Eliberarea jurnalistului german Deniz Yücel, la un an dupa ce a fost arestat fara punere sub acuzare in Turcia – un deal politic si militar?
Un an de zile a stat jurnalistul german de origine turca, Deniz Yücel, in arest preventiv in Turcia. Saptamana trecuta, procuratura turca a formulat, in sfarsit, punerea sub acuzare pentru sprijinirea terorismului, cerand 18 ani de inchisoare. Vineri, Yücel a fost eliberat, iar seara a aterizat la Berlin. Joi, cancelarul Merkel si premierul turc Yildirim purtasera discutii despre vizite oficiale reciproce mai dese, dupa investirea noului guvern german. In acest context, putem spune ca Yücel a avut ceva noroc, pentru ca in beciurile turcesti se mai afla 150 de jurnalisti, arestati dupa puciul esuat din vara lui 2016 si masivele arestari care au urmat.
Dupa eliberarea sa din arestul din Turcia, Deniz Yücel a aterizat vineri seara, in siguranta, pe aeroportul Berlin-Tegel, unde a fost asteptat de sotia sa, Dilek Mayatürk Yücel. O fotogalerie in care este evident cat de desfigurat e jurnalistul de 44 de ani, dupa arestul prelungit, ca si o declaratie inregistrata a acestuia, vizionata pana acum de peste 213.000 de ori, pot fi accesateaici.
Cronologia cazului Yücel
La 14 februarie 2017, Deniz Yücel s-a predat de buna voie politiei din Istanbul, care l-a arestat preventiv la inchisoarea Silivri, din apropierea capitalei turce. Un an de zile a fost incarcerat acolo, o mare parte din timp in regim de izolare. Care sunt acuzatiile, corespondentul renumitei publicatii germane „Die Welt“ nu a aflat decat vineri, 16 februarie 2018. Iata cronologia faptelor, dupa cum au aparut ele expuse in mass-media germana:
In octombrie 2016, Yücel relateaza in presa despre corespondente „sparte“ de grupa de hackeri „Redhack“, ale ministrului turc al Energiei Berat Albayrak, care e si ginere al presedintelui turc, Recep Tayyip Erdogan. In aceste corespondente ar fi vorba de legaturi turcesti cu Statul Islamic (IS) si de controlul asupra mass-mediei din Turcia.
In decembrie 2016, ca urmare a articolelor sale din presa, se emite in Turcia mandat de arestare impotriva lui Yücel, pe motivul presupusei apartenente la o organizatie terorista, uz nepermis de date si propaganda terorista. Jurnalistul german care trimitea corespondente din Turcia se prezinta benevol la politie.
Treisprezece zile mai tarziu, el este arestat, insa pentru un alt motiv: intervievarea unui membru marcant al PKK, care ar aduce cu sine „propaganda pentru o organizatie terorista si incitarea la violenta a populatiei“. Yucel e inchis la Silivri, langa Istanbul, in regim de izolare. In Germania, arestarea sa provoaca reactii pana la cel mai inalt nivel. Angela Merkel numeste decizia de arestare „amara si dezamagitoare“.
In ciuda repetatelor solicitari ale cancelarului german, de eliberare a jurnalistilor detinuti in Turcia (caci Yücel nu e singurul caz), precum si a solicitarilor avocatilor lui Yücel la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, mai ales in ce priveste detentia sa in regim de izolare, lucrurile nu se schimba. In aprilie 2017, presedintele Erdogan refuza predarea detinutului in Germania, cu cuvintele „niciodata, cat sunt eu in functie“.
Doar in iunie 2017 i se permite ambasadorului german in Turcia sa il viziteze pe detinut. Acesta constata ca jurnalistul este „in oarecare masura bine“. Este si momentul in care se implica Ministerul Justitiei german. Ministrul Heiko Maas someaza justitia turca sa redacteze, in sfarsit, acuzarea adusa lui Deniz Yücel.
Acest lucru nu are loc in curand, ci doar in noiembrie 2017. Turcia e nevoita, dupa doua amanari, sa ia o pozitie fata de solicitarea Curtii Europene a Drepturilor Omului. Si o ia, argumentand arestarea si izolarea prin suspiciunea de propaganda terorista. In 3 decembrie 2017, Yücel e scos din regimul de izolare si poate socializa cu alti detinuti.
