Spectacolul neputintei: revocarea procurorului Nitu

Imaginea neputintei: premierul Ciolos, presedintele Iohannis si ministrul justitiei, Raluca Pruna, adunati la Cotroceni sa vada cum ar putea fi determinat procurorul general Tiberiu Nitu sa plece dupa ce DNA l-a prins alergand ilegal de vreo 700 de ori cu coloana oficiala facuta cadou de Gabriel Oprea pe cand era la interne. Nu pot intelege cum cei mai puternici oameni in stat se roaga unul prins in culpa sa plece, inca analizeaza cum sa-l revoce iar impricinatul sfideza o tara intreaga cu nesimtirea lui.Este cumva simptomatic atat pentru lipsa de autoritate pe care o emana un presedinte slab, obsedat de evitarea oricarei situatii conflictuale, cat si pentru calitateea umana execrabila a celui ajuns procuror sef in urma trocului politic Ponta-Basescu.

Aceasta scena cam ridicola nu trebuia sa aiba niciodata loc. Nitu trebuia fie revocat fara ezitare, fie convins sa-si dea demisia. Ministrul justitiei, Raluca Pruna, i-ar fi sugerat sa plece, dar Tiberiu Nitu, evident, a refuzat. In acest caz, ministrul justiei avea toate motivele sa propuna revocarea pe motiv ca una din conditiile de numire in functie, buna repuatie, nu mai este indeplinita. (Legea 303/2004, art 51).

Ezitarile n-au facut bine nici presedintelui, nici guvernului. In treacat fie spus, Klaus Iohannis primeste marti la Cotroceni o noua generate de absolventi ai Institutului National al Magistraturii, tineri judecatori si procurori. Cum arata in fata lor un presedinte de tara incapabil sa inlature timp de o saptamana din functie o rusine de procuror suspectat de comportament abuziv si dispret fata de lege? Atentie mare, seful statului este direct implicat in procesul de numire si revocare, aproband sau nu propunerile venite de la ministrul justitiei.

Ma tem ca Tiberiu Nitu nu face dacat sa-si incerce norocul la fel cum a procedat amicul sau, Victor Ponta. Fostul premier a refuzat sa demisioneze chiar si dupa ce a fost trimis in judecata pentru fapte de coruptie. Apoi, atat cat stiu despre Nitu, are destui amici in politica interesati sa-l mentina cat mai mult in fruntea Parchetului General. Pe scurt, Nitu si-a propus sa reziste deoarece, in ciuda faptului ca procurorii respecta ierarhia, nu vede in guvern sau presedinte forta autoritatii care impune respect.

Ce n-a inteles, totusi, Tiberiu Nitu, este ca s-a terminat. Toti astia ca el sfarsesc prin a fi evacuati ceva mai brutal daca nu inteleg ca e cazul sa iasa din scena de buna voie dupa ce au iesit grav in decor.

Nitu a avut la dispozitie o saptamana (mult prea mult) pentru a demisiona inainte de fi pus oficial sub acuzare. Aici subliniez din nou ca DNA pare sa-i fi lasat aceasta portita tocmai pentru a evita situatia ridicola de a fi cercetat penal de sublaterni din functia de procuror general.

Acum o saptamana, procurorii anticoruptie au comunicat ca a beneficiat ilegal de coloana oficiala in urma protocolului semnat cu ministerul de interne, primind astfel un folos necuvenit de la Gabriel Oprea, acuzat de abuz in serviciu. In mod normal, beneficiarul “folosului necuvenit” nu are cum sa evite acuzatie de “complicitate la abuz in serviciu”.

Este o chestiune de timp, cum am spus inca din prima zi, pana cand Tiberiu Nitu va fi acuzat oficial de procurorii DNA. Nu vad cum va mai putea evita atunci un picior in spate. Dar ajunsi in aceasta situatie, ne facem iarasi de ras ca stat.

Nitu a avut de la cine invata ritualul nesimtirii cosmice.

Parlamentari, ministri, primari, consilieri locali, se agata de functie pana in ultimul moment indiferent cat de mari sunt scandalurile in care sunt implicati. Pe unii nici condamnarile definitive nu-i clintesc.

Au crescut cu totii la scoala de gandire care a distrus increderea in institutii si a destramat tesutul social al Romaniei in ultimul sfert de veac. Armate intreagi de politruci, functionari sau magistrati au manevrat puterea convinsi ca legile si regulile elementare de bun simt sunt bune doar pentru fraieri.