​Urmează o lecție dură de educație economică

Ce se va întâmpla în săptămânile următoare și de la anul în ce privește taxele și impozitele, impactul lor asupra nivelului de trai, este o bună lecție de educație economică. Nu pentru guvernanți sau pentru partidele aflate la guvernare, ei știu foarte bine de ce și cum s-a ajuns aici, ci pentru populație.

Nu-mi fac iluzii prea mari, dar iată câteva lucruri, relativ simple, de ținut minte

Primul, și poate cel mai important, este că niciun guvern sau partid, din România sau de aiurea, nu dă bani de la el pentru salarii, pensii sau investiții. Singurii bani pe care îi au partidele să facă ce vor cu ei sunt cei din subvenții plătite tot de la bugetul de stat. Din ăștia, care nu-s deloc puțini, își plătesc de exemplu prestațiile la TV ca să atragă electoratul de partea lor.

Atunci când reprezentantul unui partid/guvern susține că a mărit salariile sau pensiile, sau investițiile minte prin omisiune. Pentru că nu spune niciodată de unde provin creșterile, faptul că nu fac decât să redistribuie banii strânși din taxele și impozitele plătite de toată lumea, pe cei împrumutați cu dobândă (mare) care tot în sarcina electoratului cad.

Astăzi suntem în situația de a acoperi un deficit de peste 100 de miliarde de lei, prin măsuri combinate de creștere a veniturilor și scădere a cheltuielilor. Aceasta, sub sancțiunea pierderii unor sume imense de bani de la Uniunea Europeană, fapt care ar conduce rapid la un rating de țară nerecomandat pentru investiții, adică un hău de unde nu vom mai putea ieși ani în șir.

Pachetul pe care Executivul își va asuma răspunderea vine ca o notă de plată pentru creșterile accelerate de salarii din anii precedenți mult peste rata inflației sau a creșterii economice (wage-led-growth). Multe din aceste măsuri se vor resimți în prețul bunurilor și serviciilor, care va crește, prelungind astfel perioada inflaționistă. Acesta ar fi al doilea lucru de reținut, măsurile populiste, destinate cumpărării de voturi, sunt plătite ulterior prin inflație înaltă și cu bani împrumutați care revin tot în sarcina ”beneficiarilor”.

Când partidele promit creșteri de salarii/pensii, iar bugetele din care se fac aceste plăți sunt în mare deficit, nu ar mai trebui să scape de întrebarea de unde cu exactitate vor fi finanțate.

Al treilea lucru de reținut este că atunci când nu vor mai putea ascunde gunoiul sub preș, politicenii aflați la guvernare niciodată nu vor admite că sunt responsabili pentru politicile proaste fiscale și de venituri din anii precedenți. Nu veți vedea pe nimeni care să vină să recunoască am promis și am dat creșteri salariale și de pensii fără să avem și finanțarea pentru ele, ba mai mult am renunțat la venituri acordând facilități fiscale simultan.

Nu veți auzi pe vreunul care să recunoască că a mizat pe împrumuturi cu dobânzi mici inițial și mai mari ulterior ca să facă zisele plăți.

Deși datoria publică care a explodat, deficitul bugetar și de cont curent care au crescut simultan, bugetul construit pe venituri fantasmagorice grăiesc de la sine că așa stau lucrurile.

Fuga de răspundere sus-amintită va genera o căutare febrilă de vinovați terți care să mute reflectorul de pe greșelile evidente de politici și este ceea ce-am văzut de câteva luni încoace.

Este deja anecdotică blamarea lui Cristian Ghinea sau Vlad Voiculescu pentru că au inclus în PNRR reforme ale fiscalității. Pentru mai mult de 3 ani de zile fostul ministru al muncii, un personaj de tristă amintire, a tergiversat legea pensiilor și pe cea a salarizării, repetând până la exasperare că nu este de acord cu procentul din PIB înscris în document pentru buneii și seniorii noștri. Să dai vina pe un program care îți aduce (dacă respecți ce ți-ai asumat) cea mai mare sumă din istoria României din care mare parte nerambursabilă, ar părea ridicol, dar iată că se-ntâmplă.

Și nimeni nu pune întrebarea foarte simplă dacă cumva PNRR este responsabil pentru deficite, deși nu m-ar mira să auzim că da

Alt vinovat recurent pentru situația limită în care a ajuns bugetul este mediul privat, care din motivul că e rău, hrăpăreț și cam hoț, nu ține pasul cu cheltuielile angajate de stat, face evaziune și optimizează fiscal. Dar nu tot mediul privat se ocupă cu așa ceva, ci ăla condus de capitalul străin multinațional și al băncilor care, în ingeniozitatea lui, nu plătește suficient impozit pe profit.

Evidența potrivit căreia cei mai mari datornici la stat pentru toate categoriile de taxe și impozite (de profit nu poate fi vorba) sunt fix companiile cu capital de stat căpușate pe rând de reprezentanții acestuia în CA, este elegant omisă. Pentru a fi pedepsiți și a nu se mai fofila acești capitaliști veroși vor trebui taxați pe cifra de afaceri dacă nu au profit suficient sau, ca să fie mai sigur și pe una și pe cealaltă. Dreaptă soluție nu?

Vestea bună este că probabil mulținaționalele și băncile vor înghiți aceste suprataxe dar, în ingeniozitatea lor, le vor transfera cu ușurință în prețul bunurilor și serviciilor și în dobânzi, plătite ghici de către cine?

Nu există masă gratuită și nici substitut pentru politici economice fiscale și de venituri prudente și raționale. De ținut minte, în general și mai ales la anul, dragi contribuabili.

Sursa foto: Vlad Ispas | Dreamstime.com

N.Red: Daniel Oanță este expert principal în cadrul BNR. Opinia exprimată mai sus este una care nu angajează instituțiile cu care este asociat.