Summit-ul european de la Bruxelles: pozitia adoptata de guvernul german a fost votata azi in Bundestag. De ce este solutia europeana propusa de Merkel atat de greu de implementat?

Miercuri, cancelarul Angela Merkel a prezentat la vot in Bundestag pozitia guvernului german in problema refugiatilor, care urmeaza a fi adoptata la summit-ul UE din 18/19 februarie, de la Bruxelles. In declaratia guvernamentala, Merkel (CDU) si-a aparat vechiul curs in problema refugiatilor, pledand pentru o solutie europeana si nu nationala, precizand si ca la summit nu vor fi adoptate contingente.

UE „se face de ras” daca discuta despre acestea, desi repartizarea deja convenita a 160.000 de refugiati nu s-a infaptuit „nici macar un pic”. Merkel a aratat intelegere pentru solicitarile Marii Britanii de a elimina in parte „tentatiile sistemului social” pentru imigranti, insa a spus ca principiile liberei miscari si ale non-discriminarii in UE nu pot fi puse in discutie.

Merkel a explicat in reuniunea de dupa-amiaza a Bundestag-ului ca majoritatea populatiei din Germania se pozitioneaza ca si inainte, adica solidar cu refugiatii. „Gasesc asta minunat”, au fost cuvintele cancelarului german. Ea explicase si anterior ca succesul summit-ului UE depinde de progresele in cooperarea cu Turcia si in securizarea granitelor exterioare ale Uniunii Europene. Dar de ce oare este solutia europeana atat de greu de implementat?

Exista cateva motive:

• 1) Nu toate tarile UE sunt atat de vizate de refugiati, astfel incat le lipseste motivatia de a prelua cote de migranti. Datele Eurostat din noiembrie 2015 situeaza Germania pe primul loc, urmata de Suedia, Austria si Ungaria (pana in septembrie 2015, cand ridicarea de garduri la granite s-a soldat cu schimbarea rutei de imigratie). Mai ales in tarile Europei de Est, dar nu numai, blocada se sprijina pe lipsa experientei (si a fondurilor, desi acestea ar urma in mare parte sa fie acoperite de UE) in integrarea migrantilor, pe temeri legate de securitatea nationala sau resentimente de factura nationalista si religioasa, care servesc mai ales interesele electorale ale unor partide de factura populista.
• 2) lipsa de consens asupra unei politici comunitare in problema azilului politic. Pana acum, Germania a dovedit generozitate in preluarea cererilor de azil, alte state insa, mai ales est-europene, de pe asa-numita „ruta balcanica”, nu se simt obligate sa adopte aceasta politica referitoare la azil.
• 3) speranta care se pune in directia Turciei, bazata pe bani contra securizarii frontierelor. Negocierile UE cu Ankara s-au bazat pe acest plan, care inainteaza cu greu. Datorita lipsei de consens european, Berlinul incearca crearea unei „Coalitii a Doritorilor”, formata din state UE care sa preia refugiati. Turcia si-a conditionat cooperarea la plan de relaxarea sistemului de vize pentru cetatenii turci si de accelerarea dinamicii in problema aderarii sale la UE.
• 4) presiunile partidelor de dreapta extrema. In Germania, partidul populist si nationalist Alternativa pentru Germania (AfD) inregistreaza importante cresteri in sondaje. La fel evolueaza in Franta Frontul National al lui Marine Le Pen (FN). In Ungaria, la conducerea tarii se afla conservatorii de factura in mare parte nationalista ai lui Viktor Orban, iar in Polonia national-conservatorii din Partidul Drept si Dreptate (PiS) sunt la putere. In Danemarca, guvernul minoritar liberal este pus si el sub presiune de populistii de dreapta. Acest fenomen politic ingreuneaza gasirea unei solutii europene comune, din care face parte si intentionata repartizare proportionala de refugiati in cele 28 de state ale UE.
• 5) perpetuarea crizei financiare din Europa. Incepand cu 2008, UE si institutiile sale au fost intr-o continua „misiune de salvare” a bancilor europene, pentru care s-au investit multe energii si enorm de multi bani. Crearea unor mecanisme, institutii financiare si pachete de salvare europene pentru diferite tari – in topul carora se afla Grecia, care anul trecut era in prag de faliment – a fost un efort considerabil, continuu si a costat multi nervi. Criza a provocat in Europa si mult somaj, ceea ce a intarit instinctul de autoaparare referitor la pietele de munca nationale. Unele tari s-au reabilitat, precum Germania, altele mai putin sau deloc. Frica, insa, a ramas.

