Catalonia: Diferitele strategii ale partidelor indeparteaza posibilitatile unei investituri

CUP isi mentine refuzul fata de programul prezentat de JxCat si ERC si avertizeaza ca schimbarea candidatului nu va ajuta acordul. Partide despre care se presupune ca sunt condamnate sa se inteleaga par a fi din ce in ce mai indepartate unul fata de celalalt, nu numai cu privire la investirea unui viitor presedinte al Generalitatii, ci si cu privire la strategia care trebuie urmata in urmatoarea legislatura. Cel putin asa sugereaza declaratiile recente ale tuturor partilor, care confirma faptul ca blocada a mai persistat inca o saptamana – si sunt deja sase pana acum, potrivit La Vanguardia, citat de Rador.

ERC continua strategia de a acorda un sprijin formal candidatului JxCat (Impreuna pentru Catalonia) pentru a incerca sa mentina unitatea printre sustinatorii independentei, dar in acelasi timp impulsioneaza deciziile care ajuta la formarea unui guvern care sa „puna capat articolului 155”. Termenul preferat al republicanilor in aceste zile este „eficient”. Guvernul si investitura trebuie sa fie „eficiente”, a reiterat marti secretarul general al ERC, Marta Rovira. Fara a respinge candidatura lui Jordi Sanchez, acum complet in aer, cuvintele lui Rovira indica deja un nume alternativ. Un mesaj care arata clar ce se va intampla miercuri in capitala belgiana.

Intalnirea pe care seful JxCat, demisul presedinte Carles Puigdemont, o va avea avea cu deputatii grupului sau parlamentar, poate fi cea mai mare ocazie de a debloca situatia sau acest capitol care mentine blocajul. De fapt, liderii partidului au pastrat saptamana aceasta o tacere semnificativa cu privire la urmatorii pasi de urmat, fiind constienti de faptul ca refuzul judecatorului Curtii Supreme, Pablo Llarena, de a permite eliberarea lui Jordi Sanchez pentru a fi investit in Parlament – si intarzierea previzibila a resurselor prezentate – arunca din nou situatia in aer.

De fapt, cuvintele coordonatorului general al PDEC, de luni, au fost semnificative. Marta Pascal a insistat asupra mesajului pe care separatistii il tot trimit in ultimele saptamani: obiectivul lor trebuie sa fie acela de a evita cu orice pret noi alegeri. La fel ca ERC, si PDECat indeamna la formarea unui guvern „cat mai curand posibil”. Si, la fel ca republicanii, mostenitorii CDC evita, deocamdata, sa renunte la candidatura lui Sanchez.

Atat unii, cat si ceilalti, lasa ca JxCat sa ofere un nume alternativ. Oamenii lui Puigdemont s-au angajat sa faca acest lucru inainte de ERC in cazul in care calea Sanchez se inchide, dar ramane sa fie vazut daca acest lucru se va intampla miercuri. Acesta ar fi deja al treilea candidat la presedintia Generalitatii intr-o luna si jumatate, iar numele lui Elsa Artadi si a lui Jordi Turull sunt inca cele mai sigure. Al doilea, un istoric din CDC, care, la fel ca restul guvernului Puigdemont, este acuzat de rebeliune, dar a fost eliberat pe cautiune, ar fi candidatul preferat al multor separatisti, deoarece situatia lui judiciara ar permite o investitura si, in acelasi tip, el ar continua strategia de mentinere a tensiunii cu statul.

Cu toate acestea, partea terta este acum principalul obstacol in calea acestui plan C. CUP a clarificat ieri ca problema nu este numai candidatul. Pentru inceput, acordul pe care JxCat si ERC l-au semnat saptamana trecuta nu este pe placul celor din CUP. Ei il interpreteaza ca „neoliberal” si „autonomist” si insista ca nu vor colabora la o strategie care nu trece prin „consolidarea republicii”, care a fost declarata pe 27 octombrie.

CUP insista ca problema nu este Jordi Sanchez sau altul, ci ca schimbarea aspirantului acum ca raspuns la „reprimarea lui 155” ar presupune un mesaj neechivoc, in opinia sa, ca planul miscarii independentei este acum sa inoate imbracata si ca abandoneaza calea separarii pentru moment. Purtatorul de cuvant Natalia Sanchez a fost mult mai explicita: „Mai rau nu se putea”. Si ar fi si mai rau daca noul candidat ar fi Jordi Turull. Profilul sau asociat in mod clar cu PDECat ar putea fi si mai decisiv pentru ca cei din CUP sa spuna nu. De fapt, aceasta este una dintre principalele rezerve care exista chiar in anturajul lui Turull si al JxCat si care ii impiedica sa faca acest pas.

Merita sa ne amintim ca voturile CUP sunt acum necesare pentru ca majoritatea pe care independentii au obtinut-o pe 21 decembrie sa fie eficienta. Imposibilitatea pentru Puigdemont si consilierul sau, Toni Comin, de a merge la Camera ii obliga pe cei din JxCat si pe republicani sa accepte investitura cu cei din CUP. De fapt, unele surse apropiate negocierii indica faptul ca, daca CUP va persista in refuzul sau, indiferent de candidatul propus, atunci presiunea ar putea fi transferata catre Puigdemont si Comin pentru a renunta la locurile lor. Totusi, aceasta posibilitate pare acum improbabila. Comin a declarat sambata ca Puigdemont mai doreste sa fie presedinte al Generalitatii pentru ca este legitimat sa fie si, prin urmare, nu va renunta la planul sau.

Cu toate aceste elemente pe masa, noile alegeri inca planeaza in mediul inconjurator. Exista multe voci separatiste care, dezamagite de partide si de dezacordurile negocierilor – demonstratia ANC de duminica exemplifica aceasta furie – vorbesc deschis despre alegeri. Daca blocada va persista, acest scenariu ar putea fi precipitat.