Refugiatii/imigrantii, Romania si UE. Marea decuplare de realitate 

Dezbaterea, in mare masura, a inceput spectaculos de prost. Politicieni si public si-au transformat emotiile, empatia sau antipatia, in decizii si verdicte. Personal, marturisesc ca n-a fost deloc usor sa-mi conturez un punct de vedere. Am trecut, la randul meu, prin stari contradictorii, de respingere totala si de jena fata de propria lipsa de intelegere. Nu am pretentia de a fi inteles nici acum dimensiunea unui fenomen complicat care va marca pe decenii intregi politica europeana. Ne aflam abia la inceputul marelui exod al saraciei, imposibil de oprit in lumea smartphone-urilor. Nefericitii planetei sunt astazi conectati live la bunastarea celorlalti, informatia circula repede si ei calare pe ea. Si aici se rupe filmul. Aceasta mare conectare produce in mintea europenilor marea decuplare de la realitate.

Sa ne ocupam intai de toate putin de noi. Rareori am vazut atata energie consumata in gol. Romania nu a avut, nu are inca o mare problema cu imigrantii sau refugiatii. Dimpotriva, cei cativa care au nimerit pe aici regreta si azi unde au ajuns. Pe tableta unui imigrant sau refugiat aflat in cautarea unei lumi mai bune, Romania apare ca un fel de gaura neagra, ceva de ocolit cu grija, un loc chiar mai infricosator decat cel abandonat. Suntem cel mult o trambulina, halta celor mai ghinionisti in viata care fac mereu alegeri gresite.

Am vazut refugiati mai ingroziti de perspectiva de a ramane in Romania chiar decat acei romani speriati de perspectiva de se trezi cu teroristi la usa. Asta e o realitate consemnata de HN si alte publicatii (detalii aici si aici). Cum de suntem vazuti ca o tara chiar mai primitiva decat cea pe care multi o lasa in urma? A tine cu doi euro pe zi un om in niste grajduri nu e chiar semn de civilizatie. Spitalele din Romania arata uneori chiar mai rau decat punctele sanitare din Siria. Prin urmare, decizia presedintelui Klaus Iohannis este corecta.

Nu ne putem lauda prin UE cu ea, dar reflecta o trista realitate. Romania nu doar ca nu poate gazdui mai mult de 1785 de oameni, nici un om in plus, cum ar zice presedintele (incredibil de stupida precizia asta), dar nici mia de azilanti risipita prin cele 6 centre din tara n-o putem tine cat de cat decent.

Romania se mandreste cu o lunga traditie in a administra deplorabil oameni si sisteme (medical, de invatamant, penitenciare etc). De ce am amplifica catastrofa umanitara din Siria, Irak sau alte tari lovite de soarta facandu-le cunostinta refugiatilor cu micul iad autohton?

Pe scurt, pentru prima data in istoria recenta, esecul nostru ca stat functional ne creaza un avantaj net superior in fata Europei civilizate luate cu asalt. Faptul ca nu ne gasim pe ruta marelui exod si ca nimeni nu-si doreste sa esueze aici trezeste in noi o mandrie cel putin prosteasca. Ce tari suntem ca am scapat tura asta. Ne batem cu pumnii in piept, constatam in mod ridicol esecul spatiului Schengen. Ne bucuram meschin ca n-am fost primiti in club, ca altfel astazi aratam mai rau ca Ungaria. Plus ca ne mai gandim daca vrem in Schengen. Cam provinciala abordare.

Cu toate acestea, in Romania s-a ridicat un val de islamofobie crescanda desi nu avem problemele Frantei sau ale Germaniei care si-au recunoscut esecul in a integra aceste minoritati religioase. Politicieni ca Traian Basescu n-au ezitat sa se catere pe val, alimentandu-l cu iesiri care incita la ura religioasa. A pune semnul egal intre religia musulmana si terorism e pur si simplu o inducere in eroare. Genul asta de generalizari face dificil de gestionat exodul din lumea musulmana, faptul ca oamenii de acolo sunt asociati instant cu moartea.

Cam multi romani uita prea repede cat de mult le displac lor etichetarile in masa. Cand sunt facuti cersetori in emisiunile de satira din Franta, cand nemtii nu se scot din hoti sau corupti sar zece metri in sus si tipa: discriminareee! Asa si cu musulmanii. Nu toti navalesc peste noi setosi de sange, dornici sa decapiteze un crestin sau sa se arunce in aer.