In luna ianuarie 2018, ministrul de externe german face o afirmatie cu care starneste critici si iritare din partea jurnalistului. Sigmar Gabriel spune publicatiei Spiegel ca Turcia este membru NATO, insa guvernul german nu a aprobat o serie de exporturi de armament in aceasta tara. „Si asa va ramane, pana cand nu se rezolva cazul Yücel“, a adaugat el.
Yücel a transmis insa ca nu sta la dispozitie „pentru deal-uri murdare“. „El nu vrea sa-si pateze libertatea cu afaceri cu tancuri ale Rheinmetall, sau cu masinatiile altor frati de arme“, dupa cum relateaza Leipziger Volkszeitung.
La un an de la arestarea sa, Deniz Yucel isi lanseaza cartea „De fapt nu suntem aici de placere“ (Wir sind ja nicht zum Spaß hier – ed. Nautilus, febr. 2018). Cartea cuprinde impresii ale jurnalistului din inchisoare, dar si alte texte: „reportaje, satire si alte texte de uz comun“. Cartea a fost realizata anevoios, prin avocatii sai si cu sprijinul colegei sale Doris Akrap, care si prefateaza cartea.
In 16 februarie 2018, Deniz Yücel este eliberat si revine cu avionul in Germania, dupa un an de detentie in Turcia. Stirea e confirmata de avocatul sau si de catre guvermul de la Berlin.
Contextul politic german
Inainte de vizita sa in Germania, premierul turc, Binali Yildirim, declara pentru televiziunea de stat germana ARD, ca spera ca Yücel sa fie in curand eliberat. Iar ministrul de externe, Sigmar Gabriel spusese, in cadrul unei vizite la mijlocul saptamanii, de la Belgrad: „Sunt relativ optimist ca vom ajunge curand la o hotarare judecatoreasca.” Politicianul SPD a adaugat: „Si sper, bineinteles, ca verdictul va fi pozitiv pentru Deniz Yücel”.
Dupa eliberarea jurnalistului, Gabriel este „infinit usurat” si a declarat, in conferinta de presa: „Sunt foarte multumit de aceasta decizie a sistemului judiciar turc. Sunt si mai fericit, pentru Deniz Yücel si pentru familia sa. Aceasta este o zi buna pentru noi toti. Ii multumesc in mod expres guvernului turc pentru sprijinul sau, in accelerarea procesului.”
Alte multumiri au fost adresate de Gabriel cancelarului Angela Merkel, „ca a avut incredere atat de mare, incat sa ne lase sa facem treaba. Trebuie să folosim acum impulsul si sa asiguram eliberarea altor detinuti. Ministrul de externe german a mai adaugat: „Va pot asigura: nu exista nici o intelegere in aceasta privinta.”
Timing-ul si ambitiile SPD-ul pe ministeriatele din noul guvern, care va fi constituit luna aceasta, sugereaza insa altceva. In negocierile pentru coalitia de guvernare din Germania, care treneaza de aproape cinci luni, crestin-democratii Angelei Merkel au trebuit sa cedeze importantul minister al finantelor. Iar acum, dupa performanta lui Sigmar Gabriel, de a-l aduce in tara pe Yücel, ministerul de externe si, prezumtiv, postul de vicecancelar, sunt ca si in mana social-democratilor.
Ar fi naiv insa sa credem, ca Gabriel a actionat doar de capul sau si al partidului sau, fara aprobarea si chiar implicarea lui „Mutti”. Joi, dupa intalnirea cancelarului german cu omologul sau turc, Angela Merkel a declarat ca l-a atentionat pe Yildirim, ca „acest caz are o deosebita urgenta pentru noi“.
Cazul a fost, in timpul din urma, cel mai vizibil punct de conflict in relatiile germano-turce. Yücel a stat un an in inchisoare fara acuzare, iar lucrurile stagnau de tot. Saptamana trecuta i-a fost, in sfarsit, adusa la cunostinta acuzarea, iar el a fost eliberat din arest preventiv si s-a intors in Germania, asteptand procesul. Iar acesta nu e unicul caz.
In octombrie 2017, un tribunal turc a ordonat eliberarea activistului german pentru drepturile omului, Peter Steudtner, neimpunandu-i interdictie de iesire din tara. El a reusit sa se intoarca in Germania, desi procesul continua împotriva lui. Eliberarea lui Steudtner, ca si cea a unei translatoare, pe nume Mesale Tolu, au dus la o usoara relaxare a relatiei germano-turce.
