Jurnal din Guantanamo: "Echipa de tortura era atat de bine pregatita, incat crimele comise de ei erau aproape perfecte"

The Guardian publica fragmente din jurnalul unui detinut din inchisoarea de de la Guantanamo, fragmente care arata umilintele si chinurile la care erau supusi detinutii si modul in care se desfasurau interogatoriile.

Nota: „_____” Marcajele pe text au fost facute de guvernul Statelor Unite, inainte ca jurnalul lui Mohamedou Ould Slahi sa fie dat publicitatii.

Am inceput sa recit din Coran in soapta, deoarece rugaciunea era interzisa. O data ______ mi-a spus „De ce nu te rogi? Da-i drumul si roaga-te!”. Eu gandeam „Ce prietenos!”. Dar de indata ce am inceput sa ma rog, ______ a inceput sa isi bata joc de religia mea, astfel eu m-am hotarat sa ma rog in sufletul meu, pentru a nu-i mai da lui _______ oportunitatea de a comite blasfemie. A lua in deradere religia cuiva este unul dintre cele mai barbare acte. Presedintele Bush si-a descris „razboiul sfant” impotriva asa-zisului terorism drept un razboi intre lumea civilizata si barbari. Insa guvernul lui a comis acte cu mult mai barbare, chiar decat teroristii insisi. As putea numi atatea crime de razboi in care guvernul Bush a fost implicat.

Acasta zi in special, a fost una dintre cele mai grele a interogatoriului meu pana intr-o anume zi de la sfarsitul lui August, cand a fost „Petrecerea de ziua mea”, asa cum _____ a numit-o. _____ a chemat pe cineva ce parea a fi puscas marin, care a scris o ___________________________. _______ mi-a oferit un scaun de metal. „Ti-am spus, am sa aduc cativa oameni sa ma ajute sa te interoghez”, a spus ________, stand la cativa centimetrii in fata mea. Oaspetele statea aproape lipit de genunchiul meu. ________ a inceput sa imi puna niste intrebari pe care acum nu mi le mai amintesc.

„Da sau nu?” a tipat oaspetele, neasteptat de tare, in intentia de a ma speria, si poate pentru a-l impresiona pe ________, cine stie? I-am gasit metoda foarte copilareasca si prosteasca.

„Ridica-te, nenorocitule”, au strigat amandoi, aproape sincron. Apoi a inceput, o sesiune de tortura si umilinte. Au inceput sa-mi puna intrebari din nou, dupa ce m-au facut sa stau in picioare, dar era prea tarziu, pentru ca le-am spus de un milion de ori „, De fiecare data cand incepi sa ma torturezi, eu nu voi spune un singur cuvant.” Si asa a fost intotdeauna; pentru restul zilei, au vorbit numai ei.

______a dat aerul conditionat pana la cel mai de jos nivel pentru a ma ingheta. Aceasta metoda a fost practicata in lagar cel putin incepand cu luna august 2002. Am vazut oameni care au fost dusi la camera rece zi de zi; Pana atunci, list aera lunga. Consecintele camerei reci sunt devastatoare, tocam ca ______tism, doar ca efectele apar abia la o varsta mai inaintata pentru ca este nevoie de timp pana ce afectiunea isi face drum prin oase. Echipa tortura era atat de bine instruita incat crimele comise de ei erau aproape perfecte, nu lasau nicio dovada evidenta. Nimic nu a fost lasat la voia intamplarii. Loveau in locuri premeditate. Practicau metode oribile, ale caror efecte urmau sa se manifeste abia mai tarziu. Interogatorii dadeau aerul conditionat atat de rece incercand sa ajunga la 0 grade, dar, evident, aparatele de aer conditionat nu sunt concepute pentru a ucide, astfel ca in sala bine izolata, aerul conditionat si-a croit drum pana la 49 grade F, care, daca sunteti interesati de matematica ca mine, este egal cu 9,4 ￯ C, cu alte cuvinte, foarte, foarte frig, mai ales pentru cineva ce trebuia sa stea in camera asta mai mult de douasprezece ore, ce nu avea lenjerie de corp ci doar o uniforma foarte subtire, si care vine dintr-o tara calda. Cineva din Arabia Saudita nu poate suporta frigul la fel ca cineva din Suedia; si invers, atunci cand vine vorba de vreme calda. Interogatorii au luat acesti factori in considerare si le-au folosit eficient.

