Un pericol: eroizarea suspectului de terorism din Targu Secuiesc 

Pentru a treia oara de la arestarea lui Beke Istvan Attila, suspectat de teorism, cateva sute de persoane au iesit in strada in semn de solidaritate ca tanarul extremist maghiar. Prima data au fost cateva sute, a doua oara in jur de o mie, iar sambata numarul lor a crescut la peste o mie. In mod evident, cetatenii maghiari nu cred ca un tanar, desigur, cu idei extremiste in cap si lider al unei organizatii separatiste, dar cunoscut drept baiat de treaba, din familie instarita si cu ceva afaceri prin oras, ar fi putut pune in pericol viata altor oameni. Am explicat deja cum s-a nascut si a evoluat criza de incredere a cetatenilor maghiari in institutiile statului roman si cine sunt marii vinovati pentru ruptura.

In acest moment, urgenta este alta. Putem lesne observa cum avalansa nemultumirilor creste, iar Beke Istvan Attila risca sa se transforme intr-un erou local, desi este suspectat ca pregatea unul dintre cele mai grave evenimente de dupa conflictele interetnice de la Targu Mures din martie 1990. Atentie mare, asistam la prima tentativa – esuata din fericire – de operationalizare a ideilor radicale.

A face un erou dintr-un suspect de terorism este mult prea mult, chiar pentru o tara absurda ca Romania. Asa ceva trebuie oprit repede si fara mari ezitari.

Daca se ajunge aici, totul se complica teribil. Un extremist martirizat legitimeaza in ochii publicului cauza pentru care lupta. Solidaritatea maghiarilor cu unul ca Beke Istvan arata prost in ochii romanilor. Echivaleaza cu aprobarea ideilor separatiste si revizioniste pe care acesta le agita. De aici pana la radicalizarea publicului maghiar, mai ales in secuime, ne desparte un foarte mic pas.

Deja avem cateva indicii in acest sens. Relatarile agentiilor de presa de la mitingul de joi, de pilda, noteaza detalii interesante. Au fost auziti etnici maghiari strigand cuvinte grele impotriva autoritatilor locale reprezentate de lideri UDMR, numiti „tradatori”, altfel spus acuzati ca nu fac mare lucru pentru comunitatea lor.

Liderii maghiari cu care am stat de vorba in aceste zile se declarau, la randul lor, ingroziti de evolutia evenimentelor. Unul dintre ei, cunoscut drept radical, mi-a reprosat, nu personal, ci presei in general, ca ne-am grabit cu caracterizarile.

Strada e mai radicala decat noi, cei ca Beke Istvan sunt extremisti, nu noi, mi-a spus. In replica liderului UDMR am citit insa altceva. Anume, ca nu va mai trece mult pana cand UDMR va cauta sa recupereze terenul pierdut. Vom asista la o previzibila schimbare de discurs iar asta nu o sa placa nimanui.

In fine, nici Ungaria nu va sta cu mainile in san. Ambasada Romaniei de la Budapesta a fost pichetata duminica de cateva zeci de persoane, statul roman fiind acuzat ca nu detine nici o dovada clara ca Beke Istvan se pregatea cu adevarat sa detoneze o bomba artizanala de Ziua Nationala a Romaniei. Nu m-ar mira ca guvernul Orban sa-i ia apararea lui Beke Istvan la fel cum il protejeaza pe fugarul Marko Attila, investigat in Romania pentru fapte de coruptie.

Daca toate acestea raman fara un raspuns convingator din partea statului roman, aura de martir a lui Beke Istvan va creste de la o zi la alta. Evident ca situatia este delicata, ca alimentarea presei cu informatii detaliate despre cum viseaza extremistii maghiari bai de sange risca sa inflameze resentimentele majoritatii. E usor de intrat in spirala urii, mai greu de iesit.

Insa va trebui gasita o justa masura, astfel incat nici minoritatea maghiara sa nu traiasca cu convingerea ca o amenintare reala, care se putea termina dramatic, reprezinta de fapt o uriasa farsa pusa in scena de statul roman. Daca exista dovezi suplimentare (din cate vad Beke si ai lui erau supravegheati inca din octombrie) ca gruparea extremista pregatea divese actiuni, aceste detalii aduse cat mai repede la cunostinta opiniei publice.

Asta pe termen scurt. Pe termen lung, statul roman trebuie sa aiba mereu in vedere ca se apropie 2018, cand Romania va marca un moment simbolic, o suta de ani de la Marea Unire. Acest moment va fi simbolic si pentru maghiari, dar in sens invers. Altfel spus, incarcatura emotionala va creste in ambele tari pe masura ce ne apropiem de anul aniversar. Nu uitati ca in 2018, in Ungaria lui Victor Orban vor avea loc doua siruri de alegeri, locale si generale.

In consecinta, este usor sa ne imaginam de pe acum cum va arata discursul liderilor maghiari peste un an – doi. Deja, Orban vorbeste despre „proiectul unificarii teritoriilor maghiare” si acuza statul roman ca prigoneste minoritatea maghiara prin anchetele penale declansate in ultimul timp – vezi ultimele iesiri.

In plus, procesul de acordarea a dublei cetatenii conutinua, deja s-a ajuns la cateva sute de mii numai in Romania. Acest proces, alaturi de altele, leaga juridic, economic si cultural maghiarii din Romania mai mult de Budapesta decat de Bucuresti.

In fata acestor realitati tot mai tensionate, nu exista decat o singura solutie pe termen lung: investitii masive in infrastructura din Harghita si Covasna, construirea de drumuri si autostrazi pentru a scoate zona din izolare si saracie. Aceasta trebuie sa fie o tinta asumata si urmarita metodic de statul roman: ridicarea economica a celor doua zone, printr-o politica bugetara asumata de discriminare pozitiva.

Cand zona va prospera economic, cand tinerii vor avea locuri de munca si vor castiga bani inclusiv din afaceri cu romanii care vor avea mai usor acces in orasele lor si motive sa mearga acolo, abia atunci tensiunile si problemele de acum se vor stinge natural, iar ideile separatiste nu vor mai face doi bani. Altfel, saracia si izolarea vor alimenta extremismul – ca peste tot in Europa, spre bucuria Rusiei, cel putin.