Unii concetateni uita apoi cum au navalit la randul lor inainte de 89 peste granita, cum am dat valuri succesive de imigranti culminand cu milioanele stabilite recent in Italia sau Spania. Apoi, sa ne reamintim: Romania a avut un stat comunist care a vandut ca pe vite comunitati intregi dornice sa emigreze (sasi si evrei). La urma urmei, tot noi sau parintii nostri au facut posibile astfel de orori. Multi n-au invatat, din pacate, mare lucru din toate aceste drame recente. Nu fac nici un efort de a incerca macar sa priveasca cu mai multa intelegere catre cei care isi cauta viitorul in alta parte.

Cea mai stupida reactie posibila azi este sa tipi la imigranti exact asa cum urlau extremistii Europei cand ne stigmatizau pe noi, est-europenii, in masa cand i-am invadat, la randu-ne, in hoarde mici. Iar reflexul de a ne stigmatiza s-a pastrat si astazi, cand tari ca Germania sau Austria au blamat tot Europa de Est pentru refuzul de a accepta mecanismul cotelor obligatorii de refugiati.

In treacat fie spus, in lumina noilor evolutii, pare cu atat mai lipsita de sens ideea constructiei unei mari moschei la Bucuresti. Cumva sugestiv pentru genul de intoleranta bascalioasa care se manifesta in aceste zile ramane atentatul cu porci ingropati pe terenul unde ar trebui sa se ridice edificiul.

• Falimentul corectitudinii politice aplicate fara discernamant

In Europa utopiilor, marea decuplare de realitate s-a produs in timp si a culminat in aceste saptamani. Valentin Naumescu a expus impecabil cauzele exodului de azi si ele se rezuma la o singura fraza: ani de orbire si inactiune din partea Occidentului in fata macelului din Orientul Mijlocui de teama de a nu fi iarasi acuzat ca se amesteca in razboaiele altora.

La asta se adauga esecul multiculturalismului ca dogma, incapacitatea Europei de a integra minoritatile venite in special din lumea musulmana. Cristian Campeanu a explicat suficient de clar de ce meltingpot-ul american functioneaza, cu toate rateurile si rabufnirile rasiste, pe cand multiculti experimentat in Europa s-a dovedit o utopie care se lasa din pacate cu victime.

Ideologii stangii au promovat atat de agresiv discursul politic corect incat cei care i-au pus la indoiala in mod rational eficienta s-au trezit pusi la zid si executati ca egoisti, xenofobi, rasisti, lipsiti de umanitate. Apostolii multiculti au colonizat institutii europene, partide, universitati (aici e plin de ei) si miscari urbane cu aerul lor de fiinte ajunse la un nivel superior de intelegere a lumii. Nu mai poti spune, de pilda, ca este cu totul inacceptabil ca Europa sa-si ajusteze sau chiar sa renunte la valorile crestine pentru a nu ofensa, cumva, sensibilitatea comunitatii musulmane fara sa treci drept un mic barbar incapabil de evolutie.

Cazul Germaniei ilustreaza perfect falimentul unei idei si ipocrizia ridicata la rang de politica de stat. A fost poate cea mai revoltatoare atitudine din ultimii ani din partea unei tari care dicteaza politica europeana in multe domenii. Cancelarul Angela Merkel i-a invitat pe refugiati in Germania, i-a chemat si incurajat sa navaleasca in Europa – guvernul ei anuntand chiar ca tara poate inghiti pana la 800.000 de refugiati – pentru ca a apoi sa se declare depasita si sa suspende temporar acordul Schengen introducand controlul la granita. Apoi, de un cinism desavarsit au sunat declaratiile publice ale ministrului economiei, Sigmar Gabriel, care a explicat ca Germania mizeaza pe integrarea a milioane de imigranţi pentru a acoperi deficitul de forta de muncă cauzat de declinul demografic si pentru a mentine cresterea economica in urmatoarele decenii.

Alta utopie, alt exemplu de negare a realitatii. Imigratia din lumea musulmana s-a dovedit dificil de integrat iar aportul ei la sporul demografic nu se reflecta si intr-o dinamizare a pietei muncii. Femeile de regula nu lucreaza, isi cresc copiii in valorile traditionale iar fanaticii islamului resping autoritatea, legea laica. Aceasta este marea diferenta fata de toate valurile cunoscute de imigranti pe care s-au ridicat America si o buna parte din Europa.

