De ce se va rupe UDMR de PSD sau invers

Premierul Victor Ponta si liderul UDMR, Kelemen Hunor, vor discuta, miercuri, pe tema tensiunilor crescande din Guvern, insa nici unul nu are motive pentru a mai tine maghiarii la guvernare. O serie de nemultumiri acumulate in timp dar si unele evenimente recente sau iminente vor provoca inevitabil ruptura. Ponta abia asteapta sa scape de un partener care-i incurca socotelile inainte de prezidentiale si nu mai este atat de indispensabil. Kelemen, la randul sau, se vede obligat sa se delimiteze ferm de o actiune a guvernului impotriva UDMR, greu de trecut cu vederea de publicul maghiar.

Apoi, mai sunt cateva zile pana pe 11 iulie, data la care Uniunea va lansa in dezbatere publica proiectul de autonomie. Asa ca intrebarea este: va iesi UDMR de la guvernare in semn de protest sau va astepta sa fie scos de un PSD indignat?

Cel mai probabil UDMR va prefera varianta iesirii de la guvernare pe motiv ca nu poate tolera o actiune a guvernului din care face parte indreptata impotriva intereselor minoritatii maghiare. Ramane de vazut daca maghiarii vor iesi din absolut toate structurile guvernarii (ministri, secretari de stat, directori) sau daca va renunta la minister doar Kelemen Hunor, in mod simbolic. Iesirea liderului si mentierea in functie a celorlalti ar fi simplu joc de imagine care n-ar pacali pe nimeni.

Cea mai grava criza intre PSD si UDMR a fost generata de interventiei MAE la Curtea de Justitie a Uniunii Europene impotriva unei initiative cetatenesti sustinute de Uniune dar respinse de Comisia Europeana. Kelemen Hunor a declarat, marti, pentru RFI, ca a fost pus in fata faptului implinit, afland abia pe 4 iunie de actiunea MAE, declansata fara consultari prealabile cu partenerii de guvernare. (Vezi aici toate detalii despre acest caz)

Aceasta criza, apogeul tensiunilor dintre PSD si UDMR, putea fi evitata relativ usor, daca Guvernul Ponta se abtinea de la interventia in proces, cum au procedat alte state. Daca ar fi procedat asa, premierul Ponta s-ar fi trezit oricand in plina campanie acuzat de tradare nationala, pe motiv ca n-a miscat un deget cand maghiarii si-au cerut mai multe drepturi, indiferent ca de legitime sau nu ar fi acestea. Prin urmare, aparitia crizei era inevitabila si toti vor cauta sa traga maxime beneficii din ea: PSD sa pozeze in mare aparator al intereselor nationale, UDMR in mare promotor al autonomiei pentru maghiari.

Apoi, asa cum observa unii comentatori maghiari, UDMR acumulase deja o serie de frustrari din cauza ca intrarea la guvernare in luna martie nu i-a ajutat prea mult in rezolvarea problemelor clasice (facultatea de la Tg Mures, arborarea steagurilor, numiri in functii, utilizarea simbolurilor maghiare in instantele de judecata etc).

Pe de alta parte, si liderii UDMR sunt pe punctul de a oferi un motiv serios PSD sa caute ruptura. Pe 11 iulie, vor lansa in dezbatere publica proiectul autonomie realizat impreuna cu radicalii din Partidul Civic Maghiar. Inca nu e clar daca vor merge pe o varianta minimala sau maximala. In tot cazul, a cere autonomia cu cateva luni inainte de prezidentiale este un mod de a te cere afara din guvern, stiind ca PSD n-ar risca sa piarda voturile electoratului nationalist, mai ales ca nu poate conta oricum pe voturile maghiarilor decat in proportie nesemnificativa. (Vezi detalii aici despre proiectul de atonomie) In treacat fie spus, lansarea proiectului autonomist cu cateva luni inainte de prezidentiale ii va izola pe scena politica, deoarece nici un partid romanesc nu va risca o asociere cu UDMR pentru a nu pierde voturi. Liderii maghiari se transforma singuri in paria pentru orice politicieni romani, inchizandu-si singuri orice portita de negociere politica cel putin pana dupa prezidentiale, spre ghinionul PDL, PNL sau PMP.

Chiar daca maghiarii nu vor iesi dupa discutia de miercuri cu premierul Ponta pe tema actiunii guvernului impotriva UDMR, vor genera o reactie de respingere din partea PSD dupa lansarea proiectului autonomiei. De ce insista insa maghiarii pe tema autonomiei? In primul rand, radicalizarea discursului autonomist este consecinta aliantei cu FIDESZ-ul lui Victor Orban.

UDMR a beneficiat de un important sprijin mediatic si logistic la europarlamentare, iar pretul platit astazi este radicalizarea fortata. Oricat s-ar stradui sa adopte o linie mai moderata, cum a facut predecesorul sau, Kelemen Hunor nu are incotro. Peste cateva luni, Uniunea va alege un nou lider si oricand se va gasi un Antal Arpad sau alt lider maghiar radical din secuime sa-i ia locul, cu sustinerea Fidesza de care se bucura Kelemen astazi. In paranteza fie spus, merita analizat separat cui foloseste radicalizarea si potentarea discursului autonomist in contextul evenimentelor din Ucraina si mai ales, cum vor evolua lucrurile in sanul unei minoritati care se indreapta spre auto-izolare.

Revenind in plan intern, o discutie referitoare la ramanerea sau iesirea de la guvernare va avea loc. cel mai probabil, vineri, cand este programat Consiliul Permanent al UDMR. PSD pare sa se fi pregatit intre timp pentru despartirea de UDMR, refacand majoritatea din Parlament cu deputati PPDD sau proveniti din Partidul Liberal Reformist, recent infiintat de Calin Popescu Tariceanu.

Astfel, cooptarea la guvernare a Uniunii in martie 2014 s-a dovedit un gest prin care PSD a cautat doar sa-si protejeze majoritatea parlamentara dupa iesirea liberalilor din guvern si desfiintarea USL. Guvernul Ponta n-a aratat, in realitate, o mai mare deschidere fata de minoritati decat atunci cand vitupera impotriva lor de pe bancile opozitiei, cu diferenta ca timp de cateva luni a pus in surdina retorica anti-maghiara si a mimat buna intelegere.

Odata rezolvata refacerea majoritatii si la un pas de prezidentiale, PSD se poate intoarce la retorica nationalista atat de seducatoare in campanie (mandri ca suntem romani si putin anti-maghiari). Nici liderii UDMR nu mai sunt in situatia de a merge din compromis in compromis din cauza radicalizarii fortate a discursului autonomist, asa ca divortul pare azi inevitabil dupa un mariaj din interes de scurta durata.

PS: Ar mai exista, desigur, varianta ca liderii UDMR tipa mai tare decat e cazul pentru a mai cere ceva, cu observatia ca de data asta nu mai e nimeni in situatia de a-si permite vreo negociere.