Contextul politic turco-german
. Ulterior, situatia s-a tensionat si mai mult, deoarece„Berlinul i-a refuzat lui Erdogan cererea de a vorbi public conationalilor sai, in contextul summit-ului G20 de la Hamburg“. Si a culminat cu „Scrisoarea epocala a ministrului de externe Sigmar Gabrielcatre cetatenii turci din Germania, in care anunta schimbarea politicii guvernului german fata de politica Turciei“.
Acum, profitand probabil de impasul guvernamental german, ministrul de externe turc a declarat raspicat, ca isi imagineaza, din nou, iesirea la rampa a unor politicieni turci, in fata conationalilor lor din Germania. „Ne dorim intotdeauna aceasta. Aceste intalniri cu oamenii din Turcia nu sunt situatii care sa deranjeze Germania“, a spus Yildirim.
Anul trecut, inainte de referendumul privitor la schimbarea Constitutiei din Turcia, unii politicieni turci si presedintele Erdogan au vrut sa faca propaganda pentru aceasta, la conationalii lor din Germania. Acest lucru a starnit scandal in randul populatiei si rezistenta a autoritatilor germane, care au fost acuzat in Turcia de „metode naziste“.
Ulterior, ministerul de externe german a comunicat tuturor ambasadelor straine din Germania, ca se interzic campaniile electorale ale politicienilor straini pe teritoriul Germaniei, inainte cu trei luni de alegerile din tarile lor.
Contextul militar
Guvernul turc spera intr-oo cooperare mai stransa, in domeniul armamentului, cu Germania. Yildirim a spus ca doreste participarea Germaniei la constructia planificata a bazinului turcesc principal de lupta, „Altay”. O astfel de cooperare ar aduce beneficii ambelor parti. El crede ca principalul beneficiar ar fi Germania, „deoarece masinile vin din Germania, in Turcia ar fi realizate doar componentele simple.”
Yildirim a aparat, de asemenea, desfasurarea tancurilor de lupta germane, „Leopard 2”, din Siria. Implicarea acestor tancuri in ofensiva turca impotriva militiei kurde, YPG, a fost „de la sine inteleasa“, a spus el, criticand refuzul guvernului federal de a permite upgradarea tancurilor cu blindaj contra minelor si spunand ca, in fond, acest lucru poate fi realizat si in Turcia, cu resurse locale.
Guvernul turc intentioneaza sa construiasca circa 1000 de tancuri de lupta de tip „Altay”, in valoare de aproximativ sapte miliarde de euro. Pentru prima transa, de 100-200 de tancuri, intra la oferta de licitatie si producatorul turc de camioane si autobuze, BMC, cu care grupul Rheinmetall din Düsseldorf a fondat societatea mixtă RBSS, in anul 2016. Sediul central al companiei este Ankara. Rheinmetall detine o minoritate de 40%. Decizia privind comanda de executie a tancurilor ar trebui sa fie luata la inceputul anului 2018.
Fara aprobarea guvernului federal, nu este insa posibila participarea unei companii germane, la construirea blindatelor din Turcia. Anul trecut, din cauza tensiunilor cu Ankara, guvernul federal a redus permisele de export la cel mai scazut nivel. Mai mult chiar, aprobarile de export au fost practic inghetate, dupa inceperea ofensivei turcesti impotriva militarilor kurzi YPG din Siria, despre care am relatataici.
Primul ministru turc a justificat operatiunea impotriva YPG-ului cu atacuri zilnice de rachete din partea siriana, asupra Turciei. El crede ca acest „embargou” e in neregula, „pentru ca suntem membri NATO, Germania este un membru NATO”. „Si, in regiunea noastra, protejam granițele NATO”, a mai spus el. Yildirim considera ca folosirea tancurilor „Leopard” impotriva militiilor kurde nu are nicio chichita din punct de vedere legal. „Le-am cumparat pentru zile ca acestea, cand suntem atacati. Cand altcandva sa le folosim?
Armata germana a livrat Turciei, ca partener NATO, intre anii 2006-2011, 354 de tancuri „Leopard 2”, fara conditionari ale punerii acestora in actiune, insa cu interdictie de a le vinde sau dona unor terti. Astfel, guvernul german nu are posibilitati legale de a restrictiona folosirea tancurilor grele de lupta, de productie germana.