Imigratia musulmanta ridica problema religiei care tine, in cazul lor, loc de lege. Europa a reusit sa separe complet religia de stat, pe cand in lumea musulmana religia se suprapune peste stat. Sharia, bazata in buna pe scrierile Coranului, tine loc de lege, e dogma suprema dupa care se conduce lumea islamica. Aceasta diferenta esentiala intre ei si noi a fost subliniata de Patrick Sookhdeo in „Jihadul global. Viitorul in fata islamului militant”.

Apostolii multiculti au intampinat pericolul cu un set de lozinci: mai multi refugiati, solidaritate iar imaginea unui copil mort pe o plaja din Turcia s-a transformat rapid (cu putina regie foto) intr-un apel la mai multa compasiune din partea europenilor fata de soarta imigrantilor. In mai multe orase din Europa, oameni fara indoiala bine intentionati au raspuns prin mitinguri de solidaritate si gesturi emotionante, politicienii vazand in asta o buna ocazie de a-si manifesta generozitatea.

Toata aceasta efuziune sentimentala s-a topit cand „mama Merkel” le-a comunicat refugiatilor ca nu mai are loc in sufragerie (ca sa-l parafrazam aici pe TRU) si ca n-ar fi rau sa se mai imprastie prin vecini, comunicandu-le intentia de a stabili o cota pentru fiecare. Asta nu o poate inghiti nici un vecin cu tiglele pe casa. Nu noi am organizat nunta asta si nici nu avem vreo obligatie sa cazam invitatii ramasi pe la usa Germaniei. Din fericire, mecanismele democratice au functionat, slava Domnului, la ultimul consiliu JAI iar ideea cotelor unice a picat.

Aici e util sa ne uitam rusinati peste cateva cifre. In Turcia au ajuns aproape doua miliioane de azilanti la o populatie de 80 de milioane, Libanul numara peste un milion la o populatie de patru iar Europa, cu o populatie de 500 de milioane, a lesinat la sosirea catorva zeci de mii. Solidaritatea Europei cu cele doua tari invadate de refugiati a fost zero, ajutorul financiar inexistent.

• Cum arata viitorul

Insusi Papa Francisc a descoperit cu ingrijorare, la cateva zile dupa indemnul crestin adresat familiilor cu stare de a gazdui refugiati, ca printre ei s-ar fi putut infiltra lejer luptatori ISIS. Este deja doar o chestiune de timp pana cand fanaticii musulmani strecurati in coloanele de refugiati se vor organiza si vor actiona. Intre timp, Europa revine cu picioarele pe pamant din norii utopiilor multiculti. Italia inchide in viteza mari centre de azilanti care semnificau tot atatea invitatii de a veni in Europa, Ungaria – tara lovita in plin de valul de imigranti – si-a baricadat granita cu sarma ghipata, Austria trimite militari la frontiera. Premierul Victor Orban a inasprit legislatia; din 15 septembrie cine intra ilegal in Ungaria risca trei ani de inchisoare.

Aici apar primele vesti proaste pentru Bulgaria dar si pentru Romania, pana mai ieri fericita ca a scapat. Imigrantii nu se vor opri in gardul de sarma ghimpata pazit cu strasnicie de unguri, ci vor cauta sa-l ocoleasca. Romania poate deveni o ruta alternativa pentru intrarea in Ungaria. Riscul de reorientare a fluxului migrator ar trebui sa reprezinta la aceasta ora o preocupare serioasa in administratiile din Romania si Bulgaria.

Solutia pe termen scurt nu sunt efuziunile de solidaritate, nici respingerea isterica a fluxului de imigranti, ci descurajarea rece, administrativa, legala, a unei invazii scapate de sub control. Politicienii au obligatia de a inceta sa mai vanda utopii sau, dupa caz, sa incite la ura. Acest fenomen este abia la inceput si cu el vom avea de lucru mult si bine de acum incolo.

Marele exod nu va putea fi oprit, din pacate, decat tot printr-un razboi. O interventie militara impotriva ISIS devine inevitabila, oricat s-a iluzionat Occidentul ca, tinandu-se departe de razboaiele altora, va trai in liniste si pace. Razboaiele lor sunt si ale noastre. Altfel, se va gasi oricand un pacificator de ocazie gen Rusia lui Putin care sa faca de ras impotenta lumii civilizate in fata ororii.