CEDO pune la plata statul roman care trebuie sa-i despagubeasca pe doi germani pentru conditiile mizere de detentie

Doi traficanti de droguri din Germania au fost prinsi de politia romana, apoi judecati si condamnati pentru aducerea in tara de pastile Ecstasy. Primii patru ani i-au petrecut dupa gratii in Romania. Conditiile din arestul preventiv de la Timisoara si din penitenciarul Rahova li s-au parut mizerabile: „foarte murdar, suprapopulat, iarna prea frig, vara prea cald”. Dupa aproape cinci ani de la inregistrarea plangerii si la trei ani de la chemarea in judecata a guvernului Romaniei, in 14 aprilie 2015 CEDO a decis ca detinutii sa fie despagubiti de statul roman, care nu s-a conformat „interdictiei de tratament umilitor” prevazute in Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Plangerea a fost inregistrata la CEDO cu nr. 43873/10 in 20 iulie 2010. Cei doi reclamanti, Adrian Toran (35 de ani) si Albert Ernst Schmyk (36 de ani) sunt cetateni germani si au fost reprezentati de A. Fanu Moca, un avocat din Timisoara. Guvernul Romaniei a fost reprezentat de C. Brumar, de la Ministerul de Externe. In completul de judecata de la CEDO s-au aflat si doi romani: Iulia Antoanella Motoc, judecatoarea Romaniei la CEDO si Valeriu Gritco, reprezentant al Republicii Moldova la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care din informatiile Europalibera.org, ar avea si cetatenia romana, pe langa cea moldoveneasca.

Cei doi cetateni germani au fost arestati in urma unei actiuni la care au participat si trei agenti sub acoperire, se mentioneaza in sentinta CEDO.

Ei fusesera contactati telefonic de un cunoscut aflat in arest pentru trafic de droguri si care le-a solicitat livrarea a 5.000 de pastile Ecstasy, contra sumei de 35.000 de Euro. Dealer-ilor din Germania li s-a organizat un flagrant in noaptea de 9 spre 10 noiembrie 2007, la o statie de benzina din Timisoara, unde „cumparatorii” erau agenti undecover. In declaratiile facute procurorului, denuntatorul roman a recunoscut ca a acceptat sa colaboreze cu politia pentru a beneficia de prevederile legii 143/2000, conform careia sunt garantate anumite avantaje celor care contribuie sau faciliteaza identificarea unor infractori.

In 6 martie 2008, Toran si Schmyk au fost condamnati. In 4 februarie 2009, reprezentati de un nou avocat, S.D., ei au contestat in instanta condamnarea, invocand faptul ca ar fi fost impinsi spre a comite fapta de catre investigatorii lor, care au actionat ca „agenti provocatori“. Cu toate acestea, in 19 martie 2009, tribunalul timisorean i-a condamnat la 15 ani de inchisoare pentru trafic de droguri. In urma unor recursuri care au ajuns pana la Inalta Curte de Casatie si Justitie, pedeapsa le-a fost redusa la sapte ani, avandu-se in vedere si lipsa de antecedente penale ale celor doi germani.

Sase luni au stat Toran si Schmyk in arestul politiei Timis, inainte de a fi transferati la penitenciarul din Timisoara. In primul caz, ei au fost separati si inchisi intr-o celula de 12 mp, unde mai erau cinci detinuti. In cazul al doilea, pe 21 de metri patrati vietuiau 9 condamnati. In decembrie 2009, ei au fost mutati la penitenciarul Rahova, unde celulele masurau 19,58 mp si aveau zece paturi. In iulie 2010, germanii au fost transferati la o inchisoare din Giurgiu, unde au ramas un an, iar apoi la inspectoratul politiei din Giurgiu, care i-a transferat ulterior in Germania, pentru a-si ispasi acolo restul pedepsei.

Plangerea lor la CEDO s-a referit la „inghesuiala, conditii neigienice, caldura foarte mare vara si frig iarna in celule, mancare nesatisfacatoare si acces limitat la apa rece vara (la inchisoarea din Giurgiu)”. Articolul din Conventia Drepturilor Omului pe care si-au intemeiat plangerea stipuleaza ca „nimeni nu trebuie sa fie subiect de tortura, de pedeapsa sau tratament inuman sau degradant”. CEDO consemneaza ca „guvernul a contestat acest argument”.

In sentinta data celor doi cetateni germani mai sunt mentionate si alte procese intentate statului roman pentru cauze similare, referitoare la conditiile de detentie: e vorba de cazurile Lautaru, Radu Pop, Ionuţ-Laurenţiu Tudor, Geanopol, Blejuşca, etc. Acesti detinuti au actionat la CEDO statul roman intre anii 2011-2013. „In sentintele recente referitoare la plangeri asemanatoare, data fiind natura specifica a acestui tip de plangere, actiunile legale indicate de Guvern n-au constituit remedii eficiente“, se scrie in sentinta din 14 aprilie 2015 a CEDO, referitoare la cei doi cetateni germani.

Reparatia materiala care le-a fost stabilita prin aceasta sentinta este de cate 6.000 de euro fiecare, plus dobanda aferenta. Germanii solicitasera daune ce se ridicau in total la cateva sute de mii de euro, pentru suferinta psihica in urma detentiei si pierderea sumelor provenite din salariu.

Nu este pentru prima oara cand tema insalubritatii si a conditiilor de detentie din inchisorile romanesti este prezenta in presa germana. Despre cazul celor doi cetateni germani relateaza miercuri Nordwest Zeitung online, dupa ce, in urma cu o luna, la radioul Deutschlandfunk se vorbea despre „Europa azi“ si „inchisorile romanesti“.

In acest context se mentiona si raportul socant al Elenei Udrea, facut in plenul Parlamentului Romaniei, despre conditiile de detentie din arestul Politiei Capitalei. „De ani de zile discuta Romania despre constructia de noi inchisori. Potrivit datelor oficiale, o treime dintre cei cca 30.000 de detinuti nu au loc. Datorita conditiilor umilitoare, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a dat sentinte punand la plata statul roman chiar in 2013 si 2014. S-a facut putin, iar acum se plang si ex-politicienii de varf, condamnati pentru coruptie“, relata

in 12 martie, radioul german.