Multi capi ai Europei se pare ca nu sunt pregatiti sa se ia la tranta din nou cu o problema uriasa cum este cea a refugiatilor, asa ca adopta fie politica gardurilor la granite, fie aruncarea pisicii in curtea vecinului, in virtutea unui principiu mai degraba las si auto-protectionist. Ca unele legi fundamentale -cum este dreptul de a solicita azil – sau ca principiul libertatii de miscare in UE si chiar spatiul Schengen sunt in pericol, pare a ii interesa mai putin.

Cine o va sustine maine pe Merkel? Presedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a asigurat-o de sprijinul sau si a incurajat-o sa isi pastreze linia politica adoptata pana acum. El a declarat, citat de publicatia Bild: „Cancelarii au fost intotdeauna apreciati cand si-au pastrat cursul in vremuri furtunoase”. „Ma gandesc mai ales la vizionara politica de reunificare a lui Helmut Kohl. Istoria i-a dat dreptate si ii va da dreptate si Angelei Merkel”, a adaugat Juncker.

Cancelarul Austriei,Werner Faymann, spera insa ca Germania va adopta in curand o politica mai restrictiva, precum o are si tara sa. Social-democratul austriac a cerut guvernelor europene „sa decida raportat la realitate”. „Asta am facut si noi, si credem ca am facut pasi pe care ii va face si Germania. Personal, eu sunt convins ca vom fi, in curand, din nou in consonanta”, a spus Faymann, pentru ziarul Kurier.

Faymann si Merkel au dus anul trecut, pana la inceputul crizei refugiatilor, aceeasi politica „de bun venit” si granite deschise. Din cauza procentelor in continua crestere ale populistilor de la FPO (Freiheitliche Partei Osterreichs), guvernul austriac s-a inclinat si a adoptat masuri restrictive, cum ar fi cote maximale zilnice si anuale pe primire a cererilor de azil, expulzari mai masive si masuri de control sporit la granitele de sud ale Austriei.

Ministrul justitiei german, Heiko Maas (SPD), a spus, in sprijinul politicii coalitiei de guvernamant careia partidul sau ii apartine si a celei duse de cancelar, ca nici un stat national nu va putea singur sa rezolve aceasta problema europeana, a refugiatilor: „Ideile noastre de pace, libertate si dreptate vom putea noi, ca europeni, sa le realizam doar impreuna”. Granitele europene exterioare trebuie in asa fel securizate, „incat Schengen, libertatea de miscare si piata comunitara sa aiba un viitor”, a mai adaugat el.

Vicepresedintele liberalilor germani, Wolfgang Kubicki, a dovedit mai putina sustinere fata de politica dusa de cancelarul german. El a spus, pentru Redaktionsnetzwerk Deutschland, ca Merkel ar trebui sa mearga de urgenta in tarile arabe si nord-africane, cu mesajul: „Politica noastra de bun-venit s-a terminat”. Declaratiile vice-lui FDP (care, din 2013, nu mai este reprezentat in Bundestag) merg chiar mai departe, solicitand Angelei Merkel sa dea dovada de „curaj politic in problema refugiatilor”, similar celui demonstrat de ex-cancelarul Schroder, care „si-a asumat riscul [n.r. deciziilor] convocand alegeri anticipate”. La anticipatele din 2005, Schroder a cazut.

Tot un SPD-ist, Axel Schafer, vicepresedinte de factiune si responsabil de probleme europene, dezvoltare si cooperare economica, a declarat pentru agentia de presa dpa, ca tarile UE trebuie sa gaseasca o solutie in problema refugiatilor pana cel tarziu la summit-ul european din martie. „Daca nu, alternativa va fi: Europa se mentine sau se dezmembreaza”, a adaugat el. Prin urmare, summit-ul UE de joi si vineri este „crucial”, atat pentru situatia Brexit (iesirea UK din UE), cat si pentru linia directoare a Uniunii pe tema refugiatilor. Iar daca totusi nu se vor lua decizii cruciale, in luna martie ‘se va mai vedea”.