Dacian Ciolos si sindromul tehnocratului

A evalua performanta unui guvern si a unui premier dupa numai o luna si jumatate de la instalare pare, pentru orice analist onest, cam neserios. A trage concluzii ferme si a pronunta sentinte drastice, iarasi, e mult prea devreme. A nu tine seama de contextul politic complicat indica rea credinta. Guvernul si primul ministru beneficiaza inca de o perioada de gratie. Dar, cu toata bunavointa, premierul Ciolos a produs si primele dezamagiri. In comportamentul sau am vazut deja germenii unui sindrom. L-am putea numi sindromul tehnocratului. Cum se manifesta el si ce anume il genereaza?

Sindromul tehnocratului s-a vazut in toata splendoarea lui in timpul interviului de la Antena 3, din seara zilei de 23 decembrie. Insasi prezenta premierului Ciolos acolo tradeaza o anumita nesiguranta si dorinta de a-si asigura linistea mediatica. Dincolo de asta am vazut cu totii un premier interesat sa castige simpatia liderilor politici, sa se puna bine cu toti, sa mentina punti cu toate partidele si centrele de influenta.

Invitat sa caracterizeze relatia sa cu diversi politicieni, Dacian Ciolos a raspuns in felul urmator. Despre Victor Ponta: Un amic. Despre Liviu Dragnea: Un amic si o relatie de incredere. Un om serios cu care se poate discuta in mod serios. Despre Tariceanu: am pastrat o relatie amicala. Cam prea multi amici printre prietenii borfasilor.

Despre seful SRI, Eduard Helvig, a spus ca se cunoaste din copilarie, din Zalau. Ei, pe asta nu o stiam. Dar stiam ca Helvig l-ar fi propus premier. Avem cel putin un indiciu in aceasta directie: primul care l-a anuntat, cu saptamani inainte, pe Dacian Ciolos in locul lui Victor Ponta a fost amicul lui Helvig, Rares Bogdan. In treacat fie spus, vin tot mai multe semnale ca amicul Helvig se implica in diverse jocuri politico-mediatice, cam riscante pentru un sef SRI obligat la neutralitate.

Publicul exigent, cu asteptari ceva mai mari, n-a inteles ce sens a avut prezenta la Dacian Ciolos la Antena 3. Ce a cautat acolo, de ce a legitimat prin prezenta lui o televiziune care reprezinta esenta raului in spatial mediatic romanesc? De ce a acceptat sa intre in jocul otravit al vechiului sistem de putere? Publicul care a maturat partidele si a cerut guvern de tehnocrati a facut-o in semn de protest impotriva acestui sistem osificat si putred, impotriva trucajelor mediatice si a minciunilor propagandistice.

In cateva luni, Gadea&co se vor intoarce impotriva lui asa cum se pricep mai bine, prin lungi campanii de linsaj si atacuri imunde. Si atunci, la ce bun scufundarea in mocirla lor? Placerea de a fi periat de spalatori vestiti de cadavre? Sper ca nu, din cate cunosc premierul Ciolos nu are vanitati de felul asta. Si atunci?

Din nou, singura explicatie rationala sta in sindromul tehnocratului. Dacian Ciolos are nevoie de sprijin politic in Parlament, acolo unde jocurile inca le face PSD-ul lui Dragnea, oamenii lui Ponta cati or mai fi, Tariceanu, Oprea si ceilalti. Ca orice premier ajuns in functie fara sa aiba in spate un partid, Ciolos spera ca, pastrand bune relatii cu toate sferele de influenta, isi mareste sansele de supravietuire.

Sa ne amintim de modelul esuat al tehnocratului, inca proaspat in mintea tuturor. MRU a pierdut in 2012 puterea dupa numai doua luni, tocmai din cauza ca a infruntat inclusiv partidul aflat atunci la putere care, teoretic, il sustinea. Evident, Dacian Ciolos putea incerca si el o abordarea mai agresiva in relatia cu partidele, dar risca soarta lui MRU. Mugur Isarescu, in schimb, incarneaza modelul “tehnocratului de succes”, care a supravietuit peste doua decenii intr-o functie exact asa, adica jucand cu toti.

Asadar, marea problema in cazul lui Dacian Ciolos nu este ca exerseaza mersul pe sarma, ca incearca sa insele vigilenta partidelor clamand relatii de “amicitie” cu liderii lor, oricat de detestabili ar fi ajuns ei in ochii opiniei publice. Pragmatic vorbind, asta poate fi inteles pana la un punct. Daca doreste sa puna in practica, in mod real, reforma administratiei si sa atinga marele obiectiv al numirii unor sefi independenti la varful parchetelor in primavara anului viitor, ferind astfel Justitia de influenta nefasta a partidelor, atunci merita sa inghita cateva broaste.

Sindromul tehnocratului vesnic depedent de bunavointa politicienilor are deja vechime in cazul lui Ciolos, pus ministru la agricultura sub guvernul Tariceanu, trimis comisar european cu sustinerea lui Traian Basescu si, potrivit celui din urma, gata sa-si negocieze sustinerea socialistilor pentru un nou mandat la Bruxelles.

Semnul de intrebare este ce doreste Ciolos sa obtina in final? Puterea pentru el sau binele comun? Daca scopul mesajelor curtenitoare fata de establismentul putred al Romaniei este simpla supravietuire, atunci e mult prea putin. Un eventual esec al experimentului Ciolos ar adanci, cum s-a tot spus, neincrederea in democratie si institutiile ei.

Romania nu castiga prea multe avand la carma un premier cu mentalitate de functionar timorat de politicieni. In toata cariera sa, premierul Ciolos nu a dat semne ca se multumeste cu putin, dar acum s-a apropiat periculos de o linie rosie, a comis gesturi gratuite si inutile. Chiar si asa, ramane in contextul dat cea mai buna solutie pentru o tara jefuita de garda veche de politruci.

Cu cat acumuleaza mai multe bile negre, cu atat imaginea sa de tehnocrat pus in slujba binelui comun se degradeaza mai repede. Apoi, risca sa se indeparteze prea mult de publicul sau, sa intinda coarda compromisului (deja facut PSD-ului in mai multe randuri) pana la destramarea increderii si sa fie mai degraba perceput ca marioneta partidelor.

Poate ar trebui sa conteze mai mult pe formidabila energie a strazii, pe sprijinul acelei parti progresiste din societate. Romania dupa Colectiv nu mai seamana deloc cu Romania inerta si resemnata de dinainte, tinuta in prizonieratul partidelor si televiziunilor. Asta presupune ca in 2016, un an foarte dificil cu doua siruri de alegeri, sa guverneze cu ceva mai mult curaj (Citeste si Ciolos are o singura sansa: sa petreaca fiecare zi la Guvern ca si cum ar fi ultima zi).

Sa speram ca tot ce face acum nu este netezirea drumului catre un guvern PNL-PSD rezultat dupa alegerile din 2016, cu “tehnocratul” Ciolos in frunte. Nu ar fi exclus ca presedintele Iohannis, care la randul sau a jucat cu toate partidele in cele trei mandate de primar la Sibiu, sa viseze la o constructie politica de tip “mare alianta” postelectorala, cu scopul de a-si asigura un mandat linistit si neconflictual si eventual pe al doilea.