Noutati ale Editurii Univers pregatite pentru Targul International Gaudeamus

Anul acesta, Editura Univers a pregatit multe surprize pentru editia din acest an a Targului, autori deja cunoscuti publicului roman sau unii ale caror carti apar pentru prima oara in Romania. Cateva titluri: Donul linistit de Mihail Solohov, ZeroZeroZero de Roberto Saviano Elogiul minciunii de Patricia Melo, Sfarsitul povestii de Lydia Davis sau Aproape de inima vijelioasa a lumii de Clarice Lispector. Standul editurii il gasiti la nr. 250, nivel 4.50

Donul linistit

Foto: Editura Univers

1.Donul liniștit, Mihail Șolohov, traducere Cezar Petrescu și Andrei Ivanovski

Mihail Şolohov (1905–1984) este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965. Cu un an înainte, Jean‑Paul Sartre refuzase acelaşi premiu tocmai pentru că nu‑i fusese încă acordat lui Şolohov. Primul dintre cele patru volume ale Donului liniştit a apărut în 1928, pe când autorul avea douăzeci şi trei de ani. Cartea a fost imediat recunoscută drept genială, dar asta lui Şolohov i‑a adus şi mari probleme: a fost acuzat de plagiat, principala „dovadă“ împotriva lui fiind că era prea tânăr ca să poată scrie o carte atât de mare. Nu l‑a ajutat nici faptul că, în anii ’40, manuscrisele primelor două volume au „dispărut“. A trecut mai bine de o jumătate de secol până când manuscrisele au putut fi răscumpărate şi studiate prin cele mai moderne mijloace. Iar verdictul a fost clar: fără umbră de îndoială, autorul cărţii este Mihail Şolohov.

„În 1926, Şolohov a început să scrie Tikhi Don (Donul liniştit, 1928‑1940), operă care i‑a luat paisprezece ani ca s‑o finalizeze. (…) Cu un profund interes pentru destinele umane care se desfăşoară pe fundalul transformărilor şi tulburărilor din Rusia, Şolohov uneşte în opera lui moştenirea artistică a lui Tolstoi şi a lui Gogol cu o nouă viziune introdusă în literatură rusă de către Maxim Gorki.“ Nobelprize.org

Între 10 și 19 noiembrie, Donul liniștit, romanul lui Mihail Șolohov, poate fi precomandat la jumătate de preț pehttp://www.edituraunivers.ro/home/265-donul-liniștit-9786068631455.html.

2.ZeroZeroZero, Roberto Saviano, traducere Patricia Rădulescu

Bestsellerul său din 2006, Gomora, i‑a adus lui Roberto Saviano faima mondială, dar şi o condamnare la moarte din partea membrilor crimei organizate. A fost obligat, de atunci, să trăiască sub pază armată douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. Între timp a colaborat cu cele mai importante instituţii anti‑drog din lume, iar rezultatul e ZeroZeroZero, o carte devastatoare, care face pentru întreaga planetă ceea ce a făcut Gomora pentru doar o regiune italiană. Cocaina, praful alb, cu o puritate 000, este cea mai puternică dintre afacerile multinaţionale de astăzi. Pe seama ei se fac în câţiva ani averi pe care firme uriaşe le pot obţine în decenii întregi. Consumatorii sunt peste tot, în toate ţările, în toate mediile, poate chiar în propria ta familie, iar vânzătorii, cei mai nemiloşi care au existat vreodată, se infiltrează diabolic prin orice fisură. Acum totul începe în Mexic şi se întinde ca o ciumă, imposibil de oprit, lăsând milioane de vieţi distruse în cale. „Sunt multe locuri din lume fără spitale, internet, apă curentă. Dar nu şi fără cocaină.“ Africa e deja albă, Rusia e albă, Terra întreagă albeşte văzând cu ochii. Cine o cumpără, cine o vinde, cine ucide în numele cocainei, cine se luptă cu traficanţii? Saviano are mai multe răspunsuri decât oricine altcineva. Şi le dă într‑un carte superb scrisă, într‑un stil viu, dinamic, halucinant şi precis ca poezia pe alocuri, mereu pasionant. Te informează, te înfioară, te ţine cu sufletul la gură pagină de pagină.

Trei titluri noi în colecția Globus, condusă din această primăvară de LuciaT:

Elogiul minciunii

Foto: Editura Univers

3.Elogiul minciunii, Patrícia Melo, traducere Anca Ferro

Colecția Globus

Patrícia Melo s‑a născut în 1962 în São Paolo, Brazilia. A scris romane, piese de teatru şi scenarii de film. Romanele ei sunt bazate pe intrigi poliţiste şi au drept sursă de inspiraţie, de multe ori, violenţa din cartierele sărace ale marilor aglomerări urbane. În 2001 a câştigat premiul Jabuti, cel mai important premiu literar brazilian, pentru romanul Inferno. Pentru romanul O Matador (Ucigaşul, 1995) a primit în 1996, în Franţa, Prix Deux Océans şi în 1998, în Germania, Deutscher Krimi Preis. În 1999, revista „Time“ a inclus‑o într‑o listă care cuprindea cincizeci de „Latin American Leaders for the New Millennium“. Este căsătorită cu dirijorul John Neschling şi au împreună un copil.

Aţi citit vreo carte de genul Cum să te ajuţi singur? Şi? V‑a ajutat? V‑aţi îmbogăţit, v‑aţi făcut prieteni influenţi, aţi slăbit spectaculos, v‑aţi găsit sufletul‑pereche, aţi scris romanul ăla, aţi dărâmat munţii, aţi scăpat de griji? Hm… încă nu? Poate v‑a lipsit şarpele din Elogiul minciunii – cu ajutorul lui personajele Patríciei Melo chiar scapă de griji: Fulvia Melissa se descotoroseşte de soţul incomod, iar José Guber de jobul extenuant de scrib (norma lui era de două romane poliţiste pe lună), îşi găseşte inspiraţia şi ajunge mare autor de best‑seller‑uri de genul Cum să te ajuţi singur. Din toate cotloanele cărţii pândesc cobre, vipere, crotali, sâsâie, şuieră, se încolăcesc şi se descolăcesc mai departe (chiar dacă uneori cad în depresie şi refuză să muşte), se târăsc implacabil spre coadă (a lor şi a romanului). Îi auziţi cum fojgăie? Sss, şşş, sss! Parcă totuşi e mai sănătos să râzi din toată inima ca să scapi de griji – la asta chiar că ajută Elogiul minciunii.

4.Sfârșitul poveștii, Lydia Davis, traducere Veronica D. Niculescu

Colecția Globus

Lydia Davis s‑a născut în 1947, în Massachusetts, SUA. A publicat mai multe volume de proză scurtă şi romanul Sfârşitul poveştii, pe lângă eseuri şi traduceri din scriitori francezi ca Gustave Flaubert, Marcel Proust, Maurice Blanchot. A primit numeroase distincţii internaţionale pentru opera ei, cea mai importantă fiind prestigiosul Man Booker International Prize, care i s‑a acordat în 2013. A predat literatură şi scriere creativă la universităţi americane cu tradiţie. A fost căsătorită cu scriitorul Paul Auster, iar în prezent este căsătorită cu artistul vizual Alan Cote. Are câte un fiu din fiecare căsătorie.

Epuizată după ce şi-a căutat ore în şir fostul iubit pe străzile unui oraş necunoscut, o femeie intră într-o librărie şi acolo, printre cărţile în mijlocul cărora încearcă să se regăsească, un bărbat îi oferă o ceaşcă de ceai. Este acesta sfârşitul poveştii? Cum poţi şti care e adevăratul sfârşit? Când te părăseşte iubitul, când te împaci cu gândul, când renunţi să-l mai urmăreşti, când închei cartea despre el? Şi ce înseamnă o poveste de dragoste? E mai întâi povestea sau mai întâi dragostea? Ce înseamnă să iubeşti un bărbat? Poţi învăţa din cărţile scrise de alţii? Poţi scrie apoi povestea pentru alţii?

Totul începe cu sfârşitul în acest roman hiper-lucid şi tulburător despre o dublă obsesie, singurul roman al autoarei de proză scurtă Lydia Davis, câştigătoare a Premiului Man Booker 2013.

5.Aproape de inima vijelioasă a lumii, Clarice Lispector, traducere Dan Munteanu Colan

Colecția Globus

Aproape de inima vijelioasa

Foto: Editura Univers

Aproape de inima vijelioasă a lumii este povestea unei vieţi trăite cu o intensitate şi o luciditate extreme. Joana, o tânără de familie bună, se străduieşte să împace lumea strălucitoare din mintea ei cu realitatea exterioară, pe care o studiază cu inteligenţa stranie a unei vipere, cum o consideră o mătuşă în copilărie, înainte de a trimite fetiţa orfană la un internat, ca să scape de ea. Viperă o va numi mai târziu şi soţul ei, şocat de miracolele care țâșnesc în cascade din vorbele Joanei.

