Un stat „mic și gras", care sparge banii aiurea. De ce sunt românii mai nefericiți decât vecinii lor post-comuniști
Deși a pășit de multă vreme în lumina democrației, modernizării și tehnologizării, România încă are parte de evenimente șocante, atipice pentru o societate civilizată. Dintre cele recente amintim, de pildă, condițiile inumane din azilele pentru vârstnici, cazul unei femei care a fost lăsată să nască pe trotuar, în fața spitalului, dar și greva profesorilor, nevoiți să iasă în stradă, printre altele, pentru că sunt plătiți la început de carieră cât un casier.
Dacă luăm puțină distanță și ne uităm pe statistici și pe cum se simt românii, sondajele ne relevă și ele concluzii deloc îmbucurătoare: nu avem încredere în instituțiile statului, ni se pare că țara merge într-o direcție greșită și, în ciuda a ceea ce ne arată statisticile (în creștere!) cu privire la nivelul de trai, mulți dintre români simt că situația lor e mai rea ca în anul marii resetări: 1989.
Toate acestea se întâmplă în contextul în care statul român pare mai preocupat de prezervarea propriului aparat supradimensionat și înțesat de privilegii, în condițiile în care cheltuie banii publici ineficient, iar când rămâne cu prea puțini, se îndreaptă cu taxe și impozite mai mari tot asupra mediului privat și a românilor care muncesc și produc bani, așa cum arată ultimele modificări propuse de guvern.