Poate va intrebati unde erau interogatorii dupa ce instalau detinutul in camera rece. O intrebare foarte buna de altfel. In primul rand ei nu stateau in camera; veneau doar pentru a ne umili, degrada si descuraja, sau alte forme de tortura, dupa care plecau in camera de monitorizare. In cel de-al doilea rand, erau foarte bine imbracati, spre exemplu _______ era echipat precum cineva ce urma sa intre intr-un frigider de carne. In al treilea rand, e o diferenta psihologica intre a a sta in camera inghetata cu scopul de a fi torturat si a intra in camera asta pentru a te distra. Tot ce puteam face era sa imi misc picioarele si sa imi frec mainile. Insa puscasul marin m-a impiedicat sa imi mai frec mainile comandand ca mainile mele sa imi fie inlantuite de coapsele opuse. Cand ma panicam, incepeam sa imi frec mainile si sa scriu pe corpul meu, lucru ce ii scotea din minti pe interogatori.

„Ce scrii? ” a tipat _______. „Fie imi spui, fie incetezi!” Dar eu nu puteam sa ma opresc; era neintentionat. Puscasul marin incepuse sa arunce cu scaune, m-a lovit cu fruntea sa si sa ma descrie cu tot felul de adjective pe care nu le meritam, fara motiv.

„Te-ai alaturat echiperi gresite, baiete. Ai lutat pentru o cauza pierduta” a spus el, pe langa multe insulte degradandu-mi familia, religia si chiar pe mine, fara sa mentionez tot felul de amenintari la adresa familiei cu scopul de a plati pentru „crimele mele”, lucru ce merge dincolo de orice normalitate. Stiam ca el nu are nicio putere, insa stiam si ca vorbea in numele celui mai puternic stat din lume si evident se bucura de intreaga sustinere a guvernului sau. Totusi, te-as scuti, draga cititorule, de la citarea gunoaielor lui. Tipul era nebun. M-a intrebat despre lucruri pe care nu le stiam si de nume pe care nu le-am auzit niciodata. „Am fost in ______, ” a spus el „si stii cine mai era acolo? Presedintele. Ne-am simtit foarte bine.” Punea intrebari la care raspundea singur.

Cand nu a reusit sa ma impresioneze cu toate insultele si umilinta, precum si cu amenintarea de a-mi aresta familia atata timp cat _______ era un slujitor supus al SUA, a inceput sa-mi faca si mai mult rau. A adus apa rece ca gheata cu care ma uda peste corpul meu, si hainele de pe mine. A fost atat de groaznic; Am tremurat neincetat ca un bolnav de parkinson. Practic, nu am putut sa mai vorbesc. Tipul era foarte prost: pur si simplu ma executa, dar intr-un mod lent. _______ i-a facut semn sa nu mai toarne apa pe mine. Un alt detinut mi-a spus ca un interogator „bun”, i-a sugerat sa mance pentru de a reduce durerea, dar eu am refuzat sa mananc; Nu puteam sa-mideschid gura, oricum.

Tipul era foarte incins, atunci cand a fost oprit oprit pentru ca lui _______ ii era frica de actele care ar duce, la moartea mea. Totusi, a gasit o alta tehnica, si anume a adus un CD player cu o boxa mare si a inceput sa puna niste muzica rap. Nu ma deranja muzica, pentru ca ma facea sa uit de durerea. De fapt, muzica era o binecuvantare in deghizata; Am incercareat de a intelege cuvintele. Tot ce am inteles a fost ca piesa era despre iubire. Va vine sa credeti? Iubire! Tot ce am experimentat in ultima vreme a fost ura, sau consecintele acesteia.

„Ascultati asta, nenorocitule!”, A spus oaspete, inchizand usa violent in spatele lui. „Vei primi acelasi rahat zi dupa zi, si ghici ce? Este din ce in ce mai rau. Ceea ce vezi este doar inceputul „, a spus _______. Am continuat sa ma rog si sa ignor ceea ce imi faceau.

„Oh, Allah sa ma ajute ….. Oh Allah sa aiba mila de mine” ______ a tinut sa imi imite rugaciunile mele, „Allah, Allah …. Nu exista nici un Dumnezeu. V-a dezamagit! „Am zambit la cat de ignorant _______ era, vorbind despre Domnul in felul acesta. Dar Domnul este foarte rabdator, si nu are nevoie sa se grabeasca pentru a pedepsi, pentru ca nu exista nici o scapare de El.

Marcarile pe text au fost facute de guvernul Statelor Unite, inainte ca jurnalul lui Mohamedou Ould Slahi sa fie dat publicitatii, scrie The Guardian.