Clarice Lispector (1920 – 1977) s‑a născut într‑o familie de evrei în Ucraina. Familia a emigrat în Brazilia pe când ea avea mai puţin de un an. A studiat Dreptul în Rio de Janeiro. A publicat peste douăzeci de cărţi: romane, proză scurtă, literatură pentru copii, eseuri şi culegeri de articole de presă. A fost căsătorită cu un diplomat şi l‑a însoţit ani de zile în misiunile sale în Europa. La douăzeci și trei de ani, publicarea primului ei roman, Aproape de inima vijelioasă a lumii, i‑a adus celebritatea peste noapte. Printre cele mai cunoscute titluri ale ei, se numără romanele Patimile după G.H. (A Paixão segundo G.H., 1964), Água Viva (1973), Ora stelei (A hora da Estrela, 1974), Un suflu de viaţă (Um Sopro de Vida, 1978). Este adesea numită „marea vrăjitoare a literaturii braziliene”.

Două serii de autor sunt inaugurate acum:

City

Foto: Editura Univers

6. City, Alessandro Baricco, traducere Patricia Rădulescu

Seria de autor Alessandro Baricco

Alessandro Baricco (n. Torino,1958) a studiat filozofia și pianul și și‑a început cariera de scriitor publicând două volume de eseuri despre muzică și articole pentru La Repubblica și La Stampa. În 1991 i‑a fost publicat primul roman, Castele de mânie, pentru care a primit Premio Campiello si Prix Medicis Etranger (1995). În 1993 a întemeiat o școală de creative writing numită Scuola Holden, după personajul lui Saligenger. În același an, romanul Ocean Mare a fost recompensat cu Premiul Viareggio. Romanele Mătase și Fără sânge l‑au consacrat ca fiind unul dintre cei mai traduși scriitori italieni contemporani, ajungând pe primele locuri în topurile de bestsellers din Italia și Franța. Pentru romanul City, a lucrat cu banda franceză Air la albumul City Reading – fragmente din roman în lectura autorului combinate cu muzica trupei. În curs de apariție la editura Univers, romanele Castele de mânie, Ocean Mare, Fără sânge și O poveste.

„Cartea asta e clădită ca un oraș, ca ideea unui oraș. Mi‑am dorit ca titlul să exprime asta. Şi chiar o face. Poveștile sunt cartiere, personajele sunt străzi. Restul e timp care trece, sete de a rătăci și nevoie de‑a privi. Am călătorit preț de trei ani prin City. Dacă vrea, cititorul poate să meargă pe urmele mele. E lucrul cel mai frumos, dar și cel mai greu din orice carte: Poți oare parcurge drumul făcut de altcineva? În ce privește personajele – străzile –, e câte puțin din toate. Avem un uriaș, un mut, un frizer care în zilele de joi tunde oamenii pe gratis, un general, câțiva profesori, copii care bat mingea, un puști de culoare care trage la coș și nimerește de fiecare dată. Astfel de oameni.“ Alessandro Baricco

7.Era să fiu eu, Ali Smith, traducere Carmen Scarlet

Seria de autor Ali Smith

Ali Smith (n. 1962 în Inverness, Scoţia) a debutat în 1995 cu volumul de povestiri Free Love and Other Stories, premiat cu Scottish Arts Council Book Award şi Saltire Society Scottish First Book of the Year Award. Printre romanele celebre ale autoarei se numără Hotel World (2001), The Accidental (2004), Girl Meets Boy (2007). De-a lungul carierei a fost recompensată cu Scottish Arts Council Book Award, Encore Award, Scottish Arts Council Book of the Year Award, Whitbread Novel Award şi nominalizată de două ori pe lista finaliştilor pentru premiile Man Booker şi Orange.

