Exporturile si reducerea somajului tinerilor, acestea ar trebui sa fie prioritatile.

Europa se afla intr-un moment in care nu mai poate resuscita cu nimic “Strategia Europa 2020”, astfel ca este necesara o revizuire a obiectivelor UE 2020, in special pentru ocuparea fortei de munca, cercetare, reducerea saraciei, eficienta energetica si cresterea economica.

Revizuirile intermediare si incercarile de a bifa cifrele calculate in momentul realizarii strategiei devin impedimente in atingerea unor obiective care sa se plieze mai bine pe necesitatile si realitatile actuale, care au fost profund si structural conturate de criza politico-economico-sociala. Asadar se impune o reactualizare a acestor cifre si a obiectivelor per ansamblu.

De exemplu criza economica a afectat in mod vadit si pregnant piata muncii. Rata somajului a urcat pe culmi, iar cea in randul tinerilor a creat posibilul scenariu a unei generatii pierdute (in caz ca nu se va reusi sa se redreseze sectorul muncii cat mai curand – si nu sunt foarte multe sperante). Aceste aspecte nu au fost luate in considerare atunci cand Strategia Europa 2020 a cunoscut lumina tiparului, pentru simplul fapt ca nu existau si nu erau previzionate. Practic, nici nu prea aveam cum.

Dupa ultimele analize, obiectivele Europa 2020 cele mai afectate ar putea fi ocuparea fortei de munca, cheltuielile de cercetare si dezvoltare, reducerea saraciei, eficienta energetica, investitiile scazute si rata somajului, care practic nu pot fi atinse de statele europene, chiar si de cele mai dezvoltate.

Comisia Europeana a realizat la finalul lunii martie recomandarile pentru programele nationale de reforma pentru 2014, in concordanta cu statisticile privind evolutiile economice.

Dupa ce se evalueaza situatia economica si sociala din Europa se stabilesc prioritatile generale in materie de politici pentru ansamblul Uniunii. Astfel se lanseaza noul Semestru European pentru coordonarea politicilor economice in asa fel incat statele membre sa isi coordoneze eforturile privind stimularea cresterii economice si a ocuparii fortei de munca.

Comisia confirma in acest document semnele unei redresari lente. Dupa cinci ani in care cifrele cel mult au stagnat, UE a inregistrat o crestere pozitiva in al doilea trimestru al anului 2013, preconizandu-se ca acest ritm se va mentine si se va consolida in anul 2014, iar inflatia va ramane controlata.

Analiza Anuala a Cresterii nu face in schimb nicio trecere de la politica de austeritate care a dominat Europa pe perioada crizei si pana acum, la o Europa centrata pe crestere economica, orientata catre viitor, dinamica si favorabila incluziunii.

Semnele de redresare sunt interpretate ca o incurajare in mentinerea eforturilor de a face corecturi macroeconomice pe modelul german, fara a se asuma riscuri, fara a se paria pe cartea cresterii economice si mergand pe drumul spinos al austeritatii. Ma intreb oare cat de puternic este cetateanul european, cat va mai rezista in fata acestor masuri care il afecteaza in mod direct fara a reactiona in mod vadit si agresiv? Bineinteles ca in perioada electorala impactul va fi diminuat, dar ce se va intampla dupa? Mai ales in statele europene in care nu sunt la guvernare social democratii care au ramas ultimul bastion in fata decalajelor extreme intre cei saraci si cei bogati, in fata ratei exacerbate a somajului, in fata excluziunii si a marginalizarii sociale. Criza a diluat Europa sociala, iar proiectul european nu poate fi reinventat decat plecand de la premisele unui construct in slujba oamenilor, nu a bancilor si nu a altor entitati – protejand oamenii si obtinand astfel impreuna cu ei performanta economica atat de mult dorita si asteptata.

Totusi anul 2014 prezinta unele avantaje de care ar trebui sa profitam – deficitele publice au fost reduse, exporturile si economia in ansamblu a inceput sa creasca, reformele sunt pe drumul cel bun. Sigur, toate acestea au fost realizate cu costuri umane, sociale si economice imense.Dar daca costurile tot au aparut si facturile au intrat sau vor intra la plata, ce facem in continuare cu acest firicel de crestere economica? Cum il mentinem si cum il facem sa devina mai viguros?

In primul rand, lasand la o parte campania electorala si restructurarea executiva a Uniunii Europene, ar trebui avut in vedere cel putin doua teme majore :

– Diversificarea exporturilor, conectarea cu pietele emergente si dezvoltarea parteneriatelor economice sau intarirea celor existente (un important pas va fi bifarea Tratatului Transatlantic cu Statele Unite ale Americii);

Si

– O strategie pentru reducerea somajului in randul tinerilor, bine elaborata in detalii si aplicabila in cel mai scurt timp. In acest sens ar putea fi avuta in vedere si migrarea circulara care presupune intoarcerea in tara de origine dupa un anumit timp.

De asemenea, cu o prioritate ridicata, ar trebui vizate si cresterea eficientei energetice, independenta energetica a tarilor europene, ar trebui crescute cheltuielile pentru cercetare si inovare, ar trebui sustinute si bine finantate solutiile pentru domeniul educatiei, formarii si incluziunii pe piata fortei de munca.

Nu sustin ca eforturile de consolidare a guvernantei economice sa nu fie continuate, ceea ce sustin este sa regandim prioritatile si sa nu omitem faptul ca oamenii sunt deja impovarati cu facturi foarte mari si apasatoare. Rolul Uniunii Economice si Monetare nu trebuie diminuat, ci trebuie completat cu o grija deosebita acordata acelor sectoare din Strategia Europa 2020 pentru care exista riscul de a nu putea fi indeplinite.

De fapt, pentru ceea ce pledez cu tarie este o revizuire rapida, reala, bazata pe realitati si pe scenarii intocmite pe previziuni corecte. Acum, fata de momentul initial al intocmirii si aprobarii acestei strategii, viitorul se prefigureaza intr-un mod cu totul diferit.

Importanta unei uniuni bancare bazate pe norme comune si a unui sistem de supraveghere bancara este esentiala pentru stabilitatea financiara din Europa.

Un alt punct important, cu impact pentru anii ce vor urma, il constituie asezarea noului cadru financiar multianual european. Inovarea, infrastructura, investitiile pentru IMM-uri, pentru crestere economica, pentru ocuparea fortei de munca sunt prioritati care trebuie bine asezate intr-o viziune coerenta pentru Europa si pentru fiecare stat membru. Poate acesti bani sunt putini, adeseori am spus acest lucru – 1% din PIB-ul european, si nu toti merg catre fonduri structurale si de coeziune, dar acesti bani putini ar trebui directionati catre acele zone care cu adevarat aduc valoare adaugata.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro