la servicii medicale, ei beneficiază de servicii medicale, chiar dacă nu au card emis. Motivul principal pentru care aceste carduri nu au fost emise este că ele nu au fost tipărite”, a mai precizat reprezentantul CNAS.

Livia, cetatean al UE, rezident in Romania, platitor de impozite si contributii ca antreprenor si salariat, plateste CAS-ul „la patrat”, adica si pe salariu, si pe PFA. De mai bine de trei ani, ea isi asteapta cardul national de sanatate, in zadar.

Ca ea, adica fara cardul de plastic, ar mai fi peste 100.000 de rezidenti straini, dupa cum relata o televiziune romaneasca, acum ceva vreme.

Livia s-a saturat sa tot ceara -trimestrial, sau chiar lunar-, adeverinte de la institutia unde lucreaza, care sa fie parafate de CAS cu stampila si mentiunea „nu are card emis”. Sau sa prezinte actele de firma, pe care Casa de Sanatate locala sa le „orneze” la fel.

Conform legii, doctorii ar trebui sa presteze pacientului asigurat serviciile medicale si in absenta cardului, verificand pe site-ul CNAS care este statutul acestuia. PIAS (Platforma Informatica a Asigurarilor de Sanatate) ofera aceasta posibilitate.

Insa nu toti medicii sunt dispusi sa o faca, mai fac nazuri. Iar daca ti se intampla ceva intr-o deplasare prin tara, demersul e si mai greu. Nu mai vorbim de farmacii, unde cardul de sanatate e un „pasaport” pentru medicamente, caci altfel le iei la pret intreg.

Vazand ca nu ii mai vine cardul prin posta, Livia a sesizat verbal CJAS-ul unde este arondata ca domiciliu. Apoi a facut o reclamatie in scris, in 23 ianuarie 2016.

„Stimată Conducere a CJAS …

Subsemnata…domiciliată în …cetățean german rezident în …la sus-numita adresă din 2013, CNP …, sesizez următoarea stare de fapt.

Deși plătesc de aproape doi ani contribuții lunare la asigurarea de sănătate, ca angajată a ….și ca PFA, până acum nu mi-a fost emis cardul de sanătate, a cărui obligativitate a fost impusa prin lege, in timp ce altor cetățeni, români, de ex. soțului meu, cardul i-a fost remis la adresa de domiciliu, prin poștă, de un an si jumătate.

Din cauza lipsei cardului, la fiecare consult medical întâmpin dificultăți și trebuie să demonstrez prin alte adeverințe, calitatea mea de asigurat, ceea ce înseamnă stat la cozi și timp pierdut, ca și o parțială reticență a medicilor, în oferirea serviciilor medicale ce mi se cuvin.

La o sesizare verbală anterioară, făcută la secretariatul sediului Dv. din …, mi s-a răspuns lapidar ca mai sunt „sute” de cetățeni străini in această situație.

Până în 23 ianuarie 2016, cardul meu nu era emis, cf. informațiilor de pe site-ul instituției Dv.

Aș dori să nu trebuiască să consider această neglijență în prelucrarea datelor mele personale în vederea emiterii cardului, precum și inacceptabila întârziere cu care se derulează acest proces, drept o discriminare -dat fiind faptul că un cetățean european se bucură de aceleași drepturi ca și un cetățean român, pe teritoriul UE. […]

Cu stimă

….”

Raspunsul CJAS a venit in 08.03.2016, cu precizarea ca „producerea cardului national de sanatate se realizeaza de catre Compania Nationala „Imprimeria Nationala” – S.A., conform caracteristicilor tehnice aprobate, potrivit art. 337 din Legea 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare” si ca „asiguratilor carora nu li s-a emis (tiparit) cardul de sanatate pot beneficia de servicii medicale fara prezentarea acestui document, in baza calitatii de asigurat, urmare a verificarii efectuate de catre furnizorii de servicii medicale, accesand: http://www.cnas.ro/casmb/page/verificare-asigurat.html„.