Miles ia cina la nişte oameni pe care nu‑i cunoaşte, invitat de un amic. Înainte de desert, se ridică de la masă, se duce la etaj şi se încuie în camera de oaspeţi. Refuză să mai iasă de acolo. Refuză să scoată vreun cuvânt. Gazdele sunt înnebunite, dar nu‑l pot da afară. Vestea se întinde în toată ţara, transformându‑se într‑un adevărat fenomen social şi mediatic. Printre personajele implicate în povestea lui Miles, se numără o femeie între două vârste, aflată într‑un moment de răscruce al vieţii şi al carierei ei, un bărbat trecut de prima tinereţe, afectat de pierderea partenerului de viaţă, o octogenară pe care familia vrea s‑o interneze împotriva voinței ei într‑un cămin de bătrâni şi o fetiţă deșteptissimă de nouă ani, a cărei inteligenţă precoce îi atrage antipatia colegilor şi a profesorilor. Triumful cel mare al cărţii e în slalomul înnebunitor printre jocurile de cuvinte, care transformă Era să fiu eu într‑o palpitantă cursă printre obstacole, ca un thriller lingvistic cu personaje experte în dezamorsarea bombelor de limbaj. Deşi absent în cea mai mare parte a romanului, Miles marchează vieţile celor din jur. În acelaşi timp ne deschide ochii către o realitate incomodă, una din care fiecare dintre noi şi‑ar putea dori să evadeze, la un moment dat. Ţi s‑ar putea întâmpla şi ţie.

Calatoria unei femei

Foto: Editura Univers

8.Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire, Gabriel Osmonde, Traducere Irinel Antoniu

Colecția Romanul secolului XXI

În 2011, Andreï Makine dezvăluia că el se ascunde în spatele pseudonimului Gabriel Osmonde. Sub această semnătură apăruseră patru romane: Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire (2001), Cele 20000 de femei din viaţa unui bărbat (2004), Lucrarea iubirii (2006) şi Alternaştere (2011, în curs de traducere la Univers), care stârniseră interesul criticilor literari atât prin curajul şi subversivitatea scriiturii, cât şi prin misterul identităţii autorului. Câştigător al Premiului Goncourt pentru romanul său din 1995 Testamentul francez (tradus la Univers în 1997), scriitorul de origine rusă se bucura de un mare succes de public şi de critică pentru cărţile apărute sub numele său. Şi totuşi, în acel interviu, el mărturisea: „Makine nu este numele meu adevărat. Osmonde este mai adânc ancorat în mine decât Makine“.

Laura B., o femeie foarte inteligentă, de vârstă mijlocie, cu o existență burgheză de care fiicei ei îi e rușine, se întreabă dacă viața aceasta, care seamănă cu aceea a unui pește într‑un acvariu, mai merită trăită. Ceea ce descoperă ea treptat este că, în această toamnă indiană a vieţii ei, mai sunt posibile iubirea, senzualitatea dezlănțuită și pasiunea extremă.

9.Copiii paznicilor de elefanți, Peter Høeg, traducere Grete Tartler

Colecția Romanul secolului XXI

Peter Høeg (n. 1957, Copenhaga) a debutat în 1988, cu volumul Reprezentare despre secolul al XX‑lea, care a fost tradus şi sub titlul Istoria viselor daneze. A publicat apoi Povestiri despre noapte, care a atras atenţia criticii asupra sa şi i‑a adus mai multe premii literare. Însă cartea care l‑a consacrat în plan internaţional, a fost tradusă în peste treizeci de ţări şi a rămas timp de douăzeci şi şase de săptămâni în lista de best‑sellers a ziarului New York Times a fost Cum simte domnişoara Smilla zăpada, publicată în 1992. A mai scris romanele Marginalii (1993), Femeia şi maimuţa (1996), Fata tăcută (2006) şi Copiii paznicilor de elefanţi (2010).

„Dacă vrei să te împrieteneşti cu cineva care are un elefant, trebuie să ai loc şi pentru elefant.“ Elefantul e un simbol al problemelor. Peter, un puști de paisprezece ani, își descrie viața într-o lume a adulţilor plină de probleme pe care le rezolvă copiii. Adulți incompetenți, salvaţi de copii. Un roman comic, dar și o experiență spirituală despre libertate. Vrea Peter Høeg să ne păcălească frumos cu un roman autobiografic? Probabil. Peter, autorul sau naratorul, cum vreţi, îşi are şi el elefantul său, ca noi toţi. (Sandra Ishura, membru booktopia.ro)

10.Casandra de Christa Wolf, traducere Iulia Dondorici

Colecția Romanul secolului XX

Christa Wolf (1929‑2011) este una dintre cele mai cunoscute scriitoare germane ale secolului al XX‑lea, originară din fosta Republică Democrată Germană. Romanul Der geteilte Himmel (tradus în română la editura Univers sub titlul Cerul dragostei), publicat în anul 1963, i‑a adus Christei Wolf primul premiu literar al Academiei de Arte din RDG – premiul Heinrich Mann. A publicat apoi romane, povestiri, scrisori, discursuri, scenarii, ajungând să fie o scriitoare foarte cunoscută în Germania și tradusă în lumea întreagă.

