Chiar e adevărat că oamenii folosesc doar 10% din creier? Medic: „Este un mit atât de răspândit încât și studenții îl aduc în discuție”

„Omul obișnuit folosește doar 10% din creier”, e o teorie care a început să circule în 1936, după ce scriitorul american Lowell Thomas a menționat în introducerea cărții lui Dale Carnegie „How to Win Friends and Influence People” că afirmația îi aparține lui William James, un renumit profesor de la Harvard, considerat părintele psihologiei americane.

De-a lungul timpului însă numeroase dovezi științifice obținute prin tehnici avansate de imagistică și cercetări în domeniul neuroștiinței au demonstrat că această teorie este cât se poate de falsă.

„Noi folosim întotdeauna creierul în întregime,” a precizat Erin Hecht, profesor asistent de neuroștiințe evoluționiste la Universitatea Harvard.

Julie Fratantoni, cercetător în neuroștiințe cognitive și coordonator al proiectului The BrainHealth la Universitatea Texas din Dallas susține, de asemenea, că acesta e doar un mit. În primul rând, nu se precizează dacă procentul de 10% se referă la volumul creierului sau la alt aspect legat de activitatea cerebrală.

Doar un mit amuzant

„Este vorba de 10% din activitatea electrică? Este vorba de un nivel de oxigenare a sângelui de 10%? Este un mit atât de răspândit încât și studenții îl aduc în discuție, iar răspunsul meu de fiecare dată e că dacă folosești doar 10% din creier, probabil ești conectat la un ventilator mecanic,” a precizat cercetătorul.

Prof. Hecht a comparat activitatea cerebrală cu cea a inimii în timp ce corpul se află în repaus; inima continuă să bată chiar dacă nu funcționează la capacitate maximă. La fel, întregul creier și celulele sale, numite neuroni, sunt întotdeauna active, chiar și la un nivel de bază.

Potrivit experților în neuroștiințe Fratantoni și Hecht, chiar dacă creierul este împărțit în regiuni, el funcționează prin diferite rețele. Nicio regiune individuală nu acționează izolat. Fratantoni a dat exemplul rețelei neuronale necesare pentru a procesa gândurile și interacțiunile sociale care implică mai multe zone cognitive.

Activitatea cerebrală poate fi observată prin intermediul RMN-ului

Pentru a descoperi care părți ale creierului sunt active, cel mai bun instrument pentru a măsura activitatea cerebrală este imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (IRMf). Rezonanța magnetică funcțională (fMRI) este o tehnică imagistică non-invazivă utilizată pentru a măsura activitatea cerebrală prin detectarea modificărilor în fluxul sanguin și nivelurile de oxigenare în diferite regiuni ale creierului. Această tehnică furnizează informații despre modul în care diferite zone ale creierului sunt implicate în diverse activități cognitive, emoționale și senzoriale.

Principiul de bază al IMRf se bazează pe faptul că zonele active ale creierului necesită mai mult oxigen și mai mult sânge pentru a funcționa în comparație cu zonele inactive. Când o anumită zonă a creierului este activată, fluxul sanguin crește pentru a furniza oxigen și substanțe nutritive necesare pentru funcționarea neuronală. Fiecare schimbare a fluxului sanguin și a nivelului de oxigenare are un efect asupra semnalului magnetic generat de țesutul cerebral, pe care aparatul de IMRf îl poate detecta și transforma în imagini.

Avantajul major al IMRf este că oferă imagini în timp real ale activității creierului și poate fi utilizat pentru a investiga activitatea creierului în timp ce subiecții efectuează diverse sarcini cognitive, sociale sau motorii. Acest lucru permite cercetătorilor să observe zonele implicate în procese precum limbajul, gândirea logică, atenția, memoria și multe altele.