Ultima informatie se valideaza partial, caci unii medici stramba din nas, dupa cum a putut observa Livia in timpul consultului la un oftalmolog. Insa ea a luat de buna prima informatie, referitoare la „tiparnita”, si s-a decis sa sune la Imprimeria Nationala. Acolo, o doamna i-a raspuns pe ton rastit ca ei nu tiparesc decat „pe baza de comenzi” si, prin urmare, a trimis-o la Casa de Asigurari de Sanatate, adica din nou in cercul vicios in care se invartea de ceva vreme. La CJAS, o alta incercare nereusita si o alta „plasare de mana”, la „serviciul extern care tipareste cardurile de sanatate”. Curat Kafka!

Dupa sicanele la doctori, refuzurile si balbaielile de la Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate si Imprimeria Nationala, care tipareste aceste carduri, ea s-a decis sa scrie „mai sus”. Adica la premier, prin formularul de pe site-ul oficial al Guvernului. Acest lucru s-a intamplat in septembrie 2016, cand premier tehnocrat al Romaniei era Dacian Ciolos.

Raspunsul la petitie a venit dupa ceva mai bine de o luna, in octombrie 2016, asezonat cu un bla-bla de legi, regulamente si prevederi ale UE care se aplica cetatenilor Uniunii, privind „exercitarea muncii si egalitatea de tratament” si incheind cu faptul ca „referitor la problema sesizata de dumeavoastra cu privire la emiterea cardului de sanatate, consideram oportun sa va adresati Casei Nationale de Asigurari de Sanatate”.

CNAS fusese ceva mai prompta, raspunzand ca mentine punctul de vedere al CAS-ului judetean, ca fiind „temeinic si legal” si explicand: „Cardurile nu se tiparesc pe baza de cerere, ci din oficiu, in baza registrului national de evidenta al asiguratilor, datele fiind transmise de CNAS Imprimeriei Nationale in mod continuu pentru persoanele care implinesc varsta de 18 ani si/sau cele care dobandesc calitatea de asigurat, asiguratii urmand a le primi prin intermediul serviciilor postale. Va informam totodata, ca Ministerul Sanatatii a confirmat finalizarea achizitiei publice avand ca obiect furnizarea de carduri nationale de sanatate, aflandu-se actualmente in etapa de semnare a acordului-cadru de furnizare. In concluzie, in perioada urmatoare, cardul la care faceti referire va fi emis si apoi expediat la adresa dvs. De domiciliu”.

Lunile au trecut, a trecu mai bine de un an de la instiintarea CNAS, cardul nu a sosit. Livia a mai stat de vorba cu doua cetatence straine, rezidente in Romania. O tanara olandeza care are o ferma in vestul Romaniei, i-a spus ca nu are, nici ea, card, insa se bucura ca nu a avut neaparat nevoie de el, caci e sanatoasa, iar medicamentele de care are nu sunt foarte scumpe in farmacii. O irlandeza mai in varsta, care sustine un ONG caritativ si s-a stabilit in Romania, i-a spus ca ea este asigurata medical in Irlanda si se foloseste, cumva, de acea asigurare de sanatate.

Livia a scris si la consulatul german. Acolo, s-a indicat un avocat. Dar oare trebuie sa te judeci, pe banii si nervii tai, pentru un drept fundamental, firesc? Ce-ar fi daca romanilor traitori si muncitori in alte tari europene li s-ar face astfel de sicane, sau omisiuni, la primirea cardului de asigurat de sanatate, in tarile pe unde haladuiesc?

Livia se gandeste ca functionarilor germani li s-ar parea, probabil, ciudat ca unor cetateni de-ai lor, europeni, sa li se amane cu anii emiterea unui card, care in Germania se da pe loc, daca ai cotizat la sanatate. Livia se mai gandeste si ca guvernele Romaniei s-au tot schimbat, insa probbabil ca raspunsul la intrebarea ei va ramane la fel.

De fapt, ce-i un card, in afara de-un plastic si-un cip? Mai nimic. Insa el inseamna concretizarea unui drept comunitar, lipsa discriminarii strainilor rezidenti in Romania in privinta accesului la sistemul de sanatate si chiar o dovada a modernizarii Romaniei, in spiritul noilor vremi.

Dar guvernantii par a fi ocupati cu altele: urca febra urmatoarelor alegeri, nu-i timp pentru cetatean si maruntele lui probleme, cum e un card. Iar Livia a renuntat a se mai lupta cu morile de vant. Ce isi doreste ea in continuare? Sanatate!