După unificarea Germaniei, cu toate atacurile jurnaliștilor care îi reproșau aprig faptul că fusese membră a Partidului Socialist Unit al Germaniei, Christa Wolf a reuşit să‑şi păstreze o imensă popularitate. Unul dintre biografii ei nota: „Christa Wolf era un cult“. În 1989, Christa Wolf a fost propusă pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru literatură. Romanele Medeea. Glasuri și Casandra reprezintă o îndepărtare a autoarei de temele contemporane pentru a căuta în istorie personaje și modele universal valabile, în orice epocă. În martie 2002, la Târgul de carte de la Leipzig, Christa Wolf a fost distinsă cuPremiul Cărţii Germane pentru întreaga operă.

Iat‑o pe fiica regelui troian Priam, vestita profetă Casandra, sosind în faţa porţilor cetăţii Micene în carul cu prizonieri al eroului grec Agamemnon. Ştie că va fi ucisă înainte de asfinţitul soarelui şi îşi rememorează viaţa, o existenţă excepţională pentru o femeie a acelor vremuri, ce culminează în momente de o intensitate şi un dramatism emoţionant. Christa Wolf imaginează biografia fascinantă a unei figuri feminine atât de controversate din mitologia antică, reuşind să ne facă să o simţim ca pe o contemporană a noastră.

11.Cei șapte nebuni de Roberto Arlt, traducere Lavinia Similaru

Colecția Romanul secolului XX

Roberto Arlt (1900‑1942) a fost un prozator, dramaturg, ziarist şi inventator argentinian, fiind considerat primul scriitor modern în Argentina. Scriitori ca Ricardo Piglia sau Roberto Bolaño i‑au fost discipoli, iar Julio Cortázar îl recunoştea ca maestru. S‑a remarcat ca precursor al teatrului social şi al existenţialismului. Unele dintre operele sale (Trei sute de milioane, Saverio cel crud, Cei şapte nebuni, Jucăria furioasă) au fost adaptate cinematografic.

Erdosain, protagonistul romanului Cei şapte nebuni (1929), este un erou existenţialist, care străbate străzile din Buenos Aires „cu moartea în suflet“, conştient de „zădărnicia de a trăi fără iluzii“. Este un inventator care, împreună cu Astrologul, visează la o societate nouă, care nu se poate baza decât pe minciună, căci „oamenii nu se cutremură decât cu minciuni“. O societate în care îşi vor găsi locul genii apocrife, literaţi de tejghea, inventatori de cartier, profeţi de parohie, oameni politici de cafenea, filosofi de centre recreative, cruciaţi ai furculiţei şi mistici ai oalei. Însă, din păcate, societatea aceasta fictivă seamănă prea mult cu cea în care trăim; după cum ne avertizează autorul, „în realitate se întâmplă la fel şi nimeni nu condamnă“. Astrologul nu face decât „să aplice un principiu vechi pus în practică de toţi escrocii şi reorganizatorii omenirii.“

12.Reduși la tăcere de Kristina Ohlsson, traducere Petru Iamandi

Colecția Enigma

Kristina Ohlsson (n. 1979) este politolog de profesie şi până de curând a condus departamentul antitero din cadrul OSCE. A mai lucrat pentru Serviciul Suedez de Securitate, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Apărării Naţionale din Suedia, unde a funcţionat ca expert în conflictul din Orientul Mijlociu şi politica externă a Uniunii Europene. Primul ei roman, Nedoriţi (2009; Univers, 2012), s‑a bucurat de o primire extraordinară din partea criticii de specialitate şi a câştigat Premiul Gold Pocket.

Un preot militant pentru drepturile imigranţilor pare să‑şi fi ucis soţia şi apoi să se fi împuşcat. Un străin pare să fi murit într‑un banal accident rutier. Dar anchetatorii din subordinea inspectorului Alex Recht trebuie să vadă dincolo de aparenţele înşelătoare şi, pe fundalul sumbru al iernii suedeze, să reconstituie un puzzle al dramelor sociale şi familiale care au condus la crime. Intriga detectivistică se împleteşte cu analiza psihologică şi thrillerul, iar rezultatul este o carte captivantă care a impus‑o pe Kristina Ohlsson printre cei mai importanţi autori din literatură poliţistă scandinavă.