Cu cât ne pricepem mai bine la ceea ce facem, cu atât ne folosim mai puțin creierul

Pe măsură ce ne familiarizăm cu anumite abilități, creierul uman folosește resurse mai puține. În timpul practicării unei abilități, creierul suferă schimbări observabile. În primul rând, conform lui Hecht, țesutul cerebral asociat cu regiunile respective crește în dimensiuni. Cercetătorii presupun că această dezvoltare poate fi rezultatul neuronilor care se extind pentru a se conecta cu celulele cerebrale învecinate sau al creșterii vascularizării pentru a facilita un flux mai mare de sânge. În același timp, pe măsură ce creierul se familiarizează cu o anumită abilitate, acesta devine mai eficient și consumă mai puțină energie.

„O altă modalitate eficientă pentru a măsura nivelul de activitate al creierului este energia mentală sau efortul conștient depus pentru a finaliza o anumită sarcină. Dar cum nivelul de energie mentală nu poate fi testat în mod științific, această evaluarea implică o anumită subiectivitate,” a subliniat Hecht.

Expertul menționează că mai indicat ar fi să ne gândim fiecare dacă ne cunoaștem adevăratul potențial cognitiv și ce putem face ca să-l atingem. „Cea mai bună metodă este să practici, în mod consecvent, orice abilitate pe care o cultivi,” a declarat cercetătorul în neuroștiințe.

Dezvoltarea creierului în funcție de competențele pe care le dobândim

Imagistica prin Rezonanță Magnetică Structurală (RMS) e o altă metodă de imagistică non-invazivă extrem de precisă, utilizată pentru a obține imagini detaliate ale structurii creierului. Această tehnică utilizează câmpuri magnetice puternice și unde de radiofrecvență pentru a crea imagini ale creierului, permițând cercetătorilor să observe anatomia cerebrală cu o rezoluție incredibilă.

Prin intermediul RMS, oamenii de știință au realizat descoperiri remarcabile privind dezvoltarea creierului și adaptarea sa la abilitățile individuale. Diverse studii au demonstrat că diferite regiuni ale creierului se dezvoltă și se adaptează în funcție de experiențele și competențele pe care le dobândim pe parcursul vieții.

De exemplu, cercetările au arătat că pianistii experimentați au cortexul motor, regiunea creierului implicată în controlul mișcărilor fine, foarte dezvoltat. Acest lucru se datorează antrenamentului și exercițiilor repetate pe care le desfășoară pentru a coordona degetele și mâinile în timpul interpretării muzicale complexe.

Pe de altă parte, oamenii de știință și cercetătorii prezintă modificări ale cortexului prefrontal, regiunea asociată cu funcțiile executive precum luarea deciziilor, planificarea și rezolvarea problemelor. Această adaptare a creierului la cerințele specifice ale unor profesii care necesită gândire analitică și rațională ilustrează plasticitatea creierului uman.

Imagistica prin Rezonanță Magnetică Structurală a contribuit semnificativ la înțelegerea modului în care creierul se adaptează și se schimbă în funcție de mediul înconjurător și de experiențele individuale. Aceste descoperiri au demontat mitul conform căruia folosim doar o mică parte din creier, demonstrând că fiecare zonă a creierului are rolul său specific și se dezvoltă în funcție de cerințele și provocările pe care le întâlnim pe parcursul vieții.

În cele din urmă, ideea potrivit căreia folosim doar 10% din creier nu este doar incorectă, ci și irelevantă. Prof. Hecht a menționat că, după o trauma invalidantă sau un accident vascular cerebral, unele persoane își pot recăpăta abilitățile datorită altor zone ale creierului care pot prelua funcția regiunii afectate.

Plasticitatea uluitoare a creierului uman permite reorganizarea conexiunilor atunci când o zonă este dezactivată sau afectată, astfel că ceea ce constituie 100% din capacitatea cerebrală poate să evolueze. Chiar și în cazul unei zone cerebrale deteriorate sau îndepărtate, creierul poate găsi modalități de a funcționa la capacitate maximă.

Sursa foto: